Ce este coachingul ? Modelul transdisciplinar DACI

03.08.2013

Publicat parțial și pe site-ul Femei în Afaceri.

“Oamenii nu au nevoie de coaching pentru ca ar face ceva gresit. De fapt, de obicei lucrurile stau exact invers. In experienta mea, coachingul atrage oamenii cei mai inteligenti, cei mai orientati catre viitor, cei mai de succes pe care i-am intalnit. Oameni care realizeaza ca viaţa e in mainile noastre. Ca putem face ceva. Ca o putem imbunatati, transforma, ca pe orice altceva. ” (Mark Peysha, CEO Tony Robbins & Cleo Madanes)

“People are seeking quality everywhere except in the most important area – the quality of thinking. We need better thinking methods in order to make full use of our available intelligence and experience.” (Edward de Bono)

 

*

DACI este o metodă de dezvoltare a potențialului uman, focalizată pe creșterea calității gândirii și atitudinilor care stau la baza acțiunilor practice de fiecare zi.

Originalitatea și eficacitatea acestei metode decurg din faptul că este transdisciplinară, combinând flexibil resurse din coaching, consiliere, mentorat, training, educație și cercetare calitativă.

Denumirea DACI a rezultat întâmplător, din iniţialele celor patru paşi, detaliați mai jos:

1. Discrepanţa : analiza problemei
2. Acţiune şi (auto)observaţie reflexivă asistată
3. Capitalizarea experienţei
4. Investirea capitalului uman acumulat

Modelul DACI se inspiră din foarte multe surse. Nu-ți răpesc timpul cu detalii teoretice, voi enumera în treacăt câteva repere, doar ca să îți faci o idee :

• atitudinea multor înţelepţi care au încercat să facă lumea mai bună ;
• filosofia şi sociologia fenomenologice (Husserl, Schütz, Berger, Luckmann) ;
• teoria economică a capitalului uman (Becker) ;
• psihologiile centrate pe atitudine pozitivă şi optimismul care poate fi învăţat (Seligman) ;
• conceptele gândire laterală şi gândire paralelă (de Bono);
• coachingul focalizat pe nevoi (Rock, Robbins&Madanes) ;
• ciclul învăţării experienţiale (Do-Observe-Think-Plan, Kolb) ;
• metodologia cercetării calitative (observaţie, interviu, reflexivitate, identificarea paternurilor).

Folosesc aici noţiunea capital uman, într-o accepţiune lărgită; găsești la finalul acestei pagini un citat din care poți afla ce înţeleg economiștii și sociologii prin “capital uman”.

Ce înseamnă capitalizarea experienţei şi investirea capitalului acumulat?

Înveţi cum să transformi fiecare acţiune a ta din trecut şi din prezent în capital, cu alte cuvinte în informație, atitudine, mod de a gândi, mod de a comunica etc. care aduc beneficii diverse, de la performanțe mai bune în muncă și venituri mai mari, la o calitate mai bună a relațiilor și la un raport cu sine mai bun (autocunoaștere, încredere, respect de sine, echilibru și liniște interioară).

Iar apoi investești acest capital în proiectele pe care le ai deja, sau pe care le elaborezi în munca noastră de echipă, cu roluri foarte clar definite.

Capitalizezi noile experiențe și iar investești ș.a.m.d.

Înveţi din tot ce faci în fiecare zi. Inclusiv din ce spui şi faci în relaţia cu mine, pentru că te stimulez să comunici exact aşa cum ești obişnuit(ă), iar tu reproduci în ceea ce îmi povestești şi în relaţia cu mine “tiparele” obişnuite de gândire şi acţiune.

Abordarea mea este transdisciplinara.

Si educatia si experientele mele profesionale sunt multidisciplinare. Iar cand mi-am pus intrebarea obisnuita ”Ce produs diferit aduci tu pe piata ?”, raspunsurile au venit de la sine : multi- si trans-disciplinaritatea, plus un nivel superior de cunoastere in domenii socio-umane precum sociologie-antropologie, stiinte ale educatiei / ale formarii si dezvoltarii capitalului uman, stiinte ale familiei, filosofie.

Eu nu ma auto-intitulez ”coach”. Sunt sociolog, profesor universitar. Un profesor complet atipic, care te provoaca sa inveti ce și cum nu se preda astazi in nicio universitate.

