Clișee „psihologice” care ucid

01.23.2023

O dramă pe lângă care nu poți trece fără să te doară sufletul și să simți toată revolta din lume împotriva faptului că, într-o capitală care se vrea „europeană”, haite de câini sfâșie oameni:

„Sâmbătă dimineață, Ana Oros a fost atacată de o haită de 7-8 câini în timp ce alerga în zona Lacul Morii din București.”

O dramă care are, însă, și o altă față, pe care prea puțini o văd în toată hidoșenia ei:

Tot acolo, ea a fost atacată și în urmă cu mai puțin de un an. În aprilie anul trecut, a fost mușcată în timp ce alerga lângă digul Lacul Morii. Atunci, a fost salvată de doi biciclişti care treceau în acel moment prin zonă. A ajuns la spital cu multiple răni la cap și la membre. (…) Ana a reușit să se refacă și a povestit pentru Fanatik ce s-a întâmplat atunci. „Eu cunoșteam câinii, dar erau două haite. Pe una o puteam struni, pe cealaltă, la fel, dar erau amândouă și nu am putut. Mă bucur că au fost acei oameni, acel biciclist, să mă salveze.
Avusesem și o premoniție că se va întâmpla ceva rău. Există un Dumnezeu, am avut puțin noroc, au existat și cazuri fatale”
„Multă lume a întrebat şi se întreabă de ce a continuat să vină aici. Cuvintele Anei au fost ceva de genul: „Nu pot trăi cu frică. Trebuie să îmi înving fricile”.

Dumnezeu să o odihnească pe Ana, să-i mângâie pe aceia care o plâng și să stea continuu alături de fiul ei rămas fără mamă!

Și să mă ierte pe mine. Pentru că o judec, când ea se află în fața judecății Lui.

De fapt, nu pe Ana o judec. Judec un întreg sistem de „psihologii” și „psihoterapii”, programe de dezvoltare personală și coaching care vehiculează ignorant și iresponsabil clișee extrem de atrăgătoare obținute prin amestecul unor credințe foarte populare cu idei filosofice și rezultate de cercetare distorsionat înțelese.

„Ești puternic/ă, poți face orice, dacă vrei.”

„Frica nu e bună, învinge-ți frica.”

„No limits. Depășește-ți limitele.”

„Ca să-ți învingi frica, trebuie să te expui situației care îți provoacă frică.”

Recunoașteți aceste clișee? De câte ori le-ați auzit? De câte ori le-ați spus voi însevă/înșivă?

Da, ești puternic/ă. Dar nu poți face orice doar pentru că vrei și te crezi puternic/ă.

Da, uneori, frica nu e bună. Însă de multe ori frica e foarte bună, mai bună decât curajul nerealist; în multe cazuri, îți poate salva viața; în altele, te ajută să înveți lucruri importante și foarte utile, pe care nu le-ai învăța altfel. Inteligența emoțională înseamnă nu să refuzi să trăiești cu frică, ci să fii capabil/ă să cântărești care e frica „negativă” și care e frica bună, sănătoasă, productivă.

Da, e bine să cauți să îți lărgești limitele. Dar, oricât le-ai lărgi, întotdeauna vei avea limite, atâta timp cât rămâi ființă umană. Iar dacă nu reușești să accepți că ai și limite care pur și simplu nu trebuie neapărat depășite, ori nu e bine să fie depășite, fie vei trăi în nemulțumire și luptă continue cu tine, cu alții și cu viața însăși, fie… într-un moment în care cauți să depășești limite pe care ar fi mai bine să le accepți ca atare, viața te va părăsi.

Da, ca să învingi o frică ai nevoie să te expui la situația aceea care îți provoacă frică. Însă nu te expui oricum, te expui anticipând corect riscurile majore și luându-ți măsuri de precauție.

Cum, Doamne iartă-mă, să alergi singură și fără mijloace de autoapărare într-un spațiu pe care îl știi deja plin de câini – animale care atacă întotdeauna atunci când văd o altă ființă alergând pe teritoriul pe care îl consideră „al lor”? Câtă încredere – nerealistă, întemeiată pe simple clișee facile de gândire sau iluzii – poți avea în puterea ta, ori în noroc, ori în Dumnezeu ca să te expui în felul acesta?

NU vreau să transfer vinovăția dinspre instituțiile, organizațiile și oamenii care au datoria profesională – pe care îi plătim, și nu cu bani puțini – să ne asigure un mediu de viață sigur către victimă. Nu am nici competențele, nici rolul să decid cine e sau nu e vinovat.

Tot ce vreau e să trag un semnal de alarmă – a nu mai știu câta oară – în legătură cu foarte multele clișee pe care le promovează foarte mulți influenceri, psihologi, psihoterapeuți, consilieri de dezvoltare personală, coachi…  Până acum, am tot spus „sunt foarte periculoase”. Acum, din nefericire, sunt obligată să spun: ele îi pot determina pe oamenii care „rezonează” cu ele să le ia drept adevăruri absolute și să facă, în temeiul lor, alegeri mortale. Și psihologia, și psihoterapia, și dezvoltare personală, și coachingul sunt practici profesionale foarte utile și absolut respectabile: atunci când sunt făcute de profesioniști autentici, de oameni care au și obișnuința să studieze (nu doar să „citească”), și capabilitățile să prelucreze cu gândire critică informația, astfel încât să poată deosebi între cunoașterea validă și clișeele aparent, doar aparent, întemeiate! Din păcate, oamenii aceștia sunt foarte puțini în aceste ocupații, deschise cam oricui care reușește să profite de marketizarea educației și de mecanismele economiei de piață (știe să vândă); în aceste ocupații, marketingul e cel care face regulile, nu profesionismul, iar cumpărătorii ar avea enorm de câștigat dacă ar ști să facă diferența între un marketing foarte bun și o prestație cu adevărat profesionistă a psihologului, psihoterapeutului, consilierului în dezvoltare sau coachului pe care îl iau drept profesionist.

Nu știu câți vor „rezona” cu ce scriu eu aici; anticipez că vor fi destui aceia care mă vor ataca defensiv, apărându-și propriile clișee de gândire. Însă sper ca măcar câțiva să deschidă larg ochii minții și să facă alegeri mai bune de acum înainte.

Fiți foarte atenți la clișeele cu care „rezonați” ! Puneți-le sub semnul întrebării și cercetați-le atent, cu gândire critică.

Găsiți, în acest site, mai multe articole care semnalează și alte clișee periculoase; vedeți, de exemplu, aici.

…