Nevoia de certitudine şi încredere

Motto: Niciun om nu ştie sigur cât şi cum va trăi, dar orice om poate face multe ca să trăiască mai frumos şi să se bucure de viaţă.

Toate religiile, toate filosofiile şi toate psihologiile le-au acordat întotdeauna un loc important şi au venit cu „tehnici” diferite care să-i ajute pe oameni să-şi întreţină, iar la nevoie să recupereze o doză funcţională de certitudine şi încredere. Sunt două nevoi fundamentale ale oricărei fiinţe umane, indiferent de gen (sex), vârstă, educaţie, statut social, avere, notorietate, talente sau coeficienţi de inteligenţă cognitivă, emoţională, socială etc. De multe ori însă, problema e abordată la un nivel foarte superficial, iar tehnicile utilizate sunt de ajutor doar pe termen scurt.

Tehnicile cele mai eficace, cu efecte pe termen lung, pentru a ne alimenta încrederea şi a face faţă geloziei, invidiei, urii şi fricilor de toate felurile, inclusiv angoasei în faţa schimbărilor majore, bătrâneţei, bolii şi morţii, se bazează pe realitatea că singura constantă certă a existenţei umane este aceea că fiecare individ reprezintă o parte – sau părticică, dacă vrem să respectăm proporţiile – dintr-un Univers în devenire continuă. Astăzi sunt o fiinţă umană aflată pe o anume poziţie socială, într-un anume spaţiu social şi geografic, mâine pot fi pe altă poziţie, într-un alt spaţiu. Astăzi mă aflu într-o relaţie cu cineva, mâine relaţia poate fi alta. Astăzi am o stare de sănătate considerată bună, în timp ce mâine pot deveni unul dintre bolnavii de gripă, ulcer, inimă, diabet, cancer etc. Astăzi trupul meu este viu, în timp ce mâine poate dobândi o existenţă diferită, pe care ne-am obişnuit să o considerăm „moartă”. Indiferent care sunt răspunsurile pe care diferitele filosofii şi religii le dau la întrebarea dacă există viaţă după moarte, existenţa mea rămâne, la scara Universului, certă ca existenţă. Odată ce am apărut, nu mă pot dizolva în neant. Doar formele pe care le îmbracă această existenţă a mea se schimbă neîncetat. Şi tot ce am de făcut este:

1. să accept schimbările ca normale – şi, de ce nu, chiar cu o curiozitate sănătoasă, ori ca pe o provocare (că tot e la modă termenul);
2. să identific ce anume pot eu controla ca să influenţez sensul şi ritmul acestor schimbări;
3. să fac tot ce stă în puterea mea ca să controlez acele lucruri;
4. să identific ce anume nu pot eu controla;
5. să nu încerc să controlez ce nu pot controla.

Acesta este nucleul de înţelepciune comun tuturor marilor religii, fie că vorbim despre creştinism în diferitele sale variante, buddhism ori mahomedanism aşa că, dacă eşti credincios, poţi înlocui sau asocia „Univers” cu Dumnezeu, Buddha, Allah ş.a.m.d.

Când te simţi neputincios şi fără încredere, ameninţat de pierderea unei relaţii, unui loc de muncă, unui statut social, unui avantaj oarecare, a sănătăţii sau chiar a vieţii, imaginează-ţi că te afli pe un vârf de munte şi admiri tot ce îţi este oferit de perspectiva amplă. Sau că te afli pe ţărmul mării, la marginea unui lac sau a unui râu, pe o pajişte mare, ori, mai accesibil, într-o grădină botanică sau într-un parc, şi admiri bogăţia de forme şi culori. Poţi chiar să mergi într-un astfel de loc. Respiră adânc, deschide-ţi braţele ca şi cum ai îmbrăţişa totul şi conştientizează acestea:

Eu sunt o parte din acest Univers. Sunt una cu el. Respir putere din el. Oricum m-ar trata ceilalţi, eu rămân o parte a acestui Univers. Oricum m-aş schimba, chiar şi dincolo de moarte, voi rămâne o parte a lui; doar forma se va schimba.

Imaginează-ţi apoi în ce forme vei continua să exişti ca parte a Universului. Respiră adânc şi continuă să vorbeşti cu tine:

În prezent, aici şi acum, am această formă umană şi pot să fac partea mea de Univers să devină mai frumoasă şi mai bună, prin gândurile mele umane, prin emoţiile mele umane, prin faptele mele umane, şi chiar prin corpul meu uman, pe care mă străduiesc să îl menţin cât mai sănătos, mai curat şi mai frumos.

Când simţi resentimente faţă de cineva, priveşte-l atent în totalitatea sa, concentrează-te să îl vezi ca parte a Universului – altfel spus, ca egal al tău – , şi vorbeşte cu tine astfel încât să conştientizezi acestea:

Acest om este, ca şi mine, o parte din Univers. Orice rău mi-ar face el, nu voi suferi fundamental, pentru că eu voi continua să rămân o parte din Univers şi, mai mult, pot să fac această parte a mea să devină mai frumoasă şi mai bună, prin gândurile mele, prin emoţiile mele, prin faptele mele, şi chiar prin corpul meu, pe care mă străduiesc să îl menţin cât mai sănătos, mai curat şi mai frumos.

E posibil ca exerciţiul să nu-ţi „iasă” de la prima încercare. Perseverează, e mai uşor şi mai util decât pare la prima vedere.

Secretul constă în a învăţa să te focalizezi în fiecare zi pe această abordare a vieţii tale şi a vieţilor celorlalţi, ca părţi ale Universului, egale în principiu, dar diferit ameliorabile, în funcţie de atitudinile şi faptele noastre.

Ce faci tu astăzi

ca să trăieşti mai frumos şi să te bucuri de viaţa ta?