“Caut carieră / (alt) loc de muncă. Ce mă sfătuiţi ?”

09.14.2010

• Nu-ţi posta CV-ul pe toate site-urile şi nu candida pentru toate joburile.
• Nu-ţi spune „m-aş descurca în orice domeniu” – în lumea contemporană nu e suficient să te descurci, ai nevoie să fii performant/ă şi să te implici pozitiv emoţional în ceea ce faci !
• Nu căuta neapărat un post „corespunzător studiilor” tale, mai ales dacă singura diplomă superioară pe care o ai este de licenţă (vorbim altădată mai detaliat despre legătura dintre diplome, ocupaţii şi profesionalism).
• Află care e munca în care te simţi împlinit/ă, simţi că „faci diferenţa”, cum spun americanii.
• Citeşte şi aplică recomandările de la finalul acestui articol.

Incep astăzi cu câteva fragmente dintr-un mesaj de la „un mic fan”,
cum se autointitulează expeditorul, pentru că reflectă o situaţie şi un mod de a gândi foarte frecvente printre tineri
(anonimizez mesajul şi selectez doar fragmentele care ar fi putut fi scrise de oricine).

Taaaare mă tentează să vin aici cu o nouă critică la adresa sistemului de evaluare / notare din şcoli / universităţi, pentru că el e vinovatul cel mare pentru acest mod de a gândi : după ce ani de zile, ca elev şi student, nu ţi s-a cerut decât „să te descurci” la examene, orice noţiune realistă de performanţă şi standarde de performanţă devine de negândit !

„Micul meu fan” nu se va supăra – sper, îl rog – dacă voi contrapune experienţei sale o alta, până la un punct similară. După aceea, voi veni cu câteva recomandări.

Alina a venit la mine cu câteva luni în urmă, ca beneficiară a unei burse integrale. La prima întâlnire, mi-a spus, între multe altele, că ar vrea să-şi găsească un loc de muncă, pentru a mai uşura povara financiară a părinţilor care o întreţin la facultate. Era însă foarte sceptică în legătură cu şansele ei de a găsi un job care să îi permită să-şi ducă la capăt studiile şi să continue să se implice în activităţile de voluntariat în care era angajată. Şi mi-a mai spus ceva care suna cam aşa : „De multe ori mă gândesc că aş vrea să fac ceva măreţ… dar după aceea îmi spun că cine sunt eu să fac lucruri măreţe…„.

Între timp, a promovat examenul de licenţă cu nota maximă, s-a angajat – n-am întrebat-o câţi bani câştigă, pentru că nu mi se pare esenţial în această etapă a carierei ei – şi, deşi nu cred că-şi dă prea bine seama, tocmai a făcut ceva măreţ : a contribuit, împreună cu colegii ei, voluntari în CROS (vezi http://cros.ro/), la a provoca experienţe de răscruce în viaţa mai multor oameni de vârsta ei. Când contribui la a ajuta un om să facă un pas înainte în viaţa lui, faci ceva cu adevărat măreţ. Iar eu ştiu cel puţin zece tineri, pe care i-as putea numi, ale căror feţe sunt clare încă în memoria mea, care şi-au schimbat viziunea asupra lor şi asupra vieţii lor – cu contribuţia Alinei, Dianei, Silviei, a lui Cris, a lui Traian, a lui Vlad… !

S-a întâmplat într-o şcoală de vară pentru studenţii care activează în asociaţii studenţeşti (CAMP – Plaiul Foii, lângă Zărneşti, Braşov). O mână de voluntari – aflaţi la vârsta la care cei mai mulţi se plictisesc distrându-se continuu şi obosesc plângându-se de toţi şi toate – au conceput un proiect educaţional non-standard, au căutat şi găsit sponsori, au căutat şi găsit mentori şi invitaţi cu experienţe profesionale impresionante şi foarte variate – voluntari şi ei – , au negociat spaţii de cazare, masă etc. pentru câteva zeci de oameni, au făcut recrutare, au făcut pe ospătarii şi pe menajerele când gazdele păreau excedate, au făcut şedinţe de „consiliu de administraţie” pentru negocierea consensului când au apărut stări de tensiune (inerente in orice grup), au organizat ateliere serioase şi jocuri de copii la fel de serioase etc. etc. etc. Sute de ore de muncă pasionată – şi neplătită pe măsură !

