Creierul tău e pregătit să citească?

09.05.2012

Trecem prin faţa  Bibliotecii Naţionale. Vrem să ajungem la un concert în aer liber.

– Eu vreau să urc pe scări, îmi spune.

Are 6 ani şi nu are nicio problemă cu ceea ce numim noi, adulţii, asertivitate. Iar părinţii au învăţat să încurajeze această tendinţă naturală, care ar trebui educată la orice copil, iar nu inhibată.

Ezit. Suntem deja în mare întârziere, concertul a început demult. Admit însă repede că cele câteva minute în plus nu schimbă esenţial lucrurile.

– Bine. Urcăm, iar apoi coborâm. (Ca să ne continuăm drumul.)

– Nu. Eu vreau să urc şi să nu mai cobor.

Sprâncenele mi se ridică spontan: există oare, mă întreb, o predeterminare care ne îndeamnă să ne dorim să urcăm şi să nu mai coborâm niciodată? Lucrez cu mulţi oameni care şi-ar dori să urce continuu şi să nu mai coboare. Tineri şi mai puţin tineri, pe care îi ajut să înţeleagă că viaţa umană reală, de dincolo de dorinţele şi iluziile noastre, e o succesiune de urcări şi coborâri. Iar dacă nu îţi gestionezi conştient coborârile, ele se transformă în căderi dureroase. De multe ori deprimante, generând agresivitate şi lupte cu sine şi cu alţii, ori, dimpotrivă, retragere auto-protectoare şi abandon al proiectelor.

– Ca să ajungem la concert, trebuie să şi coborâm, îi explic.

Peste câţiva ani, îi voi spune că, pentru a ajunge la orice destinaţie, obiectiv, scop, dorinţă, vis, trebuie să accepţi şi să cobori. Şi să înveţi când şi cum e mai bine să cobori.

Schimb subiectul:

– Uite, aici e o bibliotecă. Când vei fi mare, vei veni şi vei citi muuuulte cărţi cu poveşti foarte frumoase.

– Eu nu ştiu literele, îmi spune, cu ton slab, descurajat.

– Anul acesta mergi la şcoală, iar acolo vei învăţa literele şi vei învăţa să citeşti.

– Acum, creierul meu nu e pregătit să citească. Când voi fi mare, creierul meu îmi va spune: „Domnule Alex, acum sunt pregătit să citesc, acum mergi la bibliotecă”.

Niciun comentariu adult nu ar putea adăuga ceva inteligent la această fantastică înţelepciune spontană de copil de 6 ani.

Doar o întrebare: creierul tău e pregătit să citească? Dacă răspunzi „Da”, atunci mergi la bibliotecă!

La o bibliotecă serioasă, fie ea on-line sau clasică, tradiţională.