Experienţele dumneavoastră: valori fundamentale

01.25.2011

by Elisabeta Stanciulescu Tags: valori fundamentale

Folosiţi comentariile de la această pagină pentru a povesti ceva din experienţa dumneavoastră în domeniul educaţiei (şcoală, universitate), pentru a adresa o întrebare la care aţi dori un răspuns, ori pentru a răspunde unei întrebări care s-a pus.

Pe cei care simt nevoia să-şi descarce vreo frustrare îi rog să păstreze în minte parafraza:

Spune-mi ceva despre alţii, ca să-ţi spun cine eşti.

Orice spunem, favorabil sau defavorabil, despre ceilalţi reflectă, întotdeauna, mai mult şi mai sigur propriile nostre valori, nevoi, aşteptări, deschiderile şi limitele propriilor noastre capacităţi de percepţie, interpretare-înţelegere, acceptare şi recunoaştere decât calităţile sau slăbiciunile persoanei despre care vorbim.

Acest site încurajează libertatea de exprimare a oamenilor care îi respectă pe ceilalţi şi utilizează un limbaj civilizat.

Cometarii (5)

Angelina
Autentifică-te pentru a răspunde 8 iulie 2011 - 4:14

Recitind mesajele am realizat ca am analizat faptele fara sa verific daca comportamentul observat si reactia mea sunt normale. Bun sfat, cu recunostinta primit. Multumesc
Angelina
Autentifică-te pentru a răspunde 6 iulie 2011 - 10:57

Am descoperit pe parcurs cum actioneaza ca persoana, mi-a displacut si mi-am adus aminte de „cine se aseamana se aduna” si „spune-mi cu cine esti prieten sa-ti spun cine esti”. Am realizat ca n-am nimic de schimbat (nu fizic) la calitatea pe care o doresc si se profita de bunatatea mea (sunt cateva marturii fara a le cauta mult). M-a exasperat modul in care trateaza oamenii (el e superior tuturor, altii n-au nimic in cap) si ce selectiv e (eu sunt o mare exceptie). El n-are educatie superioara desi pretinde ca are si eu trecuta prin trei n-am nevoie de girul lui sa ma valideze. Cred ca am vrut sa-i fie si o lectie pe care n-a avut-o in 45 de ani ca nu-i asa grozav cum crede. N-am stiut totusi cat de mult pot sa ma exprim si m-am retras tacut. Insa i-am spui sotiei lui in calitate de prietena, atunci cand m-a intrebat. Bineinteles n-a luat-o bine, dar nici n-am vrut sa-i dau toate dovezile in ideea ca nu vreau s-o fac sa-l urasca (imi imaginez viata lor dupa, daca se intampla asta). Puteam sa tin totul pentru mine, iar el se credea idolatrizat pentru artificiile lui (pe nevasta-sa o pacaleste cum vrea). Cred ca cel mai tare m-a iritat cand incerca sa ma convinga ca la orice este o alta varianta, munca si sudoarea nu sunt o optiune. Am luat-o ca ofensa la toti care muncesc din greu pentru realizarea obiectivelor. Mi-am luat doua luni sa studiez cum functioneaza oamenii si inter-relatiile. Vreau sa fac ce se considera corect si principial dar doare. Nu pentru ca-l elimin pe el, ci pentru ca poate am ranit familia, nimerita in mediul lui prin pacaleala pe net. Dar mi-am zis ca mai devreme decat mai tarziu. Acum sunt probabil in convalescenta. Multumesc pentru opinii, ma ajuta sa vad totul mai clar/obiectiv.
- Elisabeta Stanciulescu
  Autentifică-te pentru a răspunde 7 iulie 2011 - 7:32
  
  „Acum sunt probabil in convalescenta”, scrieţi.
  Sincer, eu am sentimentul că vă aflaţi doar în etapa în care recunoaşteţi că vă doare ceva. De aici până la a afla „diagnosticul” (ce anume vă doare, mai specific? ce anume vă provoacă, de fapt, dincolo de aparenţe, durerea?), a găsi „tratamentul” potrivit, a vă administra corect acel „tratament” şi a intra în convalescenţă e cale lungă…
  Concentraţi-vă nu pe problemele lui, ci pe ce anume din dumneavoastră le permite celor ca el să se apropie şi să vă rănească.
Angelina
Autentifică-te pentru a răspunde 24 iunie 2011 - 3:03

