Mărturii ale participantelor la grupul de suport

08.14.2012

by Elisabeta Stanciulescu Tags: cancer, grup de suport, marturii, Mărturii - grup de suport cancer, sănătate

E atâta emoţie – pozitivă ! – la finalul fiecărei întâlniri!

Sunt atât de recunoscătoare pentru feţele acelea vizibil mai senine la final, pentru încrederea cu care sunt dezvăluite fricile şi suferinţele, pentru generozitatea cu care fiecare oferă ce ştie şi ce poate…

Şi simt atâta admiraţie pentru bărbaţii care îşi conving – ei! – soţiile şi mamele să vină, doresc să rămână cu ele în timpul sesiunii şi se implică total în discuţii şi în exerciţii …

Vă rog să popularizaţi – e gratuit !

Iată câteva mărturii convingătoare:

Ing. Ioana Ion, Bucureşti :

“ Ce m-a determinat sa vin la Grupul de Suport si sa continui sa particip la aceste intalniri? Cel mai tare m-a impins curiozitatea, voiam sa stiu cum se desfasoara aceste intalniri. Pe de alta parte, am un fiu de 15 ani caruia inca nu am avut puterea sa-i spun diagnosticul. Cautam sfatul cuiva avizat si nu numai, poate gaseam printre persoanele prezente la intalnire pe cineva care a intampinat aceasta dificultate. Am depistat cancerul intr-un stadiu destul de avansat, stadiul III, si, cu toate ca am facut 6 sedinte de chimioterapie, tumora nu s-a micsorat suficient incat sa fie operabila. Si atunci m-am gandit ca pe langa tratamentul standard mai trebuie sa fie ceva care sa ajute in tratarea acestei boli. Inca de la prima sedinta m-am simtit foarte bine . Pentru mine aceste intalniri au loc dupa opt ore de servicu si pot spune ca nu simt oboseala. Tehnica de respiratie invatata m-a ajutat sa-mi ameliorez durerea. Multumesc doamnei doctor Claudia Teodorescu pentru initiativa si doamnei profesor doctor Elisabeta Stanciulescu pentru sprijinul acordat.”

Any-Mary Alexa, Bucureşti :

“Am mers la sedinta grupului de suport organizat la Centrul Medical Dona, din dorinta de a afla mai multe despre efectele secundare ale tratamentului cu Tamoxifen. Am gasit acolo ceva mai mult: ce se intampla cu psihicul nostru dupa experienta diagnosticului de cancer, a operatiei si viata de dupa; e cu totul altceva cand AUZI explicat cu intelegere si cu stiinta, ceea ce iti bantuie firea… Am aflat ca se pot face multe pt. ca sa ne fie bine fizic si psihic, doar sa fim capabile sa facem pasul in directia asta. Si apoi, sa continuam…”

Daniela Bondarencu, Bucureşti :

“Eu am venit la acest grup de suport dintr-o nevoie acuta de a intalni si alti oameni ca mine, cu aceleasi nevoi, oameni care ma pot intelege si pe care ii pot intelege, unde sa ne putem spune ‘pasurile’ fara teama de a fi judecati sau mai rau, compatimiti. Ce am gasit aici? In primul rand un loc foarte frumos, cochet, special creat pentru doamne, plin de flori si un miros floral care m-a intampinal chiar de la intrare. Apoi, fetzele zambitoare si amabile ale personalului Dona Medical. Am intrat intr-o sala micuta si cocheta, cu fructe si ceai pe masa unde erau doamnele din grupul de suport si D-na Stanciulescu, doamna noastra profesoara, mentorul si ghidul nostru… zambitoare si linistita. Instantaneu o stare de bine, siguranta si relaxare m-a cuprins. Se invata multe la acest grup, lucruri utile despre cum putem face fata mai bine bolii. Ce imi place mie cel mai mult – faptul ca putem sa ne spunem emotiile, fie ele pozitive sau negative, deschis, iar cei din jur ne si inteleg. Si mai ales, imbratisarile de la sfarsitul intalnirii ! Ma fac sa ma simt foarte bine.”

Doina Ionaşcu, medic, Bucureşti :

„Am asteptat cu nerabdare intalnirea noastra de joi.

