Despre criza vârstei de mijloc: trei drumuri posibile

07.28.2014

DACIAS VIP

”Sunt (…) care vrea să se regăsească pe sine în criza vârstei de mijloc, si pentru acest lucru am nevoie de ajutor” – îmi scrie.

Nu trebuie să fii neapărat femeie, nici să ajungi la 50 de ani ca să scrii acest mesaj. Bărbații și femeile ajung în egală măsură la manifestări pe care experții le-au numit ”criza vârstei de mijloc”, confundată de mulți cu menopauza din cauză că, atunci când manifestările celor două fenomene se împletesc, ele devin mai puternice și vizibile.

Până nu demult, pragul critic era considerat 40. Acum, pragul critic pare să coboare la 30+, din cauză că schimbările bio-psiho-sociale pe care le trăiesc tinerii de astăzi se produc mai rapid decât acelea pe care le-au trăit generațiile precedente; vedem cu toții cum devin copiii mai repede puberi și adolescenți, însă prea puțini se gândesc la consecințele pe care le are această coborâre a vârstei adolescenței asupra celorlalte vârste. Privind în jur și stând de vorbă cu oamenii, observ că mulți trec direct dintr-o adolescență prelungită până dincolo de 30 de ani, fenomen remarcat deja de cercetători și explicat prin schimbările sociale din ultimele decenii, la tranziția vârstei de mijloc; altfel spus, nici nu au încheiat bine o tranziție, aceea de la copilărie la vârsta adultă, că intră imediat în alta.

Tranziția de la vârsta de mijloc e, ca și tranziția din adolescență, generală în specia umană. Însă doar unii avem înțelepciunea să recunoaștem că o trăim în propriul corp și propria minte, să o tratăm la modul cel mai serios, să căutăm ajutorul potrivit și să ne ținem ”demonii” sub control. Ceilalți se mint ”Eu nu am nicio problemă, sunt excepția de la regulă” și reușesc să acumuleze inconștient dezechilibre cu care îi terorizează pe cei din jurul lor și care, mai devreme sau mai târziu, îi vor obliga să privească în urmă cu sentimente de vinovăție și multă suferință.

• Simți că devii mai sensibil(ă) și mai irascibil(ă) decât ai fost?
• Simți frecvent stări de neliniște, panică, anxietate sau chiar depresie?
• Nu te mai poți concentra așa cum te concentrai înainte?
• Nu mai ai randamentul pe care îl aveai înainte în muncă?
• Uiți lucruri pe care le controlai foarte bine?
• Energia și sexualitatea ta înregistrează modificări semnificative într-un sens sau altul?
• Te ajung din urmă fantasme și frustrări sexuale, ori visuri romantice din prima adolescență (teenage)?
• Suferi că nu arăți la 30+, 40+, 50+ așa cum arată tinerii de 20, ori faci eforturi și sacrificii importante ca să nu-ți arăți vârsta?
• Ai un sentiment persistent de nemulțumire (față de sine, de alții, de lume, de viață) și îți vine să-ți iei lumea în cap, cum se spune?
• Începi să simți spaima de singurătate, urâțenie, neputință, moarte?

Toate sunt indicii ale tranziției de la vârsta de mijloc. Poți simți unul sau altul mai puternic sau mai slab, poți simți alte indicii, nimeni nu poate face o listă completă, însă nu te minți că tu ești ”excepția de la regulă”.

Dacă le ignori sau le ascunzi în spatele unei gândiri pozitive false, superficiale, iluzorii, ghidată de atât de popularul principiu ”Dacă refuz să mă gândesc la rău, răul mă ocolește”, ori le reprimi pur și simplu, vor răbufni mai devreme sau mai târziu într-o criză chinuitoare și pentru tine, și pentru cei din jur.

Dacă dai frâu liber acțiunilor care pot decurge din ele, lăsând creierul să creeze tot felul de justificări de tipul ”Tu ești / El e / Ea e de vină”, ”E normal să…”, ”Am și eu dreptul…”, ”Merit și eu…”, reușești să îți anesteziezi pentru o vreme luciditatea, conștiența, însă alimentezi dezechilibrele ascunse, interioare și relaționale (familie, colegi). Mai devreme sau mai târziu, aceste dezechilibre vor deveni atât de multe și de puternice, încât te vor copleși. Mai devreme sau mai târziu, te vei privi pe tine ca pe o victimă a destinului, a familiei, a societății, ori a propriei neputințe. În loc să mergi către bătrânețe în armonie cu tine, cu ceilalți, cu natura și – dacă ești o persoană credincioasă – cu Dumnezeu, vei merge neîmpăcat(ă), încrâncenat(ă), agresiv(ă), în război cu întreg universul, ori, la extrema cealaltă, ca un învins plin de regrete, care vede în spatele lui doar înfrângerea, eșecul, ori lipsa de sens.

Și din lecturi, și din proprie experiență, îți pot spune așa: dacă le gestionezi înțelept, toate indiciile de mai sus, sau alte indicii ale tranziției, îți oferă resurse pentru un proces de remodelare și dezvoltare personală. Cu înțelepciune, poți construi cea mai echilibrată, mai armonioasă, mai plină de sens etapă din viața ta.

Cel mai bine e să nu aștepți să ajungi în criza propriu-zisă, să începi să o previi imediat după 30 de ani. Pentru că, la 30+ , te afli la o intersecție și ai în față nu un drum către o criză inevitabilă, ci trei drumuri:

• către criza vârstei de mijloc;
• către dezechilibre acumulate inconștient în spatele prea multor strategii de căutare a tinereții fără bătrânețe și refuz al ideii ”Da, și eu am simptome ale crizei vârstei de mijloc”;
• către remodelare și dezvoltare personală lucidă, conștientă, folosind mersul natural al lucrurilor, nu luptând împotriva lui.

Iată și câteva recomandări :

Dacă ai citit până aici, înseamnă că vrei să înveți și consideri că e normal să apelezi la profesioniști în cercetare, învățare și dezvoltare, orice vârstă și statut social ai și oricâte realizări și eșecuri îți asumi.

Acest curs DACIAS VIP e, sigur, și pentru tine. Primești resurse variate din științe socioumane, dezvoltare personală, coaching, mentorat, consiliere, training, educație, împletite flexibil în cea mai complexă metodă de învățare, dezvoltare și rezolvare a problemelor din afaceri, carieră, cuplu, familie etc. Te familiarizezi cu singurul model sistematic de învățare pentru performanță creat în România.

Sigur că poți alege și varianta unui program individual.

Contact