Propunându-mi ”să mor” am reușit să trăiesc

12.03.2016

In saptamanile din urma m-am hotarat sa fac un test. Mi-am propus sa ma opresc, “sa mor” putin, subit. M-am gandit, atunci cand mi-am propus asta, sa imi imaginez daca lumea se va opri in loc, daca cei 80 de oameni care acum sunt un pic contrariati de schimbarile mele (chiar daca unii imi spun ca le place ceea ce vad) se vor opri din lucru, vor ramane “pe drumuri”, nu-si vor mai putea intretine familiile. Mi-am imaginat ce se va intampla cu fiecare persoana pentru care ard acum si mi-am dat seama ca lumea continua si fara mine, ca fiecare dintre noi ne cream propriul drum, drum care se intersecteaza uneori cu altele, uneori se continua cu cate o banda de autostrada mergand asa kilometri intregi impreuna cu alte drumuri, si se desprinde apoi urmandu-si cursul dorit.

Am simtit atunci o bucurie enorma. Ii povesteam unei prietene concluzia la care ajunsesem, iar ea incerca sa ma consoleze spunandu-mi ca toata lumea stie ca eu am construit tot ce era acolo si nu intelegea de ce nu ma interesau cuvintele de consolare. Eu eram fericita ca descoperisem libertatea. Fusesem tinuta prizoniera de sentimentul datoriei mele fata de altii, sentiment inutil dealtfel; nimeni nu mi-l ceruse. Am identificat acum ca acest sentiment e unul din cei mai mari sabotori ai mei. El m-a tinut prizoniera ani de zile si in vechea mea casnicie si doar copilul a reusit sa ma scoata, identific acum, introducand un alt sentiment al datoriei.

Am trait fiecare moment al acestei descoperiri, a fost pentru prima data in ultimii 2 ani cand mi-am jucat rolul scris de mine in firma asta. Eram eu. Sunt eu. Poate sunt prea colerica, poate spun uneori cuvinte prea grele, sigur mai am de lucrat forma de exprimare, dar descoperirea propriei libertati m-a facut sa explodez.

Jon Kabat Zinn m-a ajutat enorm in aceasta decizie. Spunea ca unul din principiile pe care le cultivam prin mindfulness este “non-striving” sau “non-doing”, lasand viata sa curga fara interventie… Propunandu-mi “sa mor”, am reusit sa traiesc.

Cele de mai sus sunt un fragment dintr-un feedback primit de la o cursantă a cărei deschidere către auto-explorare și învățare transformatoare e demnă de toată admirația.

Adaug eu cele ce urmează.

Mulți oameni povestesc că, după ce au trăit experiența unei boli foarte grave, care i-a dus în imediata vecinătate a morții, au schimbat foarte multe în viața lor. De ce să aștepți o astfel de situație nedorită ca să faci schimbări majore? Imaginează-ți că ”mori” puțin. Că toți aceia față de care te simți acum dator / datoare să faci una sau alta – acele milioane de treburi, mărunte sau importante, care ne ocupă toată ziua – trebuie să trăiască și să de descurce fără tine : copiii tăi, soțul tău / soția ta, părinții tăi, prietenii tăi, colegii tăi, angajații tăi…

Când ai spune ”Da” și când ai spune ”Nu. Asta poți să faci și fără mine”?

La câte ”Trebuie să fac, e datoria mea să fac…” ai renunța și ce ai păstra pe lista ta de ”E datoria mea să…” ?

Ce ai trece pe lista ”Eu aleg să fac asta, nimeni și nimic nu mă obligă, e pur și simplu alegerea mea, o fac în primul rând pentru mine, nu pentru alții”?

Ce s-ar schimba în viața ta după ce vei fi făcut toate acestea?

Uneori, ne lăsăm copleșiți de ”trebuie să, e datoria mea să” care ne consumă energia și timpul fără să fie neapărat necesar și fără să aducă beneficii semnificative cuiva; iar în acest fel ne mai rămân prea puțină energie și prea puțin timp pentru lucrurile pe care, într-adevăr, numai noi le putem face – ca acelea legate de propria sănătate, autocontrol, gestiunea stresului, studiu și învățare, performanțe proprii etc.

Alteori, ne ascundem propriile nevoi și alegeri în spatele unor pretinse ”datorii” și aparente acte de altruism: pretindem că facem una sau alta pentru copii, pentru partener, pentru părinți, pentru colegi, pentru… când, de fapt, le facem pentru noi, iar cei pe care îi invocăm sunt doar beneficiari marginali, iar de multe ori, mai ales în cazul copiilor, chiar victime…

Crede-mă, viața devine mult mai ușoară și mai frumoasă pentru toată lumea dacă facem curățenie în lista noastră de ”Trebuie să, e datoria mea să…”. Concentrează-te pe lista ”Eu aleg să fac asta, nimeni și nimic nu mă obligă, e pur și simplu alegerea mea, o fac în primul rând pentru mine, nu pentru alții”. Nu vei deveni un egoist / o egoistă, te asigur. Dimpotrivă, vei deveni mai onest/ă cu tine și cu ceilalți, mai liber/ă și mai responsabil/ă.