Avusesem o zi plina, cu multe drumuri. Sosisem acasa doar cu cateva minute inainte de a trebui sa plec la clinica DONNA. Dar stiam ca nu pot lipsi deoarece, intotdeauna, ma intorceam de acolo cu o stare psihica mult imbunatatita, mai echilibrata.

Din pacate, numarul participantelor a fost mic, dar asta nu ne-a impiedicat sa avem o intalnire pe cinste.

Trecusem printr-o situatie foarte delicata, cu cateva zile in urma. Starea mea era una dintre cele mai proaste. Si iata ca, venind aici, am depasit-o!!!
Am invatat, ca si altadata, importanta ACCEPTARII CALITATILOR REALE şi a LIMITELOR PROPRII.

STIMA MEA DE SINE era sub nivelul marii…
Dna Elisabeta m-a rugat sa trec in revista calitatile reale pe care le am.

Mi-am adus aminte faptul ca am obtinut singurul 10 la primariat, am participat la un curs de SIDA , tinut la Institutul Cantacuzino, prezentat in limba franceza, cu rezultat final foarte bun, am pregatit o eleva pentru admitere la facultatea de medicina, care a intrat din primul foc, am participat in judetul Vaslui cu un grup de liceeni la concursul „Sanitarii priceputi”, obtinand un loc fruntas, participari cu lucrari la congrese…
Incercand sa-mi amintesc toate acestea, ma simteam mai bine vazand cu ochii. Pana si tonalitatea vocii era alta, privirea mai senina.

In momentul in care prof. Elisabeta m-a rugat sa enumar reusitele din ultima luna, sa vad care e calitatea mea reala, mi-am dat seama ca cea de pedagog e cea mai evidenta. Am scris cateva pagini cu amintiri, si Alexandru, nepotelul meu de 13 ani, mi-a spus f hotarat: *ASTA-I CARTEA PE CARE AS CITI-O CU MULTA PLACERE’.

Din discutiile purtate, mi-am dat seama ca pentru mine e foarte important sa NU mai am ‘complexul atotstiutorului’.
Iar la intrebarea ‘Ce limite imi accept azi?’ mi-am raspuns;

Azi accept sa fiu mai putin gospodina – si ma respect si ma iubesc pe mine, mai putin gospodina.
Azi accept sa nu pot sa stiu tot – si ma iubesc pentru cat de mult stiu.
Azi imi accept corpul asa cum este – si ma iubesc asa cum sunt.

Toate aceste afirmatii le scriu si le pun la loc vizibil peste tot in casa. Iar in incheiere am fost sfatuita sa scriu 3 povesti despre 3 etape din viata care va veni a nepotelului meu: elev de liceu, student la facultate si barbat la casa lui, inconjurat de sotie si copii. In povesti sa fiu, bineinteles, si eu. ASA IMI CREEZ UN PROIECT DE VIITOR SI SPERANTA!!!

Eventual, un blog nu ar strica. Ce parere aveti???
Intalnirea a fost pt mine mai mult decat utila.
MULTUMESC MULT!!!
VOI REVENI CU PLACERE !!!”

***

“Eu n-am mai zâmbit de când am aflat diagnosticul“, adică de mai multe luni (!), a mărturisit o tânără, cu expresia omului căruia nici nu-i vine să creadă că zâmbeşte.

“O prietenă mi-a spus, chiar înainte de a pleca de acasă, să nu vin, să caut oameni veseli, că n-am nevoie să mă încarc şi cu problemele altora. Am venit mai mult de ruşine, că făcusem programarea. Acum sunt fericită că nu am ascultat-o“, ne-a spus la prima întâlnire o altă participantă…

“Plec mai optimistă“, a fost până acum refrenul general.

Scrieţi liber comentarii legate de participarea dumneavoastră la aceste întâlniri – sau la altele, de acelaşi fel. În felul acesta, veţi ajuta alte persoane să înţeleagă cum se pot ajuta pe ele însele să facă faţă bolii.

MS

1 iulie 2013 - 4:24

Am venit la grupul de suport ca sa:
(1) sa ma pregatesc psihic pentru eventualitatea unei recidive si sa o accept fara panica;
(2) sa scap de panica/groaza ca daca cineva din familie s-ar imbolnavi de cancer nu as putea sa fac fata;
(3) sa ma gandesc impreuna cu alte persoane daca exista aspecte/actiuni/probleme in viata mea care conduc la scaderea imunitatii avand in vedere ca este a doua boala grava cu care ma confrunt.
(4)sa cunosc alte persoane si sa invat din experientele lor

Participantele la grup si Dna Stanciulescu m-au ajutat sa imi gasesc raspunsurile la aceste intrebari.

