De ce nu ai rezultatele dorite, deşi munceşti serios, cu dedicaţie, ori chiar cu pasiune

09.22.2012

Ţi se întâmplă să munceşti, chiar foarte serios, cu dedicaţie, ori chiar cu pasiune, şi să nu ai rezultatele pe care le doreşti? Cunoşti alţi oameni care se află în această situaţie? Eu da. Şi, din nefericire, foarte mulţi. Mai ales tineri, dar şi oameni trecuţi de 40 sau 50 de ani.

Îţi împărtăşesc aici un secret al reuşitei, bazat pe cercetări ştiinţifice recente: nu doar timpul e limitat şi înseamnă bani; energia ta mentală e şi ea limitată şi înseamnă bani.

De fapt, nu timpul în sine îţi aduce banii, ci energia neuronilor tăi!

Aşa că, indiferent dacă ai sau nu o agendă în care îţi gestionezi timpul, fă-ţi una în care să-ţi gestionezi energia.

Citeam în prima mea tinereţe că oamenii utilizează, în medie, doar 4% din capacitatea creierului. Materialele respective sugerau, sau îndemnau explicit, că un individ care se respectă lucrează la a depăşi aceste limite, care nu ţineau decât de mediocritatea comună. Ce mai, dacă te voiai intelectual, era musai să dormi mai puţin şi să-ţi pui la treabă neuronii care stăteau degeaba. Timpul era limitat şi trebuia gestionat cu atenţie. Dar energia nervoasă era nelimitată, nu trebuia decât să o foloseşti.

Astăzi, neuroştiinţele ne atenţionează că energia noastră mentală e limitată. Că, atunci când îţi pui la treabă neuronii, trebuie să fii sigur(ă) că ceea ce faci merită să-ţi consumi energia. Fiecare alegere pe care o facem, fiecare decizie pe care o luăm, fiecare acţiune pe care o întreprindem consumă o cantitate mai mică sau mai mare de energie – dintr-un stoc limitat.

Buuuun. Am înţeles cum stau lucrurile din perspectiva cercetării ştiinţifice. Dar câte companii, câţi leaderi, câţi oameni, în general, solicită programe în care să înveţe cum să-şi gestioneze mai eficient energia? Unii – şi aceia destul de puţini – învaţă să-şi gestioneze timpul, convinşi fiind că „Time is money”. Dar eu am întâlnit extrem de puţini conştienţi că „Personal energy is money”.

Acum haideţi să vedem pe ce ne cheltuim energia într-o zi obişnuită.

Te trezeşti dimineaţa şi începi prin a lua o decizie foarte grea: să mă ridic acum din pat sau să mai stau? Cu cât prelungeşti dilema, cu atât creierul tău consumă mai multă energie.

În sfârşit, ai reuşit să te ridici. Alte decizii: ce să mănânc? cu ce să mă îmbrac astăzi? ce pantofi să încalţ? ce accesorii să adaug? cum să îmi aranjez părul? Foarte probabil, vei încerca în minte mai multe variante. Foarte probabil, pe unele le vei încerca şi în fapt; nu-ţi vor plăcea, vei încerca altceva… Foarte probabil, te vei enerva că nu găseşti nimic care să te mulţumească pe deplin. Şi vei constata că eşti deja în întârziere. Fiecare tentativă de a alege îţi consumă energia. Nemulţumirea că nu găseşti nimic pe plac şi frica generată de întârziere consumă chiar mai mult.

Ieşi din casă şi, cum ai întârziat deja, cauţi soluţii ca să ajungi mai repede. Alte decizii de luat: să iau metroul sau să iau un taxi? Sau, dacă merg cu maşina personală: ce traseu să aleg? care e mai scurt? care e mai puţin aglomerat? să depăşesc sau nu? să merg pe linia de tramvai sau nu? Şi alţi nervi: cât mai întârzie metroul ăsta? de ce m-a depăşit nesimţitul ăsta? de ce stă proasta asta atâta la stop şi nu porneşte mai repede? Pe traseu, deschizi radioul sau un ziar şi asculţi sau citeşti ştirile zilei: oare cine are dreptate, Ponta sau Băsescu? Alegeri, decizii, nervi care mai consumă ceva energie a neuronilor tăi.

Ai ajuns la serviciu. Primul gest, devenit reflex, e să-ţi deschizi email-ul şi contul Facebook – dacă nu le-ai consultat deja pe traseu, pe telefonul mobil; iar dacă ai făcut-o, ce dacă? o mai faci o dată, că precis a apărut ceva nou. Şi iar consumi energie…

Un coleg sau o colegă începe o bârfă, pardon, o conversaţie de serviciu sau între prieteni: despre vreme, despre cum a greşit şeful sau altcineva sau chiar tu, despre cât de insuportabilă e situaţia cutare sau cutare, despre ce a mai spus sau a mai făcut cutare politician sau vedetă . Cum să scapi (din) aşa ceva? Nici neuronii tăi nu scapă fără să mai piardă o cantitate de energie, pentru că trebuie să iei decizii: să fii de partea şefului sau nu, să spui exact ce gândeşti sau nu etc. etc.

Eeeei! Şi s-a făcut ora 10:00, iar tu te simţi foarte obosit(ă), şi nu ştii ce ai, şi ai nevoie de o cafea. Care îţi alimentează creierul pentru scurt timp, doar pentru scurt timp. Apoi simţi nevoia să mănânci ceva. Apoi organismul tău cere ceva dulce.  Şi o iei de la capăt cu alegerile, deciziile, nervii.  Şi iar simţi nevoia de cafea, mâncare, dulciuri, ca să compensezi energia consumată…

Risipim, fără să ne dăm seama, energia nervoasă în tot felul de alegeri, decizii şi enervări mărunte, fără nicio miză cu adevărat importantă pentru viaţa noastră. Şi nu ne mai rămâne suficientă energie pentru mizele importante: pentru sănătatea noastră fizică şi psihică, pentru dezvoltarea noastră, pentru copii şi familie, pentru performanţele noastre profesionale, pentru obiectivele noastre în carieră, pentru hobby-urile noastre. Luăm decizii pripite în aceste domenii şi facem adesea greşeli cu consecinţe importante, uneori grave. Ne salvăm de sentimentele de vinovăţie refugiindu-ne în postura de victimă: a familiei care nu s-a ocupat suficient de noi când eram copii sau nu ne înţelege ca adulţi, a şefilor incompetenţi, a politicienilor corupţi, a destinului… Partea proastă e că auto-victimizarea consumă şi ea o cantitate imensă de energie.

Şi uite-aşa, una peste alta, devenim stresaţi, deprimaţi, somatizăm stresul şi invocăm tot felul de afecţiuni fizice – reale, dar generate de noi înşine – , de la „simple” dureri de cap, de coloană sau stomac, la boli serioase de inimă sau ale sistemului nervos.

Iată ce scrie Daniel Bor (Cambridge neuroscientist), în The Ravenous Brain: How the New Science of Consciousness Explains Our Insatiable Search for Meaning :

„(…) human brains consume a frighteningly large proportion of our body’s total energy resources.

Even though the human brain is a mere 2 percent of total body weight, in newborns this single organ requires a staggering 87 percent of the body’s total energy. A five-year-old has a brain that greedily guzzles nearly half of all the energy the child consumes, and even in adults this figure is at least a quarter, though that proportion can rise dramatically if we’ve had a mentally taxing day”.

Soluţia?

Haideţi să fim mai atenţi pe ce consumăm energia neuronilor!

1. Boring is Productive argumentează Robert C. Pozen într-un articol din blogul Harvard Business Review. Să rutinizăm rutina – ne sfătuieşte. Aşa cum face, de exemplu, preşedintele Obama: „Mă îmbrac tot timpul în gri sau albastru. Încerc să reduc numărul deciziilor. Nu vreau să iau decizii cu privire la ce îmbrac sau ce mănânc. Pentru că am de luat prea multe alte decizii [mult mai importante]”. Iar ca preşedintele american procedează toţi politicienii importanţi, toţi managerii de top şi toţi experţii de primă mână, din orice domeniu; culorile şi croiala hainelor ori felurile de mâncare sunt diferite de la unul la altul, dar fiecare are un număr foarte mic de variante din care poate alege fără consum de energie nervoasă.
2. Apoi, haideţi să începem ziua stabilind priorităţi, aşa cum ne sfătuieşte David Rock într-o carte devenită celebră, Your Brain at Work: ce anume e cu adevărat important pentru noi? ce e urgent? ce e şi important şi urgent?
3. Iar apoi haideţi să ne ocupăm numai de acele acţiuni. Până le ducem la capăt.
4. Pe toate celelalte fie le amânăm (dacă mai rămâne energie pentru ele, le abordăm, dacă nu, nu), fie le trecem „pe pilot automat” (nu facem alegeri, nu luăm decizii în privinţa lor).

Dacă nu stabilim noi priorităţile, ele vor fi stabilite oricum de limitele energiei noastre nervoase. Dezavantajul e că, în acest fel,  ajungem să ne risipim în supărări sau plăceri mărunte legate de haine, mâncare, bârfe, distracţii şi să trecem „pe pilot automat” exact acţiunile cele mai importante, cu miza cea mai mare pentru calitatea vieţii noastre: sănătatea noastră, dezvoltarea noastră personală, conversaţiile cu partenerul/partenera sau cu copiii, sarcinile importante de muncă, alegerile politice majore (votul, de exemplu) etc.

Care sunt priorităţile tale astăzi?

Printre ele, ai inclus şi „Să învăţ cum să-mi gestionez mai eficient energia neuronilor”?