Direcţionarea face parte din natura coachingului şi consilierii


01.31.2010

Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (V)

Aş risca să duc raţionamentul din articolele anterioare până la a afirma că direcţionarea controlată face parte din esenţa coachingului şi consilierii, reprezintă rostul, sensul lor: vorbesc aici despre direcţionarea către a alege schimbarea în locul status quo-ului.

Atunci când un coach e angajat de o organizaţie-client, e plătit tocmai ca să stimuleze o schimbare în indivizi şi în relaţiile lor şi, oricâtă retorică ar curge pe tema neutralităţii, niciun coach nu poate evita realitatea că ceea ce se aşteaptă de la el e o schimbare convenabilă organizaţiei. Conştient sau nu, îşi va pune întotdeauna întrebarea: “Ce şanse am să mai fiu solicitat altădată, dacă mă focalizez prioritar pe agenda fiecărui individ, iar majoritatea aleg să continue să acţioneze potrivit schemelor actuale?” şi va proceda – conştient sau inconştient – la a selecta, accentua, întreba, provoca, tăcea etc. în consecinţă.

Acelaşi lucru se întâmplă atunci când clientul-plătitor (beneficiarul) e o persoană fizică: indiferent dacă e conştient sau nu, şi oricâtă literatură s-ar scrie pe teme etice, întreaga noastră muncă stă sub semnul nevoii şi interesului nostru de a-l vedea pe ‘client’ mulţumit şi de a beneficia în viitor de recomandările lui; or, câţi ‘clienţi’ sunt mulţumiţi dacă nu constată un progres în situaţia lor? Principiul stimulării responsabilităţii beneficiarului funcţionează ca instrument de creştere a angajării sale pe parcursul procesului, dar nu va funcţiona decât în rare cazuri ca explicaţie acceptabilă (de ‘client’) pentru absenţa progresului.


Atâta vreme cât prezenţa noastră îl stimulează pe interlocutor să ajungă la alegeri la care nu ar fi ajuns de unul singur sau în compania altor persoane, înseamnă că această prezenţă este întotdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, directivă.

Citiţi şi :

Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach/consilier reflexiv şi flexibil versus coach/consilier aparent neutru (I)

Cele mai multe intervenţii ale coachului / consilierului direcţionează

Tăcerea şi prezenţa charismatică pot direcţiona mai mult decât întrebările

Uneori, implicarea subiectivă e preferabilă posturii obiective (neutre), ori e inevitabilă

O practică profesională reflexivă şi flexibilă e singura cu adevărat etică

Coach/consilier reflexiv şi flexibil versus coach/consilier aparent neutru (VII)

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.