Nu ştiu câţi dintre organizatori sau participanţi conştientizează pe deplin cât va schimba experienţa aceea în viaţa lor. Unii mi-au mărturisit că sunt atât de marcaţi încât nu găsesc formele de expresie adecvate – le vor găsi, poate, cu timpul. Nu voi ascunde că am văzut şi atitudini ale studentului român tipic, care are sentimentul – neinterogat – că e de la sine înţeles ca altcineva (profesor, trainer, organizator, părinte…) să ofere iar el / ea să primească ‘de-a gata’ şi că nu multe prestaţii se ridică la nivelul a ceea ce ar dori el / ea : un fel de Dumnezeu vorbindu-i lui Moise pe Muntele Sinai, o experienţă-minune care să facă lumină completă, dintr-o dată, în tot ce înseamnă ecuaţiile cu prea multe necunoscute ale vieţii, ori măcar un show spectaculos. Nu o spun cu reproş, sociologul din mine ştie bine că „Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi” : nimeni nu se poate sustrage total şi uşor din ‘mentalitatea colectivă’, mai ales în prima tinereţe. Vreau doar să reamintesc aici două idei pe care obişnuiesc să le spun adesea :

• cel mai bun indicator al inteligenţei şi cel mai bun predictor al viitorului tău este capacitatea de a utiliza în folosul tău şi cea mai insignifiantă resursă, îndeosebi resursele de învăţare ;
• ce face sau spune / scrie un organizator, profesor, coach, consilier, mentor, părinte, un prieten sau un ne-prieten al tău e responsabilitatea lui, problema lui, dar ce faci tu cu ceea ce vine dinspre oricine e întrebarea ta cheie, munca ta, responsabilitatea ta !

În materie de conştientizare a schimbărilor pe care le-au deschis întâlnirile de la Plaiul Foii, pe mine mă ‘salvează’ experienţa : ştiu ce spun ochii care te privesc tăcut, lung şi adânc, sclipind de interogaţie interioară, de mulţumire, de senin sau de lacrimi… Şi ştiu că mulţi
participanţi vor face  mai târziu o ‘priză de conştiinţă’ mult mai clară …
Iar în materie de expresie, mă salvează Alina cu al ei „aş vrea să fac ceva măreţ”: e, într-adevăr, măreţ ce au făcut tinerii aceştia acolo !

Dacă, după câte le-am spus deja, poate prea multe şi prea variate ca să fie asimilate atât de repede, ar mai suporta un mesaj post hoc de la mine, acela ar fi : a-ţi dori să faci ceva măreţ de unul singur e fie un semn de egocentrism imatur, fie unul de patologie psihică (narcisism, paranoia…); lucrurile cu adevărat măreţe se fac împreună ! Nu căutaţi măreţia în lucruri spectaculoase : construiţi-o din detaliile vieţii cotidiene, a voastră şi a celor pentru care puteţi face ceva bun !

Am plecat către CAMP la două zile după o intervenţie chirurgicală, am vorbit ore în şir cu cinci fire fluturându-mi printre dinţi la fiecare cuvânt, am oferit mai multe ore de coaching pro bono decât aş fi acceptat să fac acasă pe bani mulţi, mi-a fost frig, am mâncat numai ce nu mănânc niciodată, iar stomacul meu s-a revoltat… dar am mai urcat un munte, la propriu şi la figurat, m-am mai îmbogăţit cu câteva semne de întrebare şi cu câteva teme pentru acasă, am generat (nu am ‘transmis’!) idei în mai multe minţi deschise, am provocat ‘mişcări’, ‘spărturi’ în altele mai puţin deschise, am stimulat încredere, optimism şi responsabilitate acolo unde mi s-a oferit şansa… Pe scurt, am simţit că acolo, împreună, am adus o diferenţă în viaţa unor oameni şi m-am simţit, mă simt, fericită, împlinită !  Mulţumesc, dragilor – organizatori, participanţi, invitaţi !

„Micului meu fan” – şi tuturor celor care se confruntă cu aceleaşi probleme – îi / le recomand următoarele :

1. Angajează-te responsabil într-o muncă socială cinstită, chiar neplătită. Dacă nu-ţi pune în pericol viaţa sau sănătatea, orice angajament / muncă e infinit mai profitabil/ă pe termen mediu şi lung decât niciuna ! Îţi permite să-ţi dezvolţi capitalul uman (să exersezi capacităţi şi competenţe, să înveţi lucruri noi, să te testezi şi să te cunoşti mai bine) şi să-ţi extinzi capitalul social (să cunoşti şi să faci să te cunoască oameni noi şi variaţi, cu care poţi rămâne în legătură). Şi, cel puţin la fel de important, îţi dă un sens, îţi aduce o structură şi un ritm de viaţă, protejându-te astfel împotriva alienării şi depresiilor, refugiului în alcool sau droguri…

