A teacher is one who can show you the way to yourself. (Erwin Chargaff)

Eu sunt ceea ce Roman Krznaric numește serial specialist și wide achiever. Și educația și experiențele mele profesionale sunt multidisciplinare, în egală măsură academice și practice.

Am absolvit liceul pedagogic și am lucrat un an ca învățătoare.

Am absolvit facultatea de filosofie și am lucrat 8 ani ca profesor de liceu.

În 1998, am obținut doctoratul în sociologie, cu o lucrare apreciată drept „o contribuție la cercetările internaționale în domeniu” (prof.univ.dr. Eric Plaisance, profesor la Université ”René Descartes” Paris V, Sorbonne). Am lucrat ca profesor universitar în trei dintre cele mai prestigioase universități din România, iar în 2002 am fost autorizată să coordonez lucrări de doctorat. Am fost profesor invitat la Université ”René Descartes” (Paris V, Sorbonne), membru activ în cele mai puternice asociații internaționale ale sociologilor (ISA si AISLF) și speaker sau moderator în mai mult de 20 conferințe și congrese internaționale. Am publicat patru volume de autor și mai multe studii științifice, în reviste și edituri prestigioase din România, Anglia, Franța, Canada ; am co-tradus 6 cărți; am inițiat și coordonat zece ani colecția Sociologie-Antropologie la editura Polirom.

La 52 de ani, când eram într-un vârf de carieră, am ales să plec din universitate. A fost o formă individuală şi discretă de rezistenţă în faţa criteriilor şi standardelor de calitate practicate în învățământul românesc. Oamenii care mă cunosc bine mă asociază cu atașamentul la valori precum autenticitatea, onestitatea, verticalitatea, integritatea ; sunt valorile care mi-au dat puterea să las în urmă un post foarte bun, în vârful ierarhiei universitare, și să construiesc o carieră nouă, la o vârstă la care cei mai mulți obișnuiesc să spună „E prea târziu pentru mine”. Eu mi-am spus : niciodată nu e prea târziu să înveți, să-ți spargi zona de confort și să-ți reconstruiești una nouă, mai largă, mai bogată.

Acum ofer programe de coaching-dezvoltare integrate, individuale și de grup (echipă). După 15 ani de muncă în acest domeniu, nici nu mai pot număra numărul de ore de lucru practic cu clienții: antreprenori, manageri și angajați din sectoarele bancar, IT, publicitate, sănătate, administrație publică și educație. Am scris mai mult de 200 articole de știință aplicată în managementul muncii și vieții cotidiene, pe teme legate de autocunoaștere și dezvoltare personală, coaching, carieră, leadership, echipă, comunicare, familie, educație.

Sunt un sociolog foarte atipic, probabil grație formării mele inițiale în educație și filosofie : mă interesează prea puţin sondajele de opinie, mişcările de masă ori jocurile politice, şi foarte mult raporturile indivizilor cu viața lor împreună. O sociologie subiectivă, ca să folosesc un concept lansat cu aproape un secol în urmă de un român, Dumitru Draghicescu, citat în cele mai prestigioase tratate de sociologie ale vremii sale. Ori o sociologie psihologică, cum scria mai recent sociologul francez Bernard Lahire într-o carte cu același titlu, pe care am și tradus-o în limba română. O sociologie utilizată transdisciplinar, aș spune eu, cu multiple deschideri către antropologie, psihologie, ştiinţele educaţiei, filosofie, coaching, consiliere, mentorat…

Am fost și un profesor foarte atipic. Un profesor alături de care înveți ce și cum nu se învață în nicio universitate din România. Un profesor care te focalizează nu doar pe cunoștințele și competențele de specialitate riguroase, ci mai ales pe capacitățile transversale și transferabile (autonomia, inițiativa, automotivarea și autoorganizarea, deprinderile de învățare, munca în echipă etc.). Un profesor care împletește postùrile de expert în ceea ce predă și pedagog cu postùrile de cercetător, coach, consilier și mentor.

Când am demisionat (aici, memoriul către Rectoratul Universității), eram profesor titular într-una dintre cele mai prestigioase universităţi din România. Conducător de doctorat. Coordonator al unui masterat internaţional. Membru în comisia naţională de acreditare a titlurilor universitare de profesor şi conferenţiar – calitate în care exigenţele mele “exagerate” i-au supărat pe unii colegi. Coordonator al unei colecţii editoriale de specialitate prestigioase – şi în această calitate exigenţele mele i-au supărat pe unii, chiar dacă recunoșteau că observațiile mele i-au ajutat să dea un plus de calitate cărților lor. Eram activă în cele două mari asociaţii mondiale ale sociologilor. Ultimul studiu ştiinţific scris era în curs de apariţie într-una dintre cele mai prestigioase reviste de sociologie din lume – eram al doilea sociolog român care reușea performanța de a fi acceptat acolo. Şi, poate cel mai interesant aspect, evaluările anonime pe care Rectoratul le recolta de la studenţi mă plasau semnificativ peste media pe facultate, cu toate scorurile foarte aproape de nivelul maxim, deşi eram percepută ca unul dintre cei mai exigenţi profesori – este cunoscut faptul că exigenţa diminuează scorurile acordate de studenţi cadrelor didactice.

Nu am regretat nicio secundă faptul de a fi renunţat la o poziţie socială de prestigiu, cu toate avantajele ei. Am ales, și am facut-o nu doar emoțional, ci și foarte raţional, să nu mă adaptez la cunoscutul “trăim în România”, unde orice compromis pare posibil la orice nivel.

Am acţionat toată viaţa integru, onest şi vertical, în acord cu valorile şi principiile pe care le afirm, şi găsesc aici toate resursele ca să-mi păstrez respectul de sine şi echilibrul interior : pentru mine, acestea sunt mai importante decât orice poziţie socială şi orice alt avantaj.

Sunt și un coach foarte atipic. Valorificând cunoștințele, competențele și experiențele multidisciplinare acumulate în ani, am creat și utilizez primul model sistematic de coaching-dezvoltare integrate elaborat în România, singurul model de pe piață care e întemeiat pe o înțelegere de profunzime a pattern-urilor socioculturale românești.

Mă regăsesc complet în munca pe care o desfășor acum, când îi sprijin pe oamenii care vor cu adevărat să învețe, fără să-mi ceară note și diplome, pe oamenii care vor să înțeleagă mai multe și mai profund despre ei înșiși și despre lumea în care trăiesc, care vor să descopere și să dezvolte ce au mai bun în ei, ori să găsească soluții constructive și sănătoase pentru cele mai complexe situații de viaţă.

Face parte din natura mea să ajut şi să inovez, trăiesc intens fiecare întâlnire cu fiecare om care apelează la mine şi mă simt cu adevărat împlinită când văd cum fiecare descoperă drumuri noi pentru viaţa lui, cum progresează în depăşirea barierelor interioare şi în rezolvarea creativă a problemelor.

Văd oameni care intră pe uşă dezorientaţi, apăsaţi sau descurajaţi şi ies senini, adesea cu o indescriptibilă dar evidentă alură de pasăre gata să-şi ia zborul. Mi s-a întâmplat să nu recunosc un client, atât erau de schimbate postura lui corporală şi expresia feţei lui după doar o săptămână de la prima noastră întâlnire. Am trăit fericirea să aud : “Mie mi-aţi schimbat viaţa” sau “Parcă acum m-am născut, mi s-a luat o pâclă de pe creier” sau “Abia acum simt că sunt văzut ca un leader adevărat” sau “Eu mi-am cumpărat liniştea aici” sau “Nouă ne-aţi salvat căsnicia” sau “Ne-ai dat înapoi copilul” sau chiar “Dacă nu erai tu, acum aş fi fost cu capul într-un zid”…

Sigur că meritul principal le revine lor, celor care lucrează – adesea din greu – cu ei înşişi, pentru a-şi descoperi resursele, pentru a se dezvăţa de obişnuinţe formate în zeci de ani şi pentru a descoperi şi învăţa noi moduri de a gândi şi acţiona, dar nu am de ce să joc o falsă modestie : am şi eu un rol acolo, iar acest rol este acum sensul vieţii mele.

Îi ajut acum pe tinerii și maturii cu mintea deschisă să facă două lucruri, împletite:

• să genereze soluții sănătoase și sustenabile pentru situațiile mai dificile din munca și viața lor;
• să se dezvolte, să urce la alt nivel pe termen mediu și lung, să (re)descopere, să dezvolte și să pună mai bine în valoare resursele din ei, din organizația lor și din mediul lor social (familie, alte grupuri, instituții etc.).

Lucrăm individual, în echipă sau în cuplu / familie. În întâlniri directe (față în față) sau prin Skype, telefon și e-mail.

După 4-15 sesiuni, uneori după una singură, oamenii obișnuiesc să spună ”Urc la alt nivel” sau ”Am renăscut, eu cel/cea de acum sunt o altă persoană”.