Coaching-style 24 : Dacă și tu te prostituezi, vii la un program de dezvoltare personală?

03.24.2013

 *

“Un coach e cineva care îți spune ce nu vrei să auzi, pentru ca să vezi ce nu vrei să vezi, pentru ca să poți fi ce ți-ai dorit întotdeauna să fii” (Tom Landry, coach).

Te provoc să răspunzi la întrebarea din titlu, provocată, la rându-mi, de o lectură: Românul altfel… decît toţi ceilalţi români.

Fiecare dintre noi, spun studii recente, crede despre sine că e mult mai bun decât marea majoritate a celorlalți conaționali.

Tendința oamenilor de a crede că, în ce privește caracterul, sunt mai buni decât alții este universală; o dovedesc studii realizate pe populații diferite. Însă distanța între ”Eu sunt…” și ”Alții sunt…” pare, la români, enormă: 86% credem despre noi înșine că suntem onești/corecți, în vreme ce doar 17% credem că și alți conaționali sunt onești/corecți; 86% credem că suntem perseverenți în muncă, în vreme ce doar 23% credem că și alții sunt la fel; 88% credem că știm să păstrăm un secret, în vreme ce doar 28% avem încredere în confidențialitatea promisă de alții; etc. etc. Ca să preiau o metaforă a unuia dintre clienții mei, fiecare dintre noi se simte o floare delicată într-un lan de… tractoare, excavatoare, tancuri care ”calcă totul în picioare”…

Acest articol a fost publicat în Cariere.

În ziua de 24 a fiecărei luni, îți ofer aici o întrebare coaching-style de 24 carate: propriile răspunsuri îți vor aduce un plus de înțelepciune, echilibru și fericire, cu condiția să le cauți cu onestitate și metodă; iar apoi, după ce le vei fi găsit, să le pui în practică în fiecare zi. Îți ofer, de asemenea, și câteva resurse pentru căutarea acestor răspunsuri. Doar cu titlul de surse de inspirație: fiecare le valorifică așa cum gândește că e benefic pentru el / ea și pentru ceilalți oameni al căror bine îl dorește. Dacă 24 e în weekend, caută articolul în ziua de 25.

Întrebarea de 24 de carate de astăzi este: tu faci, într-adevăr, în viața ta de fiecare zi, ceea ce crezi – și pari foarte convins(ă) – că ești?

Ori, dimpotrivă, una îți place să crezi despre tine și alta faci?

Între ”Eu sunt…” și ”Alții sunt…” este un drum de la Cer la Pământ pentru că, atunci când spui ”Eu sunt…” intră în funcțiune mecanismele tale de protecție (imagine de sine, stimă de sine, eul tău ideal), în timp ce atunci când spui ”Alții sunt…” te gândești la ”Văd, observ oameni care fac / nu fac…” și activezi, pe lângă alte mecanisme subiective de protecție (frici, dublul standard, percepții selective), și mecanisme ce țin de observațiile mai obiective de fiecare zi. Cifrele de mai sus măsoară, în opinia mea, exact această distanță între autoprotectorul ”îmi place să cred că” și mai obiectivul ”observ că”: 86% dintre românii chestionați cred că ei sunt onești/corecți, în vreme ce doar 17% chiar observă acțiuni oneste și corecte; 86% cred că sunt perseverenți în muncă, în vreme ce doar 23% chiar observă acțiuni perseverente; etc.

Te provoc la un experiment oarecum extrem, dar cu multe învățăminte:

Pe o scală de la 1 la 10, cât de sigur(ă) ești că tu nu te prostituezi?

Întreb serios, nu glumesc.

Prostituția înseamnă, în esența ei, un atac la adresa unor valori fundamentale. Oamenii au incriminat-o pentru că au considerat trupul o creație divină – deci o valoare fundamentală –, iar persoana care se prostituează renunță la respectul pentru această valoare, trupul său, în schimbul unor beneficii.

Întreabă-te care sunt valorile tale fundamentale.

Acele opinii, credințe, emoții, acțiuni prin care tu te autodefinești ca om sau ca profesionist. Acelea pe care le-ai asocia cu substanța, cu esența ființei tale; sau cu sufletul tău, dacă preferi acest termen. Acelea pe care le prețuiești atât de mult încât nu ai renunța la ele pentru nimic în lume.

Le-ai conștientizat vreodată foarte clar? Dacă nu, înseamnă că încă nu te cunoști suficient de profund.

Și că, indiferent dacă ești antreprenor, CEO, angajat obișnuit sau șomer, ești foarte vulnerabil(ă), foarte expus(ă) la dezechilibre interioare precum neîncrederea în sine, absența respectului de sine, dependența de substanțe sau persoane, depresii etc. Pentru că toate acestea sunt fie generate, fie întreținute și accentuate de compromisurile cu valorile noastre fundamentale, conștientizate sau nu.