2. Caută răspuns la întrebările următoare :

• Care sunt acţiunile, oricât de simple sau complexe, care îndeplinesc cel mai bine toate aceste cinci condiţii : (a) te fac să te simţi tu însuţi / însăţi, ‘ca peştele în apă’ ? (b) îţi dau sentimentul că munca ta chiar face diferenţa pentru ceilalţi, te fac să te simţi împlinit/ă ? (c) atingi, chiar fără eforturi ieşite din comun, un nivel de performanţă ridicat, măsurat atât prin criteriile şi standardele acceptate social, cât şi prin propriile tale standarde şi criterii ? (d) eşti în stare să faci sacrificii pentru a învăţa / exersa ca să atingi un nivel de performanţă tot mai înalt ? (e) eşti în stare să faci treaba aceea chiar fără a fi plătit/ă ?
• Care sunt calităţile personale pe care le pui efectiv în funcţiune în respectivele acţiuni ?
• Care sunt calităţile personale care te ajută să depăşeşti obstacolele interioare şi exterioare?

3. Pentru a răspunde, poţi apela şi la teste psihologice – găseşti, de exemplu, teste la preţuri rezonabile la http://www.queendom.com/queendom_tests/transfer Dacă te atrag „ştiinţele” oculte, eşti liber/ă să apelezi şi la astrologi, numerologi ş.a.m.d. Dar eu îţi recomand să te bazezi în primul rând pe ceea ce observi tu însuţi / însăţi la tine.

Într-un limbaj mai tehnic, focalizarea pe calităţile pe care le pui efectiv în funcţiune se numeşte abordare apreciativă ; iar focalizarea pe ce faci tu, nu pe etichete primite la teste ori pe cum te influenţează astrele, destinul etc., înseamnă asumarea responsabilităţii, a-ţi lua viaţa în propriile mâini.

4. Observă-te atent, sistematic, în fiecare zi, în tot ce faci ! Şi notează cu răbdare, în fiecare zi, răspunsuri pentru fiecare dintre întrebările de la pct. 2.

5. După câteva săptămâni de observaţii şi noţiţe, fă o sinteză : scrie o listă de activităţi şi o listă de calităţi personale pe care poţi conta – de vreme ce tu însuţi / însăţi le-ai observat, te-ai convins că le ai! Ierarhizează aceste activităţi şi calităţi – care apar de cele mai multe ori în notiţele tale?

6. Apoi caută răspuns la întrebarea : care sunt ocupaţiile / joburile care implică acţiunile şi calităţile din listele tale ?

Dacă petreci mai puţin timp pe site-uri de socializare sau chat şi mai mult timp căutând informaţie relevantă pentru interesele tale majore, vei găsi relativ uşor nu un răspuns, ci mai multe.

7. Candidează pentru acele posturi – nu pentru altele, chiar dacă sunt mai bine plătite !

8. Dacă e nevoie, înscrie-te în programe educaţionale care te ajută să creşti, să devii mai competitiv/ă. Nu „vâna” diplome şi certificate, caută şi valorifică la maxim orice resursă pentru dezvoltarea ta profundă.

9. Şi, între timp, exersează respectivele activităţi, angajându-te în orice muncă utilă şi cinstită !

10. Întreabă-te în fiecare seară : ce am făcut astăzi mai bine decât ieri şi ce pot face mâine mai bine decât am făcut azi ? ce am învăţat nou astăzi şi ce pot învăţa nou mâine ?

Voluntariatul, muncile plătite cu bani puţini nu te ajută să-ţi acoperi rapid nevoile sau ambiţiile materiale, nici să adopţi un stil de viaţă burghez, cu casă şi dotări, maşină scumpă, haine de firmă, nopţi prin cluburi, vacanţe etc., dar te stimulează să te dezvolţi – iar dacă lucrezi serios, cu răbdare, înţelept la propria dezvoltare, banii vin de la sine pe termen mediu şi lung. Şi, mai ales, creşti financiar odată cu respectul de sine, încrederea în sine, împlinirea de sine. Iar echilibrul acesta este unul dintre cele mai măreţe lucruri pe care eu cred că le poţi realiza în viaţă…

Citeşte, pe acest blog,  şi alte articole din categoriile Cariera-Leadership si Autocunoastere-Dezvoltare.

.