Coaching sau dezvoltare personală ?

03.09.2014

”O idee foarte inteleapta sa vinzi mai degraba dezvoltare personala decat coaching. (…) merge mai bine la cum gandesc romanii.” – îmi scrie un coleg.

Merge mai bine la cum gândesc eu – răspund.
Viața nu se reduce la un obiectiv punctual (urmărit, de obicei, în coaching), a cărui atingere te poate face fericit câteva minute/zile, dar poate genera după aceea suferință pentru ani…

Iar dacă privești atent evoluțiile coachingului mondial, poți vedea că foarte mulți coachi experimentați merg în această direcție. Coachingul este doar un instrument, un cadru (unul dintre multele posibile) pentru o mai bună autocunoaștere și învățare pe parcursul întregii vieți, adică pentru dezvoltare personală, în sensul cel mai profund al termenului.

De fapt, alegerea mea profesională nu este între coaching și dezvoltare personală, ci între a privi lucrurile cu ochelarii de cal ai delimitărilor înguste impuse de concurența de piață și promovată de leaderii luptelor de concurență, ori cu deschiderea largă a intelectualului care a citit și a trăit multe și a înțeles multe din ce a citit și a trăit. Am ales a doua variantă.

Eu nu vând o etichetă: ”coaching”, ”dezvoltare personală”, ori alta. Vând RESURSE care îl ajută pe omul cu care lucrez să devină mai puternic, mai performant, mai bun, să-și dezvolte propriul capital uman și să-și rezolve constructiv problemele din viața profesională, de familie sau personală. Uneori sunt resurse pe care le-am învățat din contactul cu științe diverse, alteori resurse pe care le-am învățat din contactul cu coachingul, sau cu consilierea, sau cu educația etc. Atâta vreme cât o resursă sau alta îi poate fi de folos omului cu care vorbesc, i-o ofer, fără să-mi pese de unde am luat-o.

A rămâne cantonat în ”Asta este / nu este coaching”, ”Asta este / nu este dezvoltare personală” e ca și cum, atunci când vrei să pregătești o mâncare, ai deschide cămara și ai spune ”Folosesc produsul ăsta pentru că l-am luat de la…” și ”Nu folosesc produsul ăsta pentru că nu e de la…”. E de bun simț să folosești creativ tot ce ai în cămară, ca să obții rezultatul cel mai bun pe care îl poți obține. Asta fac eu: folosesc creativ tot ce am în cămară, ca să obțin produsul cel mai bun pentru oamenii cu care lucrez. Se întâmplă (?) ca în cămara mea să fie lucruri foarte variate și de foarte bună calitate – are și vârsta avantajele ei, dacă ai învățat foarte serios în anii pe care i-ai trăit…

Vă îndemn și pe voi să faceți la fel, orice profesie ați avea și orice problemă de rezolvat ați avea: folosiți creativ tot ce aveți în cămară. Și alimentați-vă cămara cu produse cât mai variate și de foarte bună calitate.

Ce vând eu, atunci? Care e afacerea mea?

”Business is simply about creating something that makes life better for other people. And so, if you can do that, you call it «business»”, spune cunoscutul om de afaceri Richard Branson. Eu combin această definiție a business-ului cu o filosofie de viață pe care mi-a inspirat-o, între alții, Nelson Mandela: ”It is what difference we have made to the lives of others that will determine the significance of the life we lead”.

Ce am creat eu și îți poate face viața mai bună ?

• O metodă originală de învățare din experiență: modelul DACIAS.
• Prima metodă creată pornind de la realitățile românești, deci mai adecvată acestor realități decât metodele create de experți din alte spații socio-culturale.
• Prima metodă transdisciplinară, deci mai complexă și mai flexibilă, care răspunde mai multor nevoi ale clientului.
• Află  mai multe…

Cine are nevoie de acest produs și îl cumpără ?

• Persoane fizice
• Cupluri și familii
• Manageri și echipe

Ce diferențe aduce această metodă în viața oamenilor, cuplurilor, echipelor care o folosesc ?

• Înțelegere mai profundă a sinelui și a vieții sociale
• ”Deblocare” și orientare
• Încredere și optimism realiste
• Decizii mai înțelepte
• Comunicare mai constructivă
• Relații mai sănătoase
• Muncă mai productivă
• Emoții și stres mai bine gestionate
• Mai mult sens, sentiment de împlinire

Cum lucrăm efectiv? 

• Citește aici.

Sunt de acord că există astăzi o tendință ca experții autoproclamați, fără acreditări din partea unor organisme sociale, să se înmulțească precum ciupercile după ploaie, iar unii dintre ei pot face și fac mult rău. Eu văd însă și alte două tendințe la fel de periculoase. Prima: tot ca ciupercile după ploaie se înmulțesc și experții acreditați de diferite autorități (universități, asociații), care sunt foarte departe de a folosi criterii și instrumente de evaluare obiectivă și sunt la fel de interesate de propriile câștiguri (bani, notorietate etc.) ca și experții autoproclamați; faptul că o practică oarecare devine ”academică” nu mai e, prin el însuși, o garanție a calității. A doua: exagerarea tendinței pe care un cercetător american a numit-o acum câteva decenii ”credential society” blochează creativitatea și dezvoltarea unor practici noi. La începuturile lor, și coachingul, și psihoterapia etc. au fost practici în afara oricăror norme recunoscute, oricăror acreditări; bazate în mare parte pe intuiții, unele contrazicând rezultatele științifice din acel moment. Practicile noi și cercetarea se dezvoltă simultan, alimentându-se reciproc; uneori, cercetarea precede practica; de cele mai multe ori însă, practica merge înaintea cercetării, iar nevoile sale (ale practicii) conduc la teme noi de studiu; ulterior, rezultatele reorientează practica…

Mesajul meu în acest articol conține patru idei, pe care vreau să le punctez clar:

• nu etichetele, nu ambalajul contează, ci resursele pe care le oferi oamenilor, conținutul care răspunde nevoilor lor;
• delimitările rigide sunt produse de inerție (erau justificate în secolul al XIX-lea, dar sunt nejustificate în lumea contemporană, a inter- și trans-disciplinarității) sau de interese comerciale (”bătălia pentru teritorii” între practicieni sau între cercetători-profesori);
• creativitatea este o condiție a profesionalismului, iar ea înseamnă nu doar a cârpi petice noi la produsele vechi, acreditate formal, ci mai ales a crea produse noi;
• un profesionist poate fi creativ și în același timp de încredere, dacă a învățat suficient, din școli și cărți, precum și din experiență, ca să acumuleze resurse diferite (inclusiv științifice).

Visul meu este să trăiesc ziua în care facilitatorii programelor de învățare-dezvoltare din România se vor prezenta nu doar, așa cum fac acum, enumerând programele de import, occidentale sau orientale, pe care le-au parcurs, ci mândrindu-se că oferă servicii de foarte bună calitate după un model Made in Romania, al meu sau al lor.