Vorbim prea mult despre comunicare
07.29.2015
Vorbim prea mult despre comunicare și prea puțin despre cooperare.
Mulți oameni, inclusiv manageri, solicită programe de creștere a competențelor de comunicare. Numărul experților în domeniu a crescut, iar prezența lor pe piață a contribuit la conștientizarea acestei nevoi – foarte reală și foarte mare.
Însă am cunoscut oameni foarte pricepuți la comunicare, uneori experți în comunicare, prea puțin eficienți în atingerea unor performanțe înalte; nu vorbesc aici despre succesul social, obținut adesea prin manipulare ori pur și simplu prin împărtășirea unor stereotipuri comune și clișee la modă, ci despre performanțele efective, despre standardele de calitate a acelor ”produse” pe care le creezi cu mintea ta, mâna ta, corpul tău.
Performanța și succesul nu se confundă
Am selectat aceste două imagini deloc întâmplător. Prima redă zborul de 10 al Nadiei Comăneci, la Olimpiada de la Montreal (1976). Este, în opinia mea, emblema performanței (nu al perfecțiunii): un ”produs” de foarte bună calitate al minții și corpului, repetabil, fiabil, controlat în cea mai mare măsură de autorul său. Cea de-a doua redă podiumul integral românesc de la Olimpiada de la Sydney (2000). Îți amintești? Andreea Răducan a urcat pe podium in postură de campioană absolută, apoi medalia i-a fost retrasă pentru o acuzație de dopaj cu ibuprofen, pentru ca, mai târziu, substanța respectivă să fie eliminată din lista substanțelor interzise… Acest podium este emblema succesului: o recunoaștere socială de moment, instabilă, dependentă masiv de factori pe care autorul unei performanțe nu-i poate controla.
Și am cunoscut comunicatori foarte buni incapabili să colaboreze la realizarea unor scopuri colective, de echipă. Oameni care nu duc la capăt partea care le revine din munca echipei, la calitatea necesară, oameni care nu respectă regulile muncii comune etc. etc.
Comunicarea e foarte importantă, când nu se reduce la a vorbi despre orice îți trece prin minte, însă e doar unul dintre elementele care intră în ”reacția chimică” a acțiunilor eficiente și managementului-leadershipului.
Colaborarea (co-operarea) practică pentru transformarea deciziilor în fapte e nodul gordian al acțiunilor eficace și managementului, fie el personal, de echipă, ori de firmă/companie. Îndeosebi în România.
De multe ori luăm decizii (aparent) SMART în etapa comunicării decizionale – cu sine, ori cu alții -, pentru care nu reușim apoi să mobilizăm co-operarea necesară.
E drept, printre cauze se află și absența deprinderilor de comunicare practică (= în acțiunile cele mai obișnuite) productivă, constructivă, sănătoasă…
Focalizați-vă pe co-operarea în direcția scopului comun pe care l-ați decis! Dacă procedați astfel, veți avea foarte puțină nevoie să învățați ”tehnici” de comunicare, lucrurile vor veni de la sine.
Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu