Pentru An Nou: doar trei priorități !

12.29.2013

Mulți obișnuim ca, atunci când ceasul bate prima secundă a Anului Nou să ne punem în gând o dorință, pe care am dori să o vedem împlinită pe parcursul celor douăsprezece luni care urmează. Și se întâmplă nu o dată ca, la finalul anului, fie să ”bifăm” dorința respectivă ca împlinită, fie să observăm că ne aflăm undeva mai aproape de împlinirea ei.

Explicația nu se află în cine știe ce mecanisme oculte, ci în acțiunile tale. Conștient sau nu, dorința aceea îți focalizează alegerile, energia, agenda (gestiunea timpului) și banii într-o strategie relativ coerentă care duce în direcția respectivă. Percepi mai ușor oportunitățile, te angajezi cu mai mult entuziasm în ele, le preferi în fața altora etc. Chiar dacă, pe parcurs, apar alte urgențe și priorități, dacă dorința aceea nu a fost doar un impuls de moment și nu ți-ai pus-o doar pentru că știi că ”ar fi bine să…” ori ca să fii pe placul altora, ci a venit din nevoile tale umane profunde, sigur vei găsi modalități să lucrezi, uneori mai mult, alteori mai puțin, în funcție de contexte, în direcția ei.

Totuși, dorințele obișnuite au câteva dezavantaje. Mai întâi, tind să fie prea multe și prea dispersate, iar pe parcurs îți dispersează resursele, iar această dispersie te împiedică să obții rezultatele optime. Apoi, te pot plasa în registrul optimismului cvasi-pasiv, ori, la polul opus, în registrul supra-motivării. De multe ori, aștepți ca lucrurile să se întâmple de la sine, iar ele se întâmplă sau nu; și e posibil ca, exact atunci când se întâmplă, tu să nu fii disponibil(ă), să fii prea prins(ă) în alte acțiuni și să lași, de nevoie, să treacă trenul pe lângă tine. Sau, dimpotrivă, îți urmărești scopul cu încrâncenare, forțezi lucrurile pentru ca totul să meargă cum vrei tu, încerci să controlezi totul… și poți pierde totul.

Ce s-ar întâmpla cu dorințele tale dacă le-ai gândi, explicit, din capul locului, ca priorități pentru următoarele douăsprezece luni?

Îți spun eu, din experiență: îți oferi semnificativ mai multe șanse să-ți vezi dorințele împlinite.

Pentru că prioritățile stabilite conștient te plasează în registrul alegerilor asumate și acțiunii raționale. În zona pe care o poți tu efectiv controla. Între altele, pentru că, rațional, îți dai seama că, dacă îți stabilești prea multe priorități, acelea nu mai sunt priorități. Și că, dacă prioritățile sunt prea dispersate, nu vei avea resurse suficiente ca să le urmărești. Reduci numărul, verifici coerența între priorități și resurse și, astfel, îți dai mai multe șanse să ajungi la rezultate.

Nu confunda prioritățile cu ceea ce numim de obicei obiective. Acestea (obiectivele), oricât de SMART, au un dezavantaj comun cu dorințele: orice obstacol care te împiedică să ajungi la rezultatul pe care ți l-ai propus îți generează o frustrare, un stres, de natură să te împingă fie să renunți, fie să forțezi lucrurile, să încerci obsesiv să controlezi părți de acțiune care nu se află sub controlul tău și să manipulezi oameni; iar aceste încercări duc, cu timpul, la crize relaționale și existențiale din care poți ieși doar cu consumuri foarte mari de energie și suferință.

Prioritățile sunt formulate întotdeauna la persoana întâi, ”Eu fac…”, și funcționează nu ca destinații sau ținte care trebuie neapărat atinse, ci ca repere în funcție de care îți adaptezi, fără stres, acțiunile zilnice, parapeți care nu te lasă să ieși de pe drumul bun al afacerii sau carierei tale, relației cu partenera/partenerul/copiii/părinții/prietenii, sănătății tale, dezvoltării tale personale, hobby-urilor tale etc.

Stabilește-ți trei ”drumuri cu prioritate” pentru anul care vine.

Echilibrează-ți prioritățile. 

Alege câte o prioritate (maxim trei) pentru fiecare dintre aceste trei componente ale vieții tale:

• viața personală: ce faci tu pentru tine sau în primul rând pentru tine?
• viața de familie: ce faci tu pentru copiii tăi, părinții tăi, partenerul tău / partenera ta, alte rude?
• viața socio-profesională: ce faci tu pentru beneficiarii serviciilor pe care le oferi sau produselor pe care le realizezi prin munca ta? pentru partenerii tăi de afaceri sau colegii tăi de muncă? pentru alți oameni din comunitatea în care trăiești?

Dacă una dintre aceste 3 componente nu e acoperită, echilibrul vieții tale se află în pericol și te va împiedica să-ți urmărești prioritățile.

Asigură-te că, atunci când spui ”Fac asta pentru …”, identifici corect beneficiarul. Când spui, de exemplu, ”Muncesc pentru familia mea”, imaginează-ți că membrii familiei tale nu ar exista: ai mai munci atunci? Dacă da, înseamnă că munca acoperă în primul rând nevoi ale tale și abia apoi nevoi ale altora, e ceva ce faci tu pentru tine și abia apoi pentru alții. Dacă nu, cum ar arăta viața ta, care ar fi prioritățile tale?

Aceasta este etapa cea mai dificilă în stabilirea priorităților. Ne înșelăm adesea în identificarea beneficiarului acțiunilor noastre, iar prin această înșelătorie ne sabotăm motivația și voința de a duce la capăt ceea ce ne propunem.

Conturează cât mai clar fiecare prioritate.

”Prioritatea mea e să fiu un bun profesionist” sau ”Copiii sunt prioritatea mea” nu ajută, sunt prea generale.

Cel mai productiv mod de a formula prioritățile este acesta: Învăț să…, mă antrenez practic, în condiții de viață reală, să… Pe măsură ce te antrenezi sistematic, în condiții de viață reală, ești 100% sigur(ă) că acționezi în direcția dorințelor tale.

De exemplu, ”Să învăț să folosesc mai bine programul/aplicația… ”, ”Să învăț mai bine limba engleză…”, ”Să învăț să comunic mai bine cu…”, ”Să învăț să fiu mai prezent(ă), constructiv, în viața partenerei/partenerului/copilului” ori ”Să învăț să acționez ca un om mai bun” constituie priorități cu beneficii foarte mari în viețile noastre profesionale și personale.

Poți defini prioritățile și prin rezultate concrete: ”Să iau carnetul de conducere auto” sau ”Să obțin o promovare / un alt job” sau ”Să câștig mai mulți bani”. Cu condiția să le redefinești prin ce ai nevoie să înveți să faci ca să ajungi la rezultatele respective: ca să-ți iei carnetul de șofer (cinstit, corect), ai nevoie să înveți să faci niște lucruri la un nivel de performanță suficient de înalt, nu-i așa? Ca să obții locul de muncă dorit, ori să promovezi, iarăși ai nevoie să înveți să faci niște lucruri la un nivel de performanță înalt. Ca să-ți deschizi o afacere și să te asiguri că nu dai faliment în primii 5 ani (critici pentru orice afacere), iarăși ai nevoie să înveți să faci niște lucruri la un nivel de performanță suficient de înalt. Ca să devii un soț și un tată sau o soție și o mamă mai bun(ă), iar ai nevoie să înveți să faci niște lucruri la un nivel de performanță suficient de înalt… Poate că, la finalul anului, constați că nu ai reușit rezultatul pe care ți l-ai propus, însă, dacă ai făcut din învățarea celor necesare una dintre prioritățile tale, sigur te afli mult mai aproape de el și intri în anul viitor cu șanse mult mai mari.

Oricare ar fi prioritățile tale, ele pot fi urmărite și atinse cel mai bine dacă te focalizezi pe Eu învăț = mă antrenez să fac… la un nivel de performanță suficient de înalt. Repet: pe măsură ce te antrenezi sistematic, în condiții de viață reală, să faci lucrurile acelea, ești 100% sigur(ă) că acționezi în direcția priorităților tale.

Focalizează-te apoi pe autoorganizarea care conduce către rezultat.

Stabilește numărul minim de ore pe care le vei aloca – obligatoriu – săptămânal și apoi pe zile pentru fiecare dintre prioritățile respective. Nu e obligatoriu ca fiecare prioritate să fie prezentă în agenda ta zilnic, dar e obligatoriu să aloci pentru fiecare un număr de ore, precis stabilite în agendă, în fiecare săptămână.

Stabilește suma minimă pe care o vei aloca lunar – obligatoriu – pentru fiecare dintre ele. Dacă nu investești nimic, ori investești prea puțin, înseamnă că nu acelea sunt prioritățile tale; observă atent pentru ce cheltuiești cel mai mult și trage concluziile care se impun: acelea sunt, de fapt, prioritățile tale, le accepți ca atare?

Fă o listă cu dorințe, obișnuințe etc. la care, dacă va fi nevoie, vei renunța pe parcurs, pentru a aloca timpul și banii respective către prioritățile tale.

Programează-ți creierul: a lucra la prioritățile tale e normal și a face unele ”sacrificii” personale pentru prioritățile tale e normal. Dacă le înțelegi ca normale, satisfacția va fi mai puternică decât frustrarea atunci când faci acele ”sacrificii”.

Identifică resursele umane și informaționale optime de care ai nevoie ca să-ți urmărești sistematic prioritățile. Ne păcălim adesea, din vanitate, autosuficiență sau spirit de economie greșit înțeleasă, că nu avem nevoie de nimeni ca să ne urmărim prioritățile. ”Nu am nevoie de niciun ajutor, mă descurc singur(ă)” se dovedește cel mai adesea alegerea cea mai păguboasă: avansezi mult mai lent și, de multe ori, în direcții doar aparent corecte.

Începe să lucrezi chiar din 1 ianuarie – un pas înainte, oricât de mic, e un pas înainte!

Ori de câte ori am lucrat o oră-două în 1 ianuarie, rezultatele ulterioare au fost foarte bune. Creierul reține mesajul ”Dacă am lucrat astăzi, 1 ianuarie, înseamnă că eu chiar îmi doresc asta. Și, dacă astăzi, 1 ianuarie, am reușit să lucrez, pot reuși în oricare altă zi”.

Începe fiecare zi cu întrebarea: Ce fac eu astăzi, concret, în direcția priorităților mele?

E normal să mai iei câte o zi de pauză – ești om, nu robot, și până și roboții mai au nevoie de pauze. Dar nu-ți oferi alternativa să faci pauză mai mult de o zi, cel mult două, pe săptămână.

E normal să aloci bani mai puțini într-o lună, dacă au apărut urgențe de neevitat. Dar nu-ți oferi alternativa să folosești urgențele ca pretext ca să te abați de la priorități.

E normal să pleci în vacanțe și să cheltuiești pentru diferite evenimente și relații sociale. Dar nu-ți oferi alternativa să deturnezi bani, timp și energie dinspre prioritățile tale către acestea.

Când pur și simplu simți că nu ai energie (putere, chef etc.), revino la întrebarea: Ce pot face eu astăzi – chiar pot, oricât de puțin – în direcția priorităților mele? În felul acesta, îți antrenezi mai ușor răbdarea, voința și perseverența.

Monitorizează lunar, ajutându-te de o agendă detaliată (bugetul de timp) și de un buget detaliat de venituri și cheltuieli:

• cât timp și câți bani ai alocat efectiv pentru fiecare dintre prioritățile tale?
• ce pași înainte ai făcut?

Caută atent și recunoaște onest progresele: un pas înainte, oricât de mic, e un pas înainte; iar fiecare pas conștientizat, oricât de mic, îți va întări stima de sine, încrederea și motivația să continui. Greșeala cea mai frecventă pe care o fac oamenii este aceea că așteaptă rezultate spectaculoase și, pentru că ele apar extrem de rar, accidental, se demotivează. Reușitele cele mai mari și sustenabile se construiesc așa cum se construiește o casă frumoasă și solidă, rezistentă la cutremure: cărămidă peste cărămidă, peste cărămidă… Dacă ți-ai clădi o casă, ai accepta să sari peste etape, să nu sapi o fundație suficient de adâncă, ori să nu lași cimentul să se întărească?

Dacă faci cele de mai sus, îți garantez că, peste 12 luni, vei începe un alt an cu toată bucuria unor dorințe împlinite sau cu satisfacție și optimism realist, bazate pe certitudinea că te afli undeva foarte aproape de împlinirea lor.

 Ai nevoie doar de atât: trei priorități ferme !

La mulți ani – trăiți cu sens și gânduri bune! Și să adunăm în noul an numai cele bune, pe măsura investirii noastre în ele!

Eu încep anul cu un atelier pentru formularea clară a priorităților.
Înscrie-te și tu, o poți face chiar acum!

17 ianuarie 2017, orele 18:30-21:00
Max. 15 persoane
250 lei/persoană
Înscrieri : dezvoltare@elisabetastanciulescu.ro

: