La ce ajută un program de dezvoltare personală și profesională transdisciplinar, care combină resurse din coaching, consiliere, mentorat, training?

03.15.2013

”Mi s-a luat o pâclă de pe creier. Ca atunci când îți pui ochelari și poți să percepi mult mai clar mai multe obiecte… a crescut capacitatea de percepție. Parcă am citit până acum un blog pe un fond gri, cu multe dungi – știți, cum sunt unele… și acum n-au mai fost atâtea dungi. A mai rămas griul, ca un cer înorat, dar am văzut clar mult mai multe lucruri decât vedeam de obicei.”

Te întrebi, ca mulți alții, cum funcționează o sesiune de dezvoltare personală coaching-style?

Prin ce se deosebește ea de un curs, de exemplu, sau de o conferință, un training obișnuit etc.?

Ce câștigi tu acolo din ce nu ai deja, dacă nimeni nu ”te învață” nimic, nu afli nicio informație nouă sau spectaculoasă, nu-ți dă nimeni vreun sfat pe care să-l urmezi ?

Răspunsurile cele mai credibile le pot furniza doar aceia care parcurg o astfel de sesiune sau un program.

Iată câteva reacții ”la cald” (primite de curând) ale unor persoane care colaborează cu mine în programe individuale, unele de puțin timp, altele de mai multe săptămâni / luni.

Iuliana (toate numele sunt schimbate), șomeră, 35 ani, la finalul primei sesiuni :

”Mi s-a luat o pâclă de pe creier. Ca atunci când îți pui ochelari și poți să percepi mult mai clar mai multe obiecte… a crescut capacitatea de percepție. Parcă am citit până acum un blog pe un fond gri, cu multe dungi – știți, cum sunt unele… și acum n-au mai fost atâtea dungi. A mai rămas griul, ca un cer înorat, dar am văzut clar mult mai multe lucruri decât vedeam de obicei.”

*

Sorina, antreprenor și manager, 44 ani, e-mail după prima sesiune :

”In urma timpului petrecut ieri cu dvs parca au inceput sa mi se miste niste rotite in cap, in sensul bun al cuvantului, oare din cauza ca m-am intrebat mai mult ce vreau, totusi, eu pentru mine? Sau din cauza ca am retinut ideea ca ar trebui sa imi valorific altfel acele defecte, sa le consider resurse gresit directionate?

Cert este ca ma incearca nerabdarea de a incepe programul.”

*

Alice, angajată la o ambasadă occidentală, 29 ani, e-mail după mai multe sesiuni :

”Voiam sa va spun ca acum imi acordam timp pentru mine (citind, intrebandu-ma etc.) si mi-am dat seama ca sunt mai optimista si ca in capul meu simt lumina, nu intuneric (gri) si ca simt ca mi s-au deschis ochelarii de cal.

Nu cred ca s-au deschis suficient/de tot, dar este o schimbare acolo undeva. Chiar si cand ma gandesc la aspectul profesional sunt mai optimista, simt o directie inca neclara, dar nu ma mai ancorez in ideile fixe de dinainte (cred).

(…)

Imi pare rau ca nu v-am intalnit mai demult si ca nu lucrez asa cum ar trebui/suficient/maxim etc., dar sper sa-mi ramana in minte pe viitor intrebarea „Ce m-ar intreba acum dna Stanciulescu, ce mi-ar spune?”. Sigur o sa ma ajute.”

 *

Nadia, consultant financiar, 36 ani :

”(…) ziua de ieri a fost pentru mine una originala si am simtit pentru prima data, dupa mult timp, ca „am crescut” in 2 ore cat altii in 10 ani.

Nu ma simt ca Fat Frumos din Lacrima si nici ca Ileana Cosanzeana… ma simt exact ca baiatul meu care recunoaste litera M si e atat de fericit ca poate sa faca asta, desi nici lui nu-i vine a crede si se minuneaza de „Cum de-am stiut eu asta?”.

Ma simt exact ca fetita mea care a ramas extrem de surprinsa ca in Arabia, unde e Tata, e desert – ceva ce i se parea ireal, departe si imposibil de atins… a capatat sens pentru ea.

Ma simt ca „mine” de acum cativa ani, cand participam la competitiile de gimnastica si stiam ca de mine depind multe si ca trebuie sa ma antrenez continuu, sa gasesc solutiile cele mai bune si sa fac asta cu zambetul pe buze, zambet care sa vina din interior.

Azi sunt fericita, pentru ca am vazut ca sunt solutii, iar eu sunt o fata desteapta pentru ca invat usor.

Si mai mult de atat… invat sa fac asta pentru ca imi place inca de acum „ceea ce voi deveni in viitor”.

Am pus cap la cap toate detaliile tehnice, am toate instrumentele la indemana, stiu cum sa le folosesc si m-am apucat deja. Am dat prima tusa si mi-a iesit perfect. Voi continua zilnic pana il voi termina. Acest autoportret in lucru este expus deja si va veti bucura de el la fel ca mine.”