Depinde ce înțelegi prin … Despre bypassing-ul prin etichetări

06.16.2020

Dacă sunt feministă m-a întrebat, cândva, o studentă. Depinde ce înțelegi prin „feministă”, i-am răspuns. Eu cred că sunteți o feministă prin ceea ce sunteți, a continuat ea.

Dacă sunt credincioasă m-a întrebat, altă dată, o fostă studentă. Depinde ce înțelegi prin „credincioasă”, i-am răspuns. Eu cred că sunteți cel mai credincios om pe care l-am văzut, prin ceea ce faceți, a continuat ea.

Dacă sunt patriotă m-au întrebat mulți.

Dacă sunt… tot felul de etichete.

Depinde ce înțelegi prin …

Nu cred în etichete, nu-mi spun nimic, sunt înșelătoare și, adesea, periculoase.

Nu cred că a vorbi la tot pasul despre ceva, inclusiv despre Dumnezeu, face din tine un/o … (feminist/ă, bun/ă creștin/ă, patriot/ă etc.).

Cred că acțiunea efectivă, de fiecare zi, însoțită de atâtea cuvinte câte sunt necesare și suficiente pentru ca acțiunea aceea să reușească face din tine un/o… , îți creează identitatea. Suntem ce facem repetat, cum scria Aristotel. Nu ce și despre ce vorbim repetat.

Pentru mine, nevoia de a vorbi la tot pasul despre ceva, inclusiv despre Dumnezeu, și de a(-ți) pune etichete dezvăluie nevoi umane profunde nesatisfăcute, îndeosebi nevoi legate de identitate, imagine de sine (pentru sine și publică) și semnificație-putere.

Fie nu-ți dai seama care sunt acele nevoi profunde, fie îți dai seama, dar nu știi cum să le satisfaci și eviți să te confrunți cu insatisfacția. Folosești vorbitul despre și etichetele ca să compensezi, ca să-ți creezi un bypass, o cale de a ocoli insatisfacția legată de nevoile profunde pe care nu reușești să ți le satisfaci.

Da, orice credință, fie ea religioasă sau de altă natură (ori de câte ori spui „eu cred că…”, „sunt convins/ă că…”, tot despre o credință e vorba, atâta timp cât nu poți dovedi indubitabil adevărul absolut al lucrurilor respective), îți arată o Cale. Întrebarea e: care Cale? Una pe care să fugi de limitele tale umane, refugiindu-te în vorbe și practici care te ajută să-ți construiești o pretinsă și fără fundament identitate specială? Ori una pe care să-ți accepți cu smerenie umanitatea („Sunt om și nimic din ce e omenesc nu-mi e străin”), să devii conștient/ă de nevoile tale umane și de limitele tale umane și să lucrezi continuu, perseverent la propria dezvoltare conștientă în direcții pe care le alegi atent?

Bypassing Spiritual sau credinta folosita defensiv