Libertate de gândire, ori doar un nou clișeu de gândire?

05.14.2023

– De ce vrei ca toți oamenii să gândească ca tine ? Fiecare are dreptul să gândească altfel.

Spune el, cu ton foarte sigur și atât de tare încât îl aud supărător de clar și de mult timp de la mulți metri distanță.

Și continuă, pe același ton, să-i țină partenerei o lecție despre dreptul fiecăruia de a gândi altfel.

Bănuiesc că au ieșit în parc ca să se simtă bine. Oare așa se simt?

Aud despre ce e vorba : un alt membru al familiei bea mult, iar ea insistă să nu mai bea. Ce spune ea nu aud. Îmi dau seama după pauzele lui că, din când în când, spune și ea câte ceva și deduc ce spune din discursul lui.

– Din același motiv pentru care TU insiști, chiar acum când mă întrebi, ca eu să gândesc ca tine, i-aș fi răspuns.

Întrebarea „de ce vrei ca toți oamenii să gândească ca tine?”, considerată deșteaptă tare, semn de emancipare, e fie defensivă, fie `patronising`: o pui fie ca să te aperi, fie ca să te poziționezi ca Avocat-al-apărării pentru altcineva, fie ca să punctezi că tu ești mai… (înțelegător, inteligent, progressist…) decât interlocutorul. Și, atât de convins că tu gândești mai bine decât el, nici nu observi că, de fapt, faci chiar atunci exact același lucru pe care i-l reproșezi.

Da, e sănătos și productiv să acceptăm că alții au alt mod de a gândi, diferit de al nostru. UNEORI, la fel de bun ca al nostru. UNEORI, chiar mai bun decât al nostru. Însă de aici până la a crede că ORICE mod de a gândi diferit e îndreptățit și trebuie acceptat ca atare e cale foarte lungă.

Nu putem funcționa sănătos și productiv ca ființe socio-umane decât dacă împărtășim anumite moduri de a gândi. Când gândim la fel, ne simțim în siguranță, pentru că putem anticipa acțiunile celuilalt; ne simțim mai puternici și cu mai multe șanse să reușim ce ne propunem, pentru că nu suntem singurii-care… sau singuri-în-acțiune ; iar nevoia de economie de energie a organismului (creierului) e și ea satisfăcută.

Când acceptăm că fiecare are dreptul să gândească altfel, ORICUM ȘI ÎN LEGĂTURĂ CU ORICE, nu ne dovedim deșteptăciunea și emanciparea, ci ignoranța : ignorăm nevoile noastre umane cele mai comune și mai profunde, acelea de a căror satisfacere sunt legate starea psihologică de bine, eficiența acțiunilor noastre și viața însăși.

„Fiecare are dreptul să gândească altfel” e doar un alt clișeu de gândire-vorbire pe care prea mulți l-au acceptat necritic și nenuanțat. Iar consecințele lui sunt la fel de rele ca și consecințele respingerii totale a dreptului de a gândi și a face lucrurile diferit.

Imaginați-vă cum ar fi ca astăzi, toată ziua, să interacționați minut cu minut DOAR cu oameni care gândesc altfel decât voi !

Citiți și Totul e relativ, dar relativul nu e totul.