Iar cand ajungi la nivelul de competenta-performanta al unui profesor universitar specializat in stiinte socio-umane, poti – si e obligatoriu, daca te respecti ca profesionist – sa creezi modele de lucru, nu doar sa folosesti pur si simplu ce au creat altii (cine nu accepta ca un profesor-cercetator roman poate crea modele la fel de eficace in practica precum cele venite ”de afara”, poate sa nu mai citeasca in continuare).

Am creat un produs unic pe piata, această  metoda de dezvoltare a potentialului uman, care combina flexibil resurse din coaching, consiliere, mentorat, training, educatie si cercetare calitativa, in functie de nevoile clientului. Am lansat expresia coaching-style pentru serviciile mele, si constat cu incantare ca ea apare acum si pe site-urile unor coachi cunoscuti.

”Elisabeta reprezinta o rara avis in sensul in care imbina experienta in domenii conexe, dar distincte (consiliere, coaching, educatie), cu o experienta vasta de viata. Toate acestea ii permit sa faca apel la un set divers de tehnici si metode de lucru, in functie de temele abordate de client, fiindu-i acestuia alaturi intr-o maniera caracterizata de intelepciune si lipsa de (pre)judecata.” (Mihai Popa Radu, coach certificat ICF, ”Coachul anului” în România, în 2008 și 201)

Ce inseamna coaching-style?

Tu detii poziţia centrala in proces: ai si libertatea si responsabilitatea de a decide asupra obiectivelor tale, relatarilor tale, limbajului tau, actiunilor tale etc.

Coachingul e apreciativ, nu critic: esti tratat(a) ca persoana care are capacitati si competente ce pot fi dezvoltate, nu ”defecte” care ar trebui ”reparate”. Nu esti judecat(a) pentru eventuale limite sau greseli. Ai nevoie sa constientizezi tiparele, obisnuintele de gandire si actiune care te impiedica sa ajungi unde doresti, insa te concentrezi pe dezvoltarea puterilor – ale tale si ale partenerilor -, care te ajuta sa-ti depasesti limitele si sa-ti realizezi obiectivele si aspiratiile.

Urmarim sa devii tot mai stapan(a) pe viaţa ta, tot mai puternic(a), mai autonom(a), nu dependent(a) de mine sau de altcineva.

Te focalizezi pe prezent si viitor, nu pe trecut; te intorci in trecut doar pentru a descoperi acolo resurse utile pentru prezent si viitor.

Te focalizezi pe a face lucrurile mai bine, nu pe “hai sa ne plangem de mila”. Iti asumi responsabilitatea pentru alegerile si actiunile tale, constientizezi si iti asumi riscuri, inveti din obstacole si greseli.

Te focalizezi pe a descoperi si aplica solutii care ti se potrivesc in situatia data, nu pe ”retetele” de succes din bloguri, carti, conferinte etc.

Urmarim cresterea progresiva a performantelor, dar ne focalizam pe resursele tale reale si specifice, nu pe ce ”ar trebui sa…” si nici pe ce reusesc altii. Te intrebi tot timpul: “Ce pot face eu astazi mai mult si mai bine decat ieri ?”. Privesti atent performantele altora, dar nu cu dorinta/invidia “Vreau si eu sa ajung acolo”, ci cu gandul “Ce pot eu invaţa din ce face el/ea ? Ce mi se potriveste mie, in situatia mea concreta, din ce face el/ea ?”.

Nu te judec, nu iti predau nicio ”materie” si nu iti dau ”sfaturi”. Ascult pana inteleg. Intreb ca sa te ajut sa te inţelegi tu insuti / insati. Te incurajez si te provoc intelectual, pana gasesti solutiile care ti se potrivesc. Iti ofer suport emotional ca sa aplici in practica solutiile respective. Iti ofer feedback constructiv, ca sa evaluezi rezultatele si sa adaptezi solutiile. Pana te declari satisfacut(a) de rezultate si capabil(a) sa mergi inainte fara suportul meu. Dureaza ceva mai mult decat daca ti-as da direct o solutie, un sfat, insa rezultatele sunt infinit mai realiste, mai adaptate situatiei, mai profunde, mai durabile.

Insa eu iti mai ofer si alte resurse, care nu sunt utilizate de obicei in coaching: explicatii cu suport stiintific, ca sa intelegi mai corect lucrurile; exemple din propria experienta sau din experientele altor persoane cu care am lucrat, respectand anonimatul; sugestii, recomandari, ghiduri de observatie si alte instrumente de lucru. Toate doar cu titlul de resurse. Ti le comunic, impreuna cu argumentele mele, si atat. Te incurajez doar sa le analizezi si sa le testezi practic pe acelea care iti par potrivite. Tu decizi complet liber daca si cum anume le folosesti. Nu insist sa te conving sa gandesti sau sa faci ce iti recomand eu ; te intreb frecvent ce alegi tu sa faci si te ajut sa intelegi ce castigi si ce pierzi daca alegi una sau alta.

*

Să ne imaginăm că decizi să parcurgi un program.

Ce câştigi şi ce faci, practic, concret?

• Relatezi problema aşa cum o vezi tu : ce anume îți provoacă nemulţumire, suferinţă, frică? ce deosebiri sunt între ce ai, ce simţi, ce trăiești acum şi nevoile, valorile, dorinţele, aspirațiile, visurile tale? din tot ce povestești, ce anume ţine efectiv de tine şi ce ţine de alţi factori? ce anume încerci să controlezi? ce reuşești într-adevăr să controlezi?
• Visezi: cum arată viitorul pe care ți-l dorești, în cel mai frumos “film” pe care îl poţi imagina ?
• Înţelegi mai profund: pentru ce anume îți dorești acel viitor? Ce speri să schimbe el semnificativ în viaţa ta, în relaţiile tale? Cu alte cuvinte: care sunt valorile şi nevoile tale profunde?
• Decizi care sunt obiectivele tale: cu ce dorești să rămâi după ce vei fi încheiat programul ?

• În tot acest proces, eu îți ofer ascultare, înţelegere, suport emoţional, încurajare, feedback constructiv, confidenţialitate sau anonimat şi instrumente intelectuale : întrebări, ghiduri de lucru, explicaţii, exemple de situaţii în care şi alte persoane au trecut prin aceleaşi experienţe etc.

• Acţionezi în viaţa de fiecare zi în direcţia obiectivelor pe care ți le propui.
• Observi şi te observi: ce faci, ce spui, ce gândești şi ce simţi în cursul acelor acţiuni şi relaţii cotidiene care sunt importante pentru tine, care îți atrag atenţia în mod deosebit? ce fac şi ce spun ceilalţi? în măsura în care timpul îți permite, îți notezi ce ai observat.
• Exersezi reflexivitatea: analizezi şi interpretezi realist şi constructiv lucrurile semnificative pe care le-ai observat în acţiunile tale şi ale celorlalţi.

• Aici, eu sunt ghidul, asistentul şi uneori trainerul tău. Îți propun modalităţi de lucru şi instrumente de lucru personalizate: întrebări, ghiduri de observaţie, explicaţii, feedback constructiv.

Aceasta metoda te ajuta sa-ti dezvolti capacitati transversale si transferabile – care, desi sunt recomandate insistent de toti expertii internationali in educatie si dezvoltare personala, se invata prea putin sau deloc in sistemul educational (scoli, universitati, traininguri sau alte tipuri de formare continua). Aceste capacitati constau in metode de a observa si a interpreta faptele reale, in moduri de a gandi, de a imagina şi a pune in practica proiecte proprii de actiune. Le vei folosi apoi pe parcursul intregii vieti si te vor ajuta sa gasesti soluţii mai bune si cu bataie mai lunga in orice tip de alegere, decizie, activitate, de la cele profesionale la acelea care vizeaza viaţa de cuplu sau relatiile cu copiii.

Iti dezvolta optimismul, autonomia si responsabilitatea. Unul dintre principiile pe care eu le-am asumat integral este : “Start measuring your work by the optimism and self-sufficiency you leave behind” (Peter Block, coach).

E centrata pe unicitatea ta umana, ajutandu-te totodata sa te situezi intr-un context social dat si intr-un set de valori sociale fundamentale. Nu te vei simti niciodata cu adevarat fericit(a) si implinit(a) daca te concentrezi doar pe propriile dorinte si alegeri, ignorand sau dispretuind valorile, ori alegerile altora, ori interesele sociale generale.

Abordeaza viaţa ta sistemic, ecologic si pe termen lung.  Te ajut sa vezi lucrurile in contextul de ansamblu al vietii tale, in contextul lor social si in perspectiva. In cautarea solutiilor, te stimulez sa tatonezi cat mai multe oportunitaţi si resurse, interioare si exterioare, si sa reflectezi la cat mai multe consecinte, pe termen scurt, mediu si lung, asupra ta si asupra persoanelor semnificative pentru tine.

Integreaza cercetarea stiintifica de cel mai inalt nivel in analiza problemelor, cautarea solutiilor si desfasurarea intregului proces. Eu am o experienta de aproape 20 ani ca cercetator cu activitate internationala ; citesc multa literatura stiintifica de prima mana, nu doar articole si carti de popularizare, care distorsioneaza adesea procesele si rezultatele de cercetare.

Nu urmarim obiective psihoterapeutice : beneficiarii serviciilor de coaching sau coaching-style sunt persoane considerate normale psihic. Totusi, multi clienti mi-au marturisit ca progresele realizate in autocunoastere, in intelegerea relatiilor lor cu ceilalti semnificativi si in atingerea obiectivelor pe care si le propun au si o functie psihoterapeutica implicita. Indeosebi pentru acele forme usoare si moderate de depresie asociate cu lipsa de incredere in sine, cu episoade repetate de nemultumire fata de viata proprie, cu stresul ca nu e timp suficient pentru toate, ori cu relatii tensionate cu membrii familiei si colegii de munca.

Altfel spus, serviciile coaching-style ajuta la prevenirea unor episoade depresive, la mentinerea si intarirea sanatatii mentale si emotionale. Toti clientii mei spun ca vederea/gandirea mai clara si mai profunda, increderea si echilibrul sunt primele lucruri pe care le-au castigat in programul urmat. Pe unii i-am auzit spunand: “Eu mi-am cumparat linistea aici”; sau “Eram ca o mare in furtuna, acum ma plimb pe tarm si privesc marea”; sau chiar “Daca nu erai tu, acum as fi fost cu capul intr-un zid” … Unii clienti au acceptat sa mearga la programe de psihoterapie calificata, de care nici nu voiau sa auda pana atunci, incurajati de rezultatele obtinute in cursul programului nostru.

Una dintre cliente si-a ameliorat semnificativ, in cadrul programului nostru, sanatatea fizica, afectata grav de stres (o boala a coloanei vertebrale a condus-o la Viena, unde un medic i-a recomandat sa lucreze la gestiunea stresului).

Nu astepta de la mine sfaturi, nici informatie “ca la scoala”. Nici tu, nici eu si nimeni altcineva nu le stim pe toate. Impreuna, insa, putem genera intrebari mai profunde, raspunsuri mai curajoase si solutii mai potrivite.

Intrebarile, procesul de cautare a raspunsurilor si cadrul conversational, ”atmosfera” creata sunt instrumentele fundamentale intr-un program de coaching sau coaching-style.

Combinatia transdisciplinara pe care o practic eu le poate parea unora bizara, chiar ilegitima. Argumentele mele sunt simple.

1. Clientul care cauta un profesionist care sa-l ajute sa-si realizeze obiectivele este interesat sa primeasca resurse cat mai multe si mai adecvate nevoilor sale. ”Eticheta” pe care o poarta serviciul pe care il cumpara conteaza doar ca instrument de marketing si, poate, ca justificare contabila.
2. Cei mai eficace coachi din sportul de performanta sau din muzica de inalt nivel impletesc intotdeauna postùrile: sunt si coachi (in sensul restrans al termenului), si consilieri, si traineri, si mentori, si profesori, uneori chiar prieteni pentru sportivii si artistii cu care lucreaza.
3. Intr-o lume in care multi-, inter- si trans-disciplinaritatea sunt tot mai apreciate, e neprofesionist si complet neproductiv sa ne “batem” pentru granite rigide ; as spune chiar ca e un semn de ignoranta.
4. Esenta coachingului este deschiderea mentala, iar daca vreun coach nu accepta, nu cauta si nu invata din modele alternative nu e un coach autentic, oricate certificari ar avea si de orice asociatie sau institut ar fi fost eliberate.

*