Ori de câte ori faci, conștient sau nu, un compromis cu valorile tale fundamentale și obții unele avantaje, materiale sau nemateriale, din acel compromis, te prostituezi.

Nu vorbesc aici despre micile compromisuri pe care le facem cu toții zilnic și care contribuie la o calitate mai bună a relațiilor noastre, cum ar fi, de exemplu, faptul de a purta o ținută business, chiar dacă nu te simți confortabil în ea, ori faptul de a zâmbi și a fi amabil(ă), chiar dacă ești indispus(ă) sau te dor îngrozitor dinții. Vorbesc despre compromisurile majore, cu valorile tale fundamentale, acelea prin care tu te autodefinești ca om sau ca profesionist.

Te simți, în adâncul sufletului tău, un om cinstit, integru, dar devii complicele colegului sau șefului tău la un furt sau altă acțiune ilegală, spunându-ți: ”Dacă nu fac asta, se supără și nu mă mai ajută când am nevoie de el / îmi pierd locul de muncă / nu am ce să mănânc / îmi mor copiii de foame etc.”?

Nu tot așa spun și cele mai multe persoane care se prostituează?

Mulți, indiferent de credința religioasă, spun că esența noastră umană înseamnă mai mult decât trupul. Pe o scală de la 1 la 10, în ce măsură ești tu de acord cu această afirmație?

Dacă răspunsul este mai mare decât 5, întreabă-te în continuare : ce altceva este, oare, esența ta – sau sufletul tău, ca să folosesc limbajul obișnuit – dacă nu acele credințe, emoții, acțiuni pe care tu le prețuiești cel mai mult? Ce altceva este el / ea, dacă nu aceste valori fundamentale ale tale?

Cine face un compromis moral mai grav? Cine renunță la respectul pentru trupul său, ori cine renunță la respectul pentru o parte din esența ființei sale, la una dintre valorile sale fundamentale, prin care se autodefinește ca om / profesionist?

Spui ”Eu sunt corect(ă)”, dar treci repede de partea șefului sau colegului care nedreptățește și acționezi împotriva celui nedreptățit, poate chiar cu o bucurie ascunsă că n-ai fost tu sau că ”Așa îi trebuie”? Iar apoi judeci aspru prostituția?

Cine face un compromis moral mai grav? Cine renunță la respectul pentru trupul său, ori cine renunță la respectul pentru o parte din esența ființei, la una dintre valorile sale fundamentale, prin care se autodefinește ca om / profesionist?

Spui ”Sunt o persoană de încredere, știu să țin un secret”, dar, după ce ai aflat ceva despre o cunoștință, împărtășești informația cu un apropiat pentru că și el / ea e ”de încredere”, ori pentru că ”trebuie să-i spui” ca să îi faci un serviciu sau ca să te simți tu sincer(ă) și loial(ă)?

Te simți  un om demn, vertical, dar strângi din dinți și pleci capul când șeful te umilește?

Aș putea continua, dar cred că mesajul pe care vreau să-l transmit e clar.

Dacă îți dorești să fii, într-adevăr, ceea ce îți place să crezi că ești, dacă îți dorești să îți alimentezi respectul de sine și încrederea solidă în tine, dacă îți dorești un echilibru interior solid, atunci:

1. fă un efort de autocunoaștere mai profundă și conștientizează care sunt valorile tale fundamentale, acelea prin care te autodefinești ca om / profesionist și la care nu ai renunța pentru nimic în lume;
2. iar apoi acționează în fiecare zi în acord cu ele, apără-le de slăbiciunile și tentațiile care te cheamă către… prostituție!

Dacă, după ce ai făcut acest efort de autocunoaștere și acțiune, constați că nu găsești, sau nu poți respecta, valorile tale fundamentale, acelea prin care te autodefinești ca om sau ca profesionist și la care nu ai renunța pentru nimic în lume, atunci caută-le. Și lucrează serios la inteligența ta caracterială.

Sau – ca alternativă pe care nu ți-o recomand – dacă nu vrei să lucrezi la așa o ”prostie”, măcar nu mai fii ipocrit(ă) și acceptă că prostituția e la fel de respectabilă ca și ceea ce faci tu; poate chiar mai respectabilă. Altfel spus, acceptă că nu ești deloc mai bun(ă) decât ceilalți români, pe care ai tendința să-i judeci și să-i privești ”superior”, arogant, disprețuitor.

Suntem ceea ce facem repetat. A observat-o Aristotel, iar de la el încoace mulți alți filosofi și oameni de știință au confirmat.

Fă, așadar, conștient, repetat, în fiecare zi, doar ceea ce îți place să crezi că ești cu adevărat!

*