Ochii și mintea: cum să folosești geometria ca să înțelegi și să construiești imaginea de sine și imaginea publică

05.01.2014

În viața de fiecare zi, vederea și gândirea, ochiul și mintea se suprapun până la identificare: nu spunem adesea ”Eu așa văd lucrurile” în loc de ”Eu gândesc așa”? ori ”Mă interesează viziunea ta” în loc de ”Vreau să aflu ce gândești tu despre asta”? Am descoperit astăzi că geometria (iluziile optice) ne ajută să înțelegem mai bine când și de ce (identitatea vedere-gândire) îi percepem pe unii oameni mai mari sau mai mici, socialmente vorbind, decât sunt în realitate; când și de ce ne vedem pe noi mai mari sau mai mici decât suntem în realitate.

Te provoc la un joc intelectual: hai să ne amuzăm, căutând conexiuni între, pe de o parte, câteva imagini dintr-un catalog al iluziilor și, pe de altă parte, experiențele noastre sociale.

Tu cum ai interpreta iluziile de mai jos, dacă în locul liniilor și cercurilor ai vedea oameni?

Te las să te joci singur(ă), iar apoi îți spun și interpretările mele.

1. Cele două linii sunt identice ca lungime, însă noi le vedem / gândim ca diferite: mai mică pe prima și mai mare pe cea de-a doua. Cum ai interpreta dacă în locul liniilor ai vedea oameni? Ce sfat i-ai da cuiva care dorește să creeze o imagine socială?

2. Același cerc pare mai mic atunci când e înconjurat de cercuri semnificativ mai mari și mai mic atunci când e înconjurat de cercuri semnificativ mai mici. Cum ai interpreta dacă în locul cercurilor ai vedea oameni? Ce sfat i-ai da cuiva care dorește să creeze o imagine socială?

3. Același cerc pare mai mare atunci când e înconjurat de un altul, doar cu puțin mai mare. Cum ai interpreta? Ce sfat i-ai da cuiva care dorește să creeze o imagine socială?

4. Același cerc pare mai mic atunci când e înconjurat de un cerc mult mai mare. Cum ai interpreta? Ce sfat ai da?

5. Același cerc pare mai mic atunci când în interiorul său se desenează un alt cerc, cu foarte puțin mai mic. Cum ai interpreta? Ce sfat ai da?

Iată interpretările mele și recomandările mele.

1. Cele două linii sunt identice ca lungime, însă noi le vedem / gândim ca diferite: mai mică pe prima și mai mare pe cea de-a doua.

Dacă vrei ca ceilalți să te vadă mai ”mare”, mai puternic, atunci deschide-te în toate direcțiile: îmbrățișează lumea din jur, cu brațele, cu privirea, cu mintea, cu inima… Dacă te îmbrățișezi doar pe tine, te pliezi pe tine, te închizi în tine, altfel spus dacă ești egocentric(ă), ori prea introvertit(ă), vei părea mai mic(ă) decât ești.

2. Același cerc pare mai mic atunci când e înconjurat de cercuri semnificativ mai mari și mai mare atunci când e înconjurat de cercuri semnificativ mai mici.

Aceasta e ”rețeta” tuturor șefilor și oamenilor nesiguri de resursele lor, de valoarea lor, de puterea lor: ca să pară mai mari, se înconjoară de oameni mult mai mici. Recomandarea mea? Adoptă strategia care urmează!

3. Același cerc pare mai mare atunci când e înconjurat de un altul, doar cu puțin mai mare.

Caută și rămâi tot timpul în compania câte unui om mai bun, mai competent, mai sigur de sine, mai puternic etc. Înainte chiar ca tu însuți / însăți să crești, învățând de la el, simpla lui companie te va ajuta să pari mai ”mare”. Însă atenție la următoarea recomandare!

