Autenticitate și imagine

”Stimată doamnă Stănciulescu,
De dumneavoastră am aflat datorită binecuvântatului (sic!) facebook. V-am citit unele texte, mi-au plăcut, le-am aplaudat. Recunosc: am avut momente în care mi-am spus că sunteţi un excelent produs al unei foarte, foarte, FOARTE inteligente strategii de autopromovare. (Creşte în mintea mea scârbosul vierme neadormit al suspiciunii, iar acesta mă face un fel de Toma necredinciosul – în fustă.)
Ei bine, vineri am participat la o lansare de carte – Lecţia de autenticitate – volum dedicat unui profesor altfel. Reîntâlnindu-mă cu (…), fosta mea colegă de bancă din toţi cei cinci ani de liceu pedagogic, vorbind despre lecţii şi despre autenticitate v-a pomenit – cu admiraţie: i-aţi fost profesoară la sociologia clujeană. M-a asigurat că nu sunteţi un produs de marketing; că sunteţi principială, autentică; şi că semănaţi cu profesorul în amintirea căruia s-a scris Lecţia de autenticitate.”

După câteva săptămâni de lucru împreună, aceeași persoană, care se întâmplă să fie o tânără și deja cunoscută scriitoare, Ioana Revnic, publica acest articol: Profesoara de autenticitate. Apoi: Dacă ai sta de vorbă cu tine.

Îmi doresc ca persoana din faţa mea să mă vadă exact aşa cum sunt.

Un profesionist de 58 de ani, în același timp serios și autentic (deloc ”scorțos”). Nu-mi ascund vârsta prin niciun artificiu și mă bucur de toate avantajele ei.

Propria-mi soră mi-a spus cândva că nu m-a recunoscut decât după voce pe un post de televiziune, că a fost șocată de cât de bătrână arătam și că e musai să-mi schimb culoarea părului și coafura. N-o voi face. Părul meu, fața mea, mâinele mele – dar și mintea mea !!! – au mai mult de o jumătate de secol. Iar tot ce am pierdut în aspectul fizic am câștigat înmiit în amploarea și adâncimea gândirii și sentimentelor. Și vreau ca aceia care mă apreciază și mă iubesc să-mi aprecieze și să-mi iubească și părul alb, și fața și mâinile ridate etc. etc., pentru că ele sunt prețul pe care l-am plătit pentru tot ce sunt și ce pot oferi eu acum, pentru toate valorile, atitudinile, capacitățile și competențele mele actuale.

Sper ca și aceia care mă caută ca să lucreze cu mine să învețe să citească esența din aparențe …

Nu-mi ascund nici limitele, ori greşelile de care sunt conştientă.

Recunosc deschis atunci când nu ştiu sau nu pot să fac ceva la un standard de calitate respectabil, recunosc deschis atunci când greşesc, însă vorbesc tot atât de deschis şi despre reuşitele mele. De ce le-aş trece sub tăcere, ca şi cum le-aş fi furat ori ca şi cum nu ar avea nicio valoare pentru mine?

Îmi place să lucrez foarte mult la conţinut: studiez mult, reflectez mult la “cazurile” oamenilor pentru care lucrez, iar aceste preocupări nu-mi lasă prea multă energie pentru formă (aparenţe).

Mă simt eu însămi atunci când reuşesc o eleganţă naturală, simplă, discretă, caldă.

Respect alegerile celor care îşi fac cumpărăturile în magazinele de firmă şi sper ca şi ei să respecte alegerea mea: nu vor vedea la mine ultimele modele de telefon, pantofi, poşetă etc. Admir sincer arta designului vestimentar şi performanţele din industria accesoriilor sau a automobilelor, dar fac eforturi să rămân liberă în faţa tentaţiilor şi constrângerilor economiei de consum – şi, în general, împărtăşesc ideea de ansamblu pe care o comunică acest material, pe care îl recomand îndeosebi tinerilor, dar și celor mai maturi.

Sigur că am și o strategie de imagine.

Oamenii au nevoie să afle că exiști și că oferi ceva care le poate fi de folos; altfel, e mult mai greu, dacă nu chiar imposibil, să te gasească. Însă am ales o strategie bazată pe autenticitate și informație onestă, cu zero manipulare și zero acțiuni de tip ”agent de vânzări”. Pe mine, respectul pentru valori m-a determinat să devin antreprenor.

Aici vorbim despre un produs la care ”bunele practici” din marketingul de succes pentru produse obiectivabile (mobilă, softuri IT etc.) nu se aplică. Produsul pe care eu îl ofer… sunt chiar eu! Experiența mea, cunoștințele și competențele mele, valorile mele, emoțiile mele, modul meu de a gândi și comunica… obișnuite, naturale, autentice. Etic și productiv e ca potențialul client să mă perceapă din start exact așa cum sunt: dacă eu nu pot vorbi limba pe care el o înțelege, și, reciproc, el nu poate înțelege limba pe care o vorbesc eu, de ce să-l determin să cumpere?

Nu se aplică aici nici ”persuasiunea” care funcționează pentru alte servicii similare. Păstrând proporțiile, pe Platon și Aristotel nu-i citește toată lumea, dar asta nu-i face mai puțin valoroși, dimpotrivă; și nu-i poți vinde cu aceleași metode cu care vinzi un roman de aventuri. Așa cum nu poți vinde muzica clasică după algoritmii care funcționează în pop-dance sau hip-hop. De ce să adopt o strategie de marketing care mi-ar anula tocmai diferența cu care eu vin pe piață?

Eu ofer resurse pentru dezvoltare-remodelare profundă și durabilă a minții umane, în aceasta constă diferența mea de piață. Iar omul care vine la mine trebuie să-și asume din start un grad suficient de mare de deschidere și responsabilitate; altfel, nu avem nicio șansă de reușită. Dacă tu nu ai rabdare să citești un text de pe site, nu vei avea răbdare nici să te antrenezi într-un program, așa că de ce te-aș convinge eu să cumperi? Textele de pe site sunt o sită foarte utilă de triere a clienților pe care mi-i doresc.

I did it my way…” m-a definit întotdeauna, orice am făcut în viață. Și mă va defini până la marele final.

Nicio fotografie nu mă reprezintă, pe mine mă definește mişcarea: a corpului şi a minţii.

Însă, comparate, cele patru fotografii care urmează, ”prinse” spontan, cu distanţă de câte 9-10 ani între ele, mă ajută să nu uit că timpul curge, iar noi ne schimbăm…

  • Paris, 1993, în pauza unei conferinţe internaţionale. Aici a început, de fapt, cariera mea ştiinţifică şi academică. Aveam 36 ani…

  • Budapesta, 2002 sau 2003, croazieră pe Dunăre – un respiro într-un program de lucru, cu Maria Ionescu şi Cristian Pârvulescu (între alţii). Aveam 45-46…

Iaşi_2012 portret_clar

  • Iaşi, 2012, într-un amfiteatru în care am trăit, progresiv, experienţe de student, lector, conferenţiar şi profesor universitar … Aici, la 30 de ani de la absolvirea facultăţii, pe post de “şefă de grupă” (= studentul care avea media cea mai mare). Mai aveam câteva luni până la 55 …

IMG_4879

  • Iar aici, în 2014, la o întâlnire a asociației ”Femei în Afaceri”…

Abonare la newsletter


Abonează-te aici

Programează o sesiune


Contact

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *