Un model de învățare conștientă în 13 pași

06.22.2013

Câți oameni, din câți cunoști, știu cu adevărat să învețe și știu să îi ajute și pe alții să învețe?

Dar tu, știi să înveți conștient și să-i ajuți și pe alții să învețe?

Cum, după ce criterii și indicatori, evaluezi capacitatea de învățare a ta sau a altor oameni?

Publicat în Cariere.

Istoria culturii ne-a obișnuit să folosim ca sinonime substantivele ”învățat”, ”cărturar”, ”erudit”. Epocile în care învățarea era asociată doar cu știința de carte au apus demult, însă mulți dintre noi, inclusiv dintre aceia care spun că preferă să învețe din experiență nu din cărți, continuă să confunde învățarea cu a afla (= a auzi, a citi, a vedea): dacă am aflat cei ”zece pași ca să devii un om de succes” sau ”povestea” unui om de succes, eventual de la el însuși, ori dacă am aflat care sunt cei 13 pași care asigură învățarea înseamnă că am învățat (ceva), nu?

Unii vor răspunde ”Nu” la întrebarea de mai sus. A învăța înseamnă mai mult decât a afla: a afla + a înțelege + a reține, a fi capabil să reproduci o informație, cu mai multă sau mai puțină acuratețe. Dacă, după ce ai fost la o conferință a lui Robin Sharma sau a lui Tony Robbins sau a Oanei Pellea, ce spui sau scrii tu că ți s-a părut interesant ”e pe-aproape”, ”e cam același lucru” cu ce a spus conferențiarul, se cheamă că ai învățat (ceva), nu?

Iarăși vor fi unii care vor răspunde ”Nu”. A învăța înseamnă și a aplica, a folosi respectiva informație pentru a te descurca la muncă și în viață. Dacă reușești să te descurci în contextul X, și Y, și Z, înseamnă că știi (ceva), că ai învățat (ceva), nu?

De data aceasta îți răspund eu: NU. În ultimii ani, mulți oameni – inteligenți, trecuți prin multe școli bune, cu locuri de muncă foarte bune – m-au contactat spunându-mi explicit:

”Până la urmă mă descurc în orice problemă, dar îmi dau seama că stau pe loc, nu-mi dau șansa să cresc, să avansez”.

A afla, a înțelege, a memora și a reproduce cu acuratețe, a folosi informația pentru a te descurca practic sunt, toate, etape necesare în procesul de învățare. Dar, dacă te oprești la oricare dintre ele, nu ai învățat și nu știi. Nu suficient ca să ajungi la capacitățile și competențele de care ai nevoie ca să fii fericit(ă) în secolul XXI. Nu suficient pentru cariera, veniturile și viața personală pe care acest secol te ”împinge” să ți le dorești. Celebrul – în România – ”mă descurc” te va duce, mai devreme sau mai târziu, într-o fundătură, pe un drum blocat, sursă de insatisfacție, frustrare și non-fericire.

Înveți cu adevărat și știi cu adevărat doar atunci când faci din lucrurile pe care le-ai aflat, descoperit, înțeles și memorat – oricare ar fi ele și oricare ar fi sursa lor – resurse uzuale și înalt productive pentru munca ta, pentru relațiile tale cu tine și cu ceilalți, pentru viața ta de fiecare zi, pentru fericirea ta și a altora.

În literatura de specialitate, există multe modele ale învățării. Eu îți ofer aici un model produs de mine, pe baza a tot ce am citit și a unei experiențe practice de zeci de ani ca om care învață și ca profesionist care îi ajută și pe alții să învețe.  E testat și retestat de multe ori în învățarea conștientă la vârsta adultă; și cred că poate fi folosit (adaptat) și în lucrul cu copiii.

În viața obișnuită, foarte puțini dintre noi urmăm – uneori, nu întotdeauna – acest traseu în întregime. De aceea nici nu reușim să ajungem la performanțe înalte decât cu ajutorul unor antrenori, profesori, mentori; prezența lor alături de noi ne oferă șansa, și ne ”obligă”, să nu sărim peste etape și să parcurgem drumul până la capăt.

Sper ca, în timp ce citești acest articol, să-ți dai timp să compari pașii pe care îi urmezi tu în învățare cu modelul pe care îl descriu eu, schematic, aici. Vei înțelege unde mai ai de lucrat și ce poți face ca să ajungi la performanțele pe care ți le dorești.

Pentru mai multă ușurință în lectură și utilizare, redau doar ideile principale, etapele, pașii pe care îi consider necesari și suficienți, fără multe explicații.

*

I. Imersia în activități și grupuri variate, expunerea profundă și de durată la experiențe noi: nu înveți nimic stând ”în cochilia ta”; nici dacă doar ”iei contact cu” un grup sau altul, o activitate sau alta.

În opinia mea, nu învățăm decât din experiență. Lectura unei cărți, o oră de școală, un curs, seminar, training etc. nu funcționează ca resurse de învățare decât dacă și în măsura în care ”plonjezi” și ”înoți” în ele, intri în acțiune și în conversație, activ și empatic, cu autorul și cu personajele sale, cu profesorul, trainerul și ceilalți participanți, dacă experimentezi ”pe bune”, imaginar sau real, tot ce se întâmplă acolo. De pildă, ca să înveți ceva din acest articol, trebuie să te ”afunzi” și să ”înoți” în el (Am scris mai multe articole despre lectura de acest tip, pe care eu o numesc lectură profundă.)

II. Definirea clară a rezultatelor: pentru ce sunt eu aici / pentru ce suntem noi aici?

Răspunsul ”Am venit ca să aflu / să învăț lucruri noi”, în general, nu e suficient de motivant și productiv pentru nimeni: să învăț ce anume?

De pildă :  pentru ce te afli tu aici, pentru ce citești acest articol?

1. Ca să aflu / descopăr răspunsuri la întrebările A, B, C… – foarte specifice și adaptate la experiențele și interesele celui care învață.
2. Ca să fac / produc X, Y, Z – rezultate foarte specifice și adaptate la experiențele și interesele celui care învață.
3. Ca să exersez L,M,N – capacități, competențe, abilități foarte specifice și adaptate la experiențele și interesele celui care învață.

III. Definirea clară a statutului și rolului propriu: cine sunt și ce fac eu aici?

1. Spectator : aștept să văd ce mi se oferă și dacă îmi place sau nu, aștept să fiu atras, să fiu făcut să râd ori să plâng, să fiu motivat să rămân și să urmăresc până la capăt, eventual să ”particip”, să ”mă implic”; majoritatea verbelor se conjugă la diateza pasivă; aceasta este postura cel mai frecvent adoptată – și încurajată, din nefericire – în întreg sistemul nostru educativ, de la ciclul pre-primar (grădiniță), la doctorat.
2. Observator – atent, curios, care caută răspunsuri la întrebări:

• Extern (ca trecătorul care privește de pe trotuar o manifestație de stradă).
• Intern (trecătorul intră printre participanți doar pentru a privi și asculta).

Statutul de observator îți permite să afli / să descoperi unele lucruri, poate și să înțelegi unele, dar ”a afla / descoperi” și a înțelege sunt doar primii pași în învățare; dacă te oprești aici, NU ai învățat.
Statutul de observator înseamnă altceva decât simplul spectator: ca observator, vrei să afli ceva și faci ceva în acest sens, ai inițiativă, ești activ.

3. Contributor : cu ce, când și cum contribui eu la realizarea scopului?

Termenii ”participant” și ”a participa” lasă loc pentru pasivitate; chiar și expresia ”a participa activ” e foarte imprecisă.

”A contribui cu…” te obligă să te orientezi către acțiune, să-ți precizezi rolul și te focalizează pe rezultat.

Contributor e singura postură care te ajută cu adevărat să înveți.

Așadar: aici, când citești acest articol, ce statut alegi tu? Definește-ți foarte precis rolul, corespunzător statutului pe care l-ai ales.

IV. Acțiune efectivă, focalizată pe rezultatele stabilite – rezultate urmărite individual sau / și de o comunitate în care înveți și care învață odată cu tine.

 Aici: continuă să citești, urmărind rezultatele pe care ți le-ai propus.

V. Observare = a vedea, a auzi, a simți… a înțelege ce fac și spun alții (autori, co-echipieri, oamenii din jur) în legătură cu scopul stabilit și ce se petrece în cadrul fizic al acțiunii.

1. Ascultarea activă și empatică (sau lectura activă și empatică).
2. Privirea activă și empatică.
3. Observarea resurselor din mediu: le folosim optim pentru realizarea scopului?

VI. Autoobservare reflexivă:

1. Ce simt eu în timpul acțiunii (aici: în timpul lecturii acestui articol)?
2. Ce gândesc eu?
3. Sunt într-adevăr prezent(ă) cu totul aici și acum?
4. Înțeleg ce se întâmplă aici și acum?
5. Cum mă ajută emoția X sau gândul Y să contribui la acțiune / să avansez către scop?
6. Ce fac cu emoțiile și gândurile care mă sabotează?

VII. Formulare / reformulare de întrebări legate de activitatea respectivă.

1. Ce întrebări ți-ai pus până acum, pe parcursul acestei lecturi?
2. Cum te ajută fiecare întrebare să avansezi către scopul tău? – Acesta este criteriul fundamental pentru întrebările bune.
3. Deschide o întrebare piste noi? – Dacă da, notezi întrebarea pentru viitor; aici și acum rămâi focalizat(ă) pe rezultatele stabilite.

 VIII. Căutare / formulare de răspunsuri multiple (= a afla).

Una dintre greșelile frecvente este aceea de a te opri la primul răspuns care ți se pare normal, de la sine înțeles, credibil, ori la răspunsul formulat de o persoană pe care o apreciezi sau o iubești.

Avansezi în procesul de învățare doar dacă și în măsura în care te deschizi la răspunsuri alternative, îndeosebi la răspunsurile care contrazic ce credeai sau știai până atunci.

Avansezi în învățare doar dacă și în măsura în care te deschizi la diferențele de nuanță între răspunsuri – iar aici stăpânirea diferitelor tipuri de limbaj (verbal, nonverbal, paraverbal) e crucială.

Ce întrebări ți-ai pus și ce răspunsuri ți-ai dat tu în cursul acestei experiențe de învățare (lecturii acestui articol)?

IX. Evaluarea răspunsurilor (= gândire critică)

Care sunt criteriile după care alegi tu răspunsurile bune?

1. Cum te ajută răspunsul X / Y / Z să avansezi către rezultatele stabilite? Care sunt consecințele fiecărui răspuns?
2. Care dintre răspunsuri te ajută cel mai mult (e mai constructiv)?
3. Pe ce se bazează fiecare răspuns:

• Evidențe empirice (dovezi)?
• Rezultate de cercetare anterioare?
• Argumente raționale?
• Intuiție?

4. Care dintre răspunsuri pare cel mai bine întemeiat?
5. Care e cel mai ”atrăgător” pentru tine?
6. Ce surse de distorsiune în evaluare poți conștientiza ?

• Limitele zonei tale de confort: ce consideri ”normal-anormal”, ”de la sine înțeles”, ”bine-rău”, ”frumos-urât” etc.
• Influențe sociale: ce spun cei din jur, ce spun personalitățile pe care le admiri etc.

 X. Testarea răspunsului : aplicare (acțiune) + observare + autoobservare + întrebări + răspunsuri + evaluarea răspunsurilor.

 Ai testat, pe parcursul lecturii acestui articol, vreun răspuns al tău?

Fă-o acum, exersează! Fără exercițiu, nimeni nu învață nimic.

XI.  Adaptarea răspunsului

Exersează! Adaptează chiar acum cel puțin un răspuns pe care l-ai testat pe parcursul lecturii.

 XII. Retestare: aplicare (acțiune) + observare + autoobservare + întrebări + răspunsuri + evaluarea răspunsurilor.

Exersează!

 XIII. Antrenament:

A afla, a înțelege, a memora, a aplica/exersa, a reflecta și a adapta sunt doar etape în procesul de învățare. Fără o noțiune clară de antrenament, învățarea NU e dusă până la capăt, e treabă neterminată.

Antrenamentul înseamnă exerciții repetate de câte ori este necesar pentru ca un mod de acțiune (întrebare, metodă de căutare a răspunsului, limbaj, gest, mișcare etc.) să devină automatism (obișnuință). Doar atunci putem spune cu adevărat  ”Am învățat” și ”Știu”. Antrenamentul presupune continuitate, coerență, consecvență, perseverență.

Atenție: antrenamentul realizat înainte de a fi parcurs toți pașii anteriori te poate conduce la automatisme păguboase – îți creezi noi ”Sabotori” interiori!

*

Ce ai descoperit despre tine după lectura acestui articol?

Unde, la ce pas, te oprești tu în procesul de învățare?

Repet: înveți cu adevărat și știi cu adevărat, la nivelul cerut de secolul XXI, doar atunci când faci din lucrurile pe care le-ai aflat, descoperit, înțeles și memorat – oricare ar fi ele și oricare ar fi sursa lor – resurse uzuale și înalt productive pentru munca ta, pentru relațiile tale cu tine și cu ceilalți, pentru viața ta de fiecare zi, pentru fericirea ta și a altora.

În viața obișnuită, foarte puțini dintre noi urmăm – și nu întotdeauna – acest traseu în întregime. De aceea nici nu reușim să ajungem la performanțe înalte decât cu ajutorul unor antrenori, profesori, mentori, a căror prezență alături de noi ne oferă șansa, ne provoacă, ne ”obligă” să nu sărim peste etape și să parcurgem drumul până la capăt.

Iată o primă provocare din partea mea: alege din tot ce ai citit mai sus unul – doar unul – dintre lucrurile pe care nu le făceai până acum și pe care ți se pare cel mai ușor să-l introduci în stilul tău de învățare. Aplică-l chiar de astăzi, în fiecare zi. Peste o săptămână de exercițiu zilnic (antrenament), adaugă încă unul. Apoi încă unul…

Natura – sau, dacă preferi, Dumnezeu – te-a înzestrat cu suficiente resurse: e datoria ta să nu le lași să se risipească, ci să le dezvolți și să le valorifici cât poți mai bine!