4. Același cerc pare mai mic atunci când e înconjurat de un cerc mult mai mare.

Dacă partenerul, mentorul tău e cu mult mai competent, mai sigur de sine, mai puternic decât tine, tu vei părea, prin comparație mai mic. E valabil și pentru relațiile dintre grupuri, inclusiv internaționale …

Dacă ceea ce îți dorești e doar imaginea, atunci evită-i pe aceia care te pot eclipsa, cu sau fără voia lor. E, din nou, o ”rețetă” urmată de foarte mulți: angajatori care evită angajații ”prea inteligenți / competenți / siguri de ei / charismatici etc.”; bărbați care evită femeile ”prea inteligente / competente / puternice etc.”; studenți care îi preferă pe asistenți înaintea profesorilor (v. geometria anterioară); ș.a.m.d.

Dacă dorești să te dezvolți efectiv, iar celălalt nu te privește ”de sus”, ci te tratează cu respect, te provoacă și te susține să descoperi și să dezvolți ce ai tu mai bun, atunci nu te lăsa sabotat de imagine, nici inhibat de distanța socială: caută-l și rămâi lângă el. Timpul va lucra în favoarea ta, iar după o vreme relațiile dintre voi vor fi ajunge la geometria de la (3): același cerc pare mai mare atunci când e înconjurat de un altul, doar cu puțin mai mare. Mai întâi vei beneficia tu de prezența lui, pentru că el va rămâne o vreme ”cercul mai mare”; apoi, dacă perseverezi, va beneficia el de tine, pentru că tu vei deveni ”cercul mai mare” – elevii/studenții/discipolii perseverenți își întrec întotdeauna, cu timpul, profesorii/mentorii.

5. Același cerc pare mai mic atunci când în interiorul său se desenează un alt cerc, cu foarte puțin mai mic.

Atunci când, într-un grup, se formează o majoritate care pervertește (”micește”) valorile, normele legale și morale, criteriile și standardele de performanță etc., fără să se îndepărteze foarte mult de ele, grupul întreg e perceput la nivelul ”micșorat”. Atunci când un individ se abate cu puțin de la valori, norme, standarde, e perceput în întregime ”micșorat” (e suspectat că vrea să înșele).

E ceea ce se întâmplă în societățile / grupurile care permit – așa cum a permis și încă mai permite societatea noastră – ca oamenii să joace după o logică socială ”și-și”, ”nici-nici”, pe care am descris-o în Despre tranziție și universitate (Polirom, 2002): să fie ”lunecoși”, ”nici îmbrăcați, nici dezbrăcați”, nici corecți, nici incorecți, să facă lucrurile ”la limita legii”, să ”închidă ochii” la corupția mică și alte ”mici” păcate, să dea unul-două puncte în plus la notă ”pentru încurajare” etc. etc.

Probabil că abaterile foarte mari de la valori, norme, standarde e mai puțin periculoasă pentru imaginea unui grup sau a unui individ decât abaterile mici, pentru că ele pot fi descrise de imaginea de la (4): paradoxal, abaterea pare mai mică atunci când cercul valorilor, normelor, standardelor care o înconjoară e foarte departe de ea.

Recomandarea mea? Dacă îți dorești o imagine bună (de sine sau socială), ferește-te de ”micile” abateri de la valori, norme, standarde; ele te sabotează la fel de rău, sau poate chiar mai rău, decât o abatere foarte mare. Dacă îți dorești o imagine bună ca român, nu mai tolera abaterile ”mici” ale celor din jur…

*

Sigur, sunt doar interpretări, ipoteze, nu adevăruri certe. Dacă interpretările tale au fost diferite, mi-ar plăcea foarte mult să le aflu: scrie un comentariu!

Acum, probabil că ești mai mult sau mai puțin stresat(ă) de efort. Unii experți spun că geometria (iluziile optice) ajută și la măsurarea stresului. Click pe imaginile de mai jos, ca să le mărești. Apoi verifică-ți nivelul de stres, privindu-le: dacă le vezi în mișcare lentă, ai un nivel scăzut al stresului; dacă mișcarea pe care o vezi e mai rapidă, stresul tău e mai ridicat; dacă le vezi nemișcate, atunci ești relaxat(ă) / nu ești stresat(ă).

Dacă suporți mai multe astfel de imagini, mergi la sursă: Akiyoshi’s illusion pages.

Fără iluzii

Contact