Mai mult, am aflat lucruri foarte utile despre cum ne putem imbunatati stilul de viata ca sa scadem sansa de recidiva.
Vreau sa fac efortul de a include tot ceea ce am invatat despre respiratie, sport, relaxare, alimentatie in stilul meu de viata pentru a imi creste sansa de a fi sanatoasa pentru a putea realiza un lucru pe care mi-l doresc mult si pe care boala l-a plasat in suspans: un copil..

MS, Bucuresti

dr. Doina Ionascu

24 august 2012 - 9:46

Cum te simti???

Am participat cu multa bucurie la multe din intilnirile grupului de suport..
De la inceput am remarcat o neta imbunatatire a starii mele in urma discutiilor noastre.
De data aceasta, dintr-o mica greseala de comunicare, am lipsit la ultima dintre intilniri.
Am regretat, deoarece de fiecare data aflam lucruri care ma framintau, la care gaseam raspuns impreuna.
Mi-au lipsit toate exercitiile de gimnastica, discutiile, si mai ales concluziile de final, cind trecem in revista totul pentru a ni se intipari si mai bine in memorie.
Am invatat in fiecare zi sa fac pasi mici, pentru a-mi face viata mai frumoasa, sa–mi depasesc fricile si temerile. Am invatat sa gestionez stresul, sa ma bucur de fiecare moment, am invatat ca viata mea depinde de alimentatie, depinde de gimnastica zilnica, care trebuie trecuta in agenda, preferabil dimineata. Desi sunt o mare sedentara, de ceva timp, dimineata, fac exercitii de inviorare in fata ferestrei deschise, dupa care fac exercitii cu mainile si picioarele chiar in pat, fiind atenta si la respiratie. Cert este ca ma simt foarte bine pe durata intregii zile.
Astept cu nerabdare urmatoarea intilnire pt a-mi incarca bateriile cu o noua portie de intelepciune si energie pozitiva.
Consider ca tot ce aflam aici este de un real folos, si ne-am bucura ca multe femei sa beneficieze de aceste cunostinte, si nu pot decit sa laud aceasta inititiva.
Multumesc pentru tot ce am invatat.
Dr. Doina Ionascu

M. Muraru

22 august 2012 - 8:12

De ce am venit la acest grup suport? Am venit in primul rand din curiozitate si apoi pentru ca aveam nevoie de raspunsuri si confirmari ale starii mele sufletesti.
Pot spune cu certitidine ca am gasit ceea ce cautam si nu numai atat.
As dori sa va spun cum s-a schimbat viata mea dupa aceste intalniri. Am devenit mai calma, mai toleranta cu cei din jur, am invatat sa ma descopar, sa fiu impacata cu mine insami.
Am invatat sa traiesc cu boala,”sa traiesc frumos”, asa cum spune doamna Elisabeta Stanciulescu.
Sentimentul pe care il am, dupa fiecare intalnire, este de „secatuire si de incarcare”, in acelasi timp, simt ca daruiesc si primesc, pot vorbi liber, imi pot exprima sentimentele deschis, fara teama de a-i impovara pe cei din jur.
Ce reprezinta aceste intalniri pentru mine? O „gura de aer proaspat”, desi de multe ori temperatura de afara depaseste cu mult 30 grade.
Pentru toate aceste lucruri, va multumesc!
M. Muraru

Elisabeta Stanciulescu on Experiență de călătorie: Africa de Sud cu Răzvan Pascuaugust 14, 2012
Acum, situația îmi pare și mai scandaloasă. Un test recent...
O calatoare on Experiență de călătorie: Africa de Sud cu Răzvan Pascuaugust 14, 2012
Faceti plangere la agentia la care ati platit circuitul. Ati...
Elisabeta Stanciulescu on Experiență de călătorie: Africa de Sud cu Răzvan Pascuaugust 14, 2012
Aceia care citiți puteți compara modul în care am scris...

Mărturii ale participantelor la grupul de suport

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu Cancel Reply

E interesant, vreau să mai citesc

Vreau o sesiune