Coaching-style 24: Performanță și succes, ori împlinire și fericire?

05.22.2013

Publicat în Cariere.

În ziua de 24 a fiecărei luni, vă ofer aici o întrebare coaching-style de 24 carate: propriile răspunsuri vă vor aduce un plus de înțelepciune, echilibru și fericire, cu condiția să le căutați cu onestitate și metodă; iar apoi, după ce le veți fi găsit, să le puneți în practică în fiecare zi. Vă ofer, de asemenea, și câteva resurse pentru căutarea acestor răspunsuri. Doar cu titlul de surse de inspirație: fiecare le valorifică așa cum gândește că e benefic pentru el / ea și pentru ceilalți oameni al căror bine îl dorește. Dacă 24 e în weekend, căutați articolul în ziua de 25.

---

Succesul are ca reper ceea ce este cunoscut şi recunoscut la un moment dat ca valoare și performanță, standarde și criterii de valoare / performanță, de către ceilalţi. Îţi e, în mare măsură, exterior şi se află prea puţin sub controlul tău.

Împlinirea implică mai mult valorile şi alegerile personale profunde, autentice. E dependentă masiv de alegerile, deciziile şi faptele tale.

Succesul are foarte mult de-a face cu imaginea publică şi e pasager, dependent de conjuncturi. Generează adesea sentimente contradictorii, frici, insecuritate, dezechilibru.

Împlinirea aduce împăcare cu sine, respect de sine, încredere în sine. Oferă echilibru interior solid, pe termen lung. Fericire autentică.

Nu avem neapărată nevoie de succes pentru a fi fericiţi. Dimpotrivă, de multe ori tocmai succesul poate aduce nefericire.

Avem însă nevoie să ne realizăm potențialul, să simțim și să vedem cum înflorim și dăm roade.

Împlinirea presupune realizare a potențialului tău și ţine în foarte mare măsură de faptele tale, de produsele muncii tale. Această realizare este resursa sine qua non a unei imagini sănătoase de sine, a încrederii în sine şi echilibrului interior solid.

Nevoia de realizare, de înflorire și rodire, face parte dintre nevoile antropologice fundamentale, intrinseci naturii umane. Este nevoia de a vedea că iese ceva valabil din mâna ta, din mintea ta, din munca ta, ceva la care îţi place – ţie! – să priveşti şi să te gândeşti și care aduce un plus, face o diferenţă în viaţa ta şi a altora.

Te poți realiza doar dacă mediul tău de viață (familia, școala, colegii, șefii, guvernarea) te lasă suficient de autonom încât să fii, în același timp, și liber și obligat să produci tu însuţi, cu mintea ta şi cu corpul tău, lucruri variate, iar apoi să le priveşti, să le foloseşti, să le analizezi, să spui ce îţi place la ele şi ce nu îţi place, să le îmbunătăţeşti etc. Dimpotrivă, un mediu hiper-controlat și hiper-protector, în care nu ai fie libertatea, fie responsabilitatea să faci toate acestea, te condamnă la a nu şti ce poţi şi ce îţi place de fapt, la a te simţi continuu nemotivat, nerealizat, neîmplinit, dependent de opiniile şi atitudinile celorlalţi. Şi niciun test de aptitudini, interese, personalitate etc. nu poate suplini acest exerciţiu cotidian, această experienţă directă de testare și realizare a sinelui.

Este adevărat, suntem fiinţe sociale, viața noastră umană nu e posibilă decât în relaţie cu alţi oameni şi avem o nevoie fundamentală de afirmare şi confirmare, de a vedea că cei din jurul nostru ne cunosc și ne recunosc valoarea, performanțele.

Însă afirmarea şi confirmarea nu înseamnă neapărat succes (notorietate, popularitate, „rating”, bani, putere). Înseamnă să oferi ceva ce alții primesc, includ în viața lor. Înseamnă să te raportezi la valorile, standardele și criteriile de valoare ale unui grup, ale unui număr de persoane semnificative pentru tine și să ajungi în contact, direct sau indirect, cu ele.

Goana după succes apare atunci când nu faci / nu produci ceva care să aibă cu adevărat valoare pentru tine şi ai nevoie continuă de validări și revalidări exterioare. Și când ai dificultăţi în a identifica acele instanțe sau persoane semnificative pentru tine care să integreze în viața lor produsele muncii tale și să-ți ofere, în schimb, aprecierea, admirația, respectul de care ai nevoie.

Îți ofer aici, ca de obicei, un instrument