Unul dintre amicii mei minte, fura, e lenes, fara serviciu, au fost incantati cand a plecat, e arogant si spune ca nu-i pasa ce zic altii (inclusiv eu ca apropiata, mi-a spus verde-n fata), n-are prieteni si nici nu-i vrea, si-a depus aplicatie ca actor versat in patru limbi dar n-o cunoaste nici pe-a lui bine, si-a publicat poze personale (inclusiv nevasta noua in nud) pe un site de fotografi profesionisti, e preocupat sa gasesca solutii care nu sunt cele evidente (pentru ca la orice mai exista o varianta)desi ultima strategie l-a costat mii de euro, il sustin financiar mama si tata la 45 de ani cat are. Pe el si cei 3 copii plus noua nevasta. L-am ‘concediat’ ca prieten dupa 2 ani, timp in care am crezut ca e diferit si il priveste ce face. Am constatat ca e departe de ce consider eu moral si integru (desi nu-s nici eu perfecta, de dragul argumentului) si vreau sa stiu altii ce spun despre asta. Am avut indoieli, dar eu de regula nu-mi fac prieteni pentru ce pot face pentru mine iar placere de companie n-a mai fost. Chiar am cercetat pe net tulburarile de personalitate pentru ca pur si simplu nu are structura mentala normala. In timp el a beneficiat de ajutorul meu in multe instante iar eu niciodata (nu mi-a pasat de aceasta balanta, am facut ce-am putut sa fac la momentul respectiv). S-a intamplat chiar sa jigneasca pe alti amici de-ai mei. Ce parere ai tu, Elisabeta? Multumesc
- Elisabeta Stanciulescu
  Autentifică-te pentru a răspunde 30 iunie 2011 - 8:52
  
  Ce părere am despre ce?
  
  Despre omul respectiv? Nu mă pronunţ niciodată în legătură cu oamenii pe care nu-i cunosc.
  
  Despre valori? E o problemă de alegere. Personal, am ales să mă străduiesc să rămân un om principial şi corect (alegere deloc uşor de pus în practică), însă oameni care mint, fură, profită de alţii etc. au existat, există şi vor exista întotdeauna, face parte din ceea ce numim „sociologic normal”. Nu interpretaţi ce scriu eu aici ca pe o atitudine tolerantă: e pur şi simplu o constatare a unei realităţi care nu se schimbă doar pentru că aşa am dori noi.
  
  Despre alegerile dumneavoastră? Numai dumneavoastră cunoaşteţi toate detaliile, deci numai dumneavoastră puteţi judeca. Cu toţii ne apropiem uneori de oameni care, în timp, ne provoacă suferinţe de naturi diverse – şi aceasta face parte din normalitatea vieţii. În plus, nu există vreo relaţie umană care să aducă numai satisfacţii şi bucurii, orice relaţie ne pune şi în faţa unor deosebiri de valori, moduri de a gândi şi a face, obişnuinţe etc. şi ne aduce şi momente de suferinţă. E o problemă de „cântar” personal şi alegeri succesive. Important e să găsim luciditatea de a vedea cum stau lucrurile şi de a cântări ce putem accepta şi ce nu, iar atunci când suferinţa devine prea mare să găsim puterea să ne îndepărtăm. Înţeleg că dumneavoastră aţi făcut deja acest pas. Nu dezvăluiţi foarte clar ce simţiţi în legătură cu aceasta, aşa că nu pot spune mai mult…

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu Cancel Reply

You must be logged in to post a comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Elisabeta Stanciulescu on Experiență de călătorie: Africa de Sud cu Răzvan Pascuianuarie 25, 2011
Acum, situația îmi pare și mai scandaloasă. Un test recent...
O calatoare on Experiență de călătorie: Africa de Sud cu Răzvan Pascuianuarie 25, 2011
Faceti plangere la agentia la care ati platit circuitul. Ati...
Elisabeta Stanciulescu on Experiență de călătorie: Africa de Sud cu Răzvan Pascuianuarie 25, 2011
Aceia care citiți puteți compara modul în care am scris...

Experienţele dumneavoastră: valori fundamentale

Elisabeta Stanciulescu

Elisabeta Stanciulescu

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu Cancel Reply

E interesant, vreau să mai citesc

Vreau o sesiune