Cultura toleranței zero la abuz versus cultura tăcerii și a șoaptelor

07.31.2024

„Sunt teme din procesul sociologic de învățare.”

Așa spune un post de televiziune că ar fi explicat profesorul de sociologie Alfred Bulai abuzurile povestite de fostele sale studente – vezi aici.

Ca să fie foarte clar: ce povestesc acele foste studente NU are NICIO legătură cu sociologia, ori cu predarea-învățarea sociologiei, oricât de neortodoxe ar fi metodele utilizate de profesor. Vă spune aceasta un fost profesor de sociologie care a utilizat adesea și metode de predare-învățare foarte non-standard, criticate atunci de studenți cu „Sunteți singura care…” (după ani, mulți mi-au spus „Dacă ar fi făcut toți ca dumneavoastră…”).

Ce povestesc acele foste studente NU are legătură NICI cu competențele de sociolog. Nu trebuie să fii sociolog ca să utilizezi stratagemele acelea de manipulare. Ele sunt folosite de toate persoanele – fără nicio pregătire sociologică! – la care psihologii identifică „triada întunecată” (the dark triad): o combinație între machiavelism, narcisism subclinic și psihopatie subclinică (vedeți la finalul articolului explicații despre „triada întunecată”). E de competența psihologilor să vadă dacă aici avem sau nu de-a face cu un astfel de caz.

Ce povestesc fostele studente ARE cu siguranță legătură cu STATUTUL de bărbat, „persoană importantă / populară” și „vedetă TV” al profesorului de sociologie Alfred Bulai. Simpla poziție de profesor sau de sociolog și puterea pe care o conferă nu sunt suficiente pentru a face convingătoare stratagemele respective de manipulare: o femeie, un profesor sau un sociolog la început de carieră ar fi imediat denunțat/ă ca abuzator dacă ar proceda la fel. Pentru ca acea cultură a tăcerii și a șoaptelor, a lucrurilor mascate sub preșul tăcerii ori spuse doar în cadre informale, cu jenă, frică și sentiment de neputință, să se dezvolte în jurul unor abuzuri, e nevoie ca persoana respectivă să fie „importantă”, „vedetă” și bărbat.

Cazul de la SNSPA (sau cazurile, pentru că, între timp, un al doilea profesor începe să fie acuzat de studente) NU e singular. Am predat în trei universități din România, în trei centre universitare diferite, și am interacționat cu profesori și studenți din multe alte universități: peste tot sunt bărbați-profesori-importanți/populari care practică și încurajează diferite forme de abuz și peste tot sunt profesori tineri, persoane din administrație și studenți, bărbați și femei deopotrivă, care se lasă prinși/prinse în „camarila” acelor „importanți / populari”, dându-le și mai multă putere și reproducând ei înșiși modelul. Cea mai clară atitudine împotriva abuzurilor am luat-o cu 16 ani în urmă, când am decis să plec din învățământ, de pe poziția de profesor universitar, titular și conducător de doctorat, aflat într-un vârf de carieră. Abuzurile dezvăluite acum sunt doar un tip particular din foarte multele tipuri de abuz care sunt practicate în universitățile din România și asupra studenților, mai ales a studentelor, dar și asupra profesorilor, mai ales a profesoarelor, ca „normalități”, părți ale culturii organizaționale nescrise.

Sursa principală a problemei e, dincolo de posibile personalități de tip „triada întunecată”, în toleranța românilor la abuz, în special la abuzurile împotriva femeilor și în folosirea sexului ca instrument de abuz.

Abuzurile sexuale sunt DOAR O FORMĂ PARTICULARĂ de abuz.

Ca să le limităm, avem nevoie să reducem toleranța la orice abuz, definit ca ORICE SITUAȚIE în care cineva încearcă să-și arate și să-și mărească puterea sau să obțină alte beneficii prin micirea simbolică, umilirea, alimentarea dependenței, manipularea emoțională, agresarea, ori exploatarea altei persoane, indiferent care sunt instrumentele folosite.

Să înțelegem că „glumele” care au aceste efecte NU sunt dovezi de inteligență și să NU le mai acceptăm.

Să ne învățăm copiii, adolescenții și tinerii să recunoască și să vorbească deschis, fără jenă și fără frică, despre CELE MAI SIMPLE și aparent nevinovate forme de abuz – de la ele începe totul!

Și, desigur, să creăm mecanisme instituționale mai eficace pentru protecția victimelor și pedepsirea abuzatorilor.

Iar dacă televiziunile și creatorii de podcast-uri ar face o strategie din A EVITA sistematic să transforme pe cineva, îndeosebi persoanele aflate deja pe poziții de putere, în „vedetă” și ar lua mai des și mai clar atitudine împotriva celor mai mici „lunecări” către abuz, ar putea contribui foarte mult la dezvoltarea unei culturi a toleranței zero la abuz și la promovarea relațiilor corecte.

Eu văd dezvoltarea unei culturi organizaționale a toleranței zero la abuz ca pe o formă de responsabilitate socială, la fel de importantă și urgentă ca responsabilitatea socială în privința încălzirii globale și protecției/refacerii ecosistemelor naturale care susțin, în ultimă instanță, și viața umană.

NB. Profesorul Alfred Bulai trebuie să beneficieze, ca orice altă persoană, de prezumpția de nevinovăție. E treaba instanțelor judecătorești să decidă dacă e sau nu vinovat de lucrurile de care e acuzat. Eu vorbesc în acest articol nu despre vinovăția sau nevinovăția sa, ci despre ce povestesc studentele care îl acuză și despre ce știu eu însămi despre alte situații de abuz în lumea universitară din România.

***

„Narcisism: derivă din povestea mitologiei grecești a lui Narcis, un vânător care s-a îndrăgostit și a devenit obsedat de reflexia sa într-un iaz cu apă și în cele din urmă s-a înecat.

Persoanele cu narcisism pot fi egoiste, arogante, lipsite de empatie, lăudăroase și sensibile la critici și insulte. De asemenea, îi puteți găsi simțindu-se în mod constant îndreptățiți și superiori, dar toate acestea maschează sentimentul lor tipic de inadecvare.

Machiavellianism: își are originea în celebrul Niccolo Machiavelli, un politician și diplomat italian din secolul al XVI-lea. Trăsăturile asociate machiavellianismului includ manipularea, interesul personal, lipsa emoțiilor, absența moralității și înșelătoria.

În esență, aceste persoane sunt extrem de manipulatoare și sunt dispuse să îi înșele fără milă pe alții pentru a obține ceea ce își doresc, având în același timp o viziune cu adevărat cinică asupra lumii.

Psihopatie: întrucât termenul „psihopat” este mai frecvent în mass-media și în cultura cotidiană, totuși, să clarificăm definiția.

Trăsăturile de personalitate asociate psihopatiei includ comportamentul antisocial, fiind manipulator, exprimând volatilitate, lipsit de empatie și fără remușcări. Ei sunt reci din punct de vedere emoțional și impulsivi, predispuși la asumarea unor riscuri semnificative.

(…)

Persoanele cu aceste trăsături pot excela în a-și masca adevărata natură, mai ales atunci când întâlnesc pe cineva pentru prima dată.

Sincer, poate fi o provocare să recunoști o persoană cu o personalitate a triadei întunecate pentru că sunt carismatice și fermecătoare. Într-adevăr, pot fi maeștrii lingușirii și pot face o persoană să se simtă unică și norocoasă să fie în prezența unei persoane cu gusturi elocvente, strălucire și compasiune.”

Sursa: https://www.simplypsychology.org/dark-triad-personality.html