Despre încredere și frică

09.08.2014

”Un gând matinal

Ceva se întâmplă cu mine. 

Cred din ce în ce mai mult că pot să fac TOT ceea ce-mi propun. Sunt foarte calmă, gândindu-mă la ce voi face – deşi multe din aceste lucruri există, deocamdată, DOAR în mintea mea.  

(Normal că mai apar „Handicapatul asistat” şi „Eu nu pot”, dar nu atât de des ca înainte.)”

Ioana e tânără, înzestrată de Dumnezeu sau de Mama Natură cu foarte multe resurse – ca fiecare dintre noi. Pe unele le-a cultivat prin muncă asiduă, până le-a adus la stadiul de talent – da, da, da! nu ne naștem cu talent, așa cum cred cei mai mulți; ne naștem cu potențial pentru talent, cu semințe pe care fie le cultivăm ca să crească și să dea roade, fie le lăsăm necultivate; iar ele ne așteaptă acolo cuminți și, dacă nu le acordăm atenție, cu timpul se usucă…

Descoperă-ți talentul și urmează-l … așa să fie, oare?

Cum gândește un performer de 15 ani: violonista Mălina Ciobanu

Pe altele (despre resurse vorbesc), Ioana le tot descoperă de vreo două luni încoace. Și a început să le cultive, să se antreneze să le folosescă în beneficiul aspirațiilor ei, proiectelor ei.

Pare să aștepte – ca toți cei care parcurg un program de dezvoltare personală și a căror minte a fost spălată, fără voia lor, de clișeele facile care ne inundă în fiecare zi – ca toate fricile să dispară: sau ai încredere în tine și ești puternic(ă), sau nu ai și ești slab(ă), plin(ă) de frici, nu-i așa? Doar îi vezi pe atâția coachi și consilieri de dezvoltare cum afișază fața cunoscută, cu zâmbetul până la urechi și mesajul implicit: ”Uită-te la mine, eu m-am eliberat de toate fricile, nu am nicio poblemă, am numai oportunități și îndrăznesc orice”.

Fie sunt naivi – unii din insuficientă experiență de viață (în tinerețe, toți credem că ”tot ce zboară se mănâncă), alții din ignoranță -, fie joacă teatrul obișnuit în marketingul actual: iluziile se vând întotdeauna foarte bine, dar se vând și mai bine atunci când vânzătorul pare foarte sigur pe sine. – Nu se întreabă, oare, nimeni de ce oamenii aceia cărora nu le e frică de nimic, care nu au nicio problemă, care au numai oportunități în viață… nu creează nimic semnificativ și nu reușesc nicio altă performanță decât aceea de a înființa o firmă (sau mai multe) și, eventual, de a primi Like-uri și a face bani ?

”Dumnezeu a avut pe pâmânt un fiu fără păcate, dar niciunul fără suferință.” (Sfântul Augustin)

Viața e, pentru oricare dintre noi, o succesiune continuă de probleme pentru care căutăm soluții. Când ai o problemă, sau mai multe – oricâte –, ești pur și simplu un om ca toți oamenii. Iar asta e OK !

Iar fricile, inclusiv frica de nou, de necunoscut, sunt naturale și sănătoase, biologic setate în noi ca instrumente de supraviețuire și adaptare. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla cu un șoarece căruia nu i-ar mai fi frică de pisică. Ori cu un pește căruia nu i-ar fi frică să iasă pe uscat.

Să-ți spui ”Mi-e frică, am sentimentul că nu pot” e absolut normal, natural și sănătos: te protejază de pericolele atașate unor acțiuni prea grăbite, insuficient pregătite.

Nu te antrena să te eliberezi de frici. Nu vei reuși niciodată decât dacă renunți la instinctul natural de supraviețuire, ceea ce – admițând că natura te lasă să o faci – e foarte periculos.

Acceptă-le, salută-le și antrenează-te să le privești ca pe obiecte exterioare și să le folosești ca resurse.

Răspunde cu răbdare la aceste întrebări :

• Unde vreau eu să ajung?

Focalizează-te pe situația prezentă, aici și acum! Raportează-te la experiențele trecute similare doar ca să descoperi resurse. Dacă nu reușești să descoperi resurse utile (v. mai sus), atunci ”uită-le”, pune-le între paranteze: acțiunea de astăzi e altceva decât acțiunile de ieri, acum o lună, acum un an…

• Cum îmi pot folosi frica drept resursă?

Ce îmi spune ea despre obstacolele și riscurile posibile în această situație (nu în experiențele trecute)?
Ce îmi spune ea despre mine, despre nevoile mele fundamentale, valorile mele, așteptările mele de la alții, rolurile pe care mi le asum, obișnuințele mele etc.?

Cum pot remodela aceste nevoi, valori, așteptări etc. ale mele, pentru a avansa către obiectivul meu?

• De ce alte resurse am nevoie ca să depășesc obstacolele?

• Ce riscuri îmi asum eu 100%?

”Dacă se va întâmpla X, voi accepta fără să reproșez cuiva, nici măcar mie, pentru că e un risc pe care mi-l asum 100%. Voi face tot ce se află sub controlul meu ca să nu se întâmple, însă, dacă se va întâmpla, voi accepta situația și voi face tot ce se află sub controlul meu ca să găsesc drumul cel mai bun în continuare”.

Apoi acționează și perseverează,

privind în perspectivă, către curcubeul la care vrei să ajungi !

DACI-AS VIP se adresează celor interesați de dezvoltare personală, dezvoltare în echipă, dezvoltare în cuplu și familie, învățare pentru performanță.

Oamenii mă caută de obicei pentru coaching, dezvoltare personală, ori ca să găsească soluții la probleme mai grele. Și descoperă că pot obține mult mai mult.

Ai beneficii pe care niciun alt program nu ți le oferă: privești lucrurile într-o perspectivă mult mai profundă și mai amplă, ghidat/ă de un profesionist cu calificări de sociolog și profesor universitar, plus câteva alte competențe multidisciplinare și multă experiență de viață.

Nu vei auzi clișeele obișnuite pe piața dezvoltării personale decât ca să le supui gândirii critice și ca să înțelegi cât adevăr și câtă superficialitate și riscuri se ascund dincolo de ele.

Află mai mult