Cele mai multe intervenţii ale coachului / consilierului direcţionează


01.31.2010

Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (II)

Directionarea, ori chiar manipularea, se poate ascunde sub măşti foarte variate, de la retoric-politicosul „Pot să te întrerup?” (când spunem aceasta, deja am întrerupt!) şi simplele repetări ale unor fraze sau termeni, ori impulsionări sau provocări de tipul „Si?”, la zâmbetul cel mai inocent, gluma cea mai suculentă, ori metafora cea mai inspirată.

La o analiză mai profundă, constatăm că orice coach / consilier selectează şi accentuează o idee, un termen sau o expresie, o interpretare etc. din ansamblul spuselor beneficiarului / ‘clientului’, iar prin selecţia şi accentuarea respective îl dirijază într-o direcţie în detrimentul altora posibile.

Privind lucrurile la nivelul bunului simţ, un proces de coaching exhaustiv, în care ar fi tatonate în mod egal toate direcţiile, toate interpretările posibile deschise de spusele subiectului, e teoretic imaginabil, dar practic imposibil, iar primul şi cel mai simplu motiv e acela că ar dura prea mult.

Selecţia e determinată, cel mai adesea inconştient, de cunoştinţele şi structurile de gândire ale coachului, de abordările cu care e familiarizat prin educaţie sau prin simpla experienţă socială, de structurile lingvistice cu care operează, de valorile, convingerile, credinţele, stereotipurile, prejudecăţile etc. sale – care îl conduc la a percepe anumiţi stimuli în timp ce îi ignoră pe alţii, la a le atribui unora o anumită semnificaţie (dintre mai multele posibile) în timp ce altora nu le atribuie niciuna.

Problema e de multă vreme şi pe larg dezbătută în ştiinţele socio-umane: printre iniţiatorii de marcă, a se vedea Max Weber, cu un ansamblu de studii traduse şi în limba română sub titlul Teorie şi metodă în ştiinţele culturii (2001, Editura Polirom, Iaşi); dar orice manual recent şi serios de epistemologie socioumană e suficient pentru o familiarizare cu dezbaterile pe această temă (v., de exemplu, postmodernism şi constructivism versus pozitivism).

NB. La doi ani după ce am publicat această serie de articole, mă bucur să văd că unul dintre mentorii coachilor din România, Alain Cardon , atrage atenţia asupra iluziei neutralităţii: “Anyone that pretends being neutral is just hiding in the cloak of conformity. Consequently systemic coaches assume that they are participating witnesses. They know that their own lives and day-to-day experiences are fractally or synchronically embeded within their client’s lives, work, ambitions and issues. And they cherish that knowledge.”

Citiţi şi :

Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach/consilier reflexiv şi flexibil versus coach/consilier aparent neutru (I)

Tăcerea şi prezenţa charismatică pot direcţiona mai mult decât întrebările

Uneori, implicarea subiectivă e preferabilă posturii obiective (neutre), ori e inevitabilă

Direcţionarea face parte din natura coachingului şi consilierii

O practică profesională reflexivă şi flexibilă e singura cu adevărat etică

Coach/consilier reflexiv şi flexibil versus coach/consilier aparent neutru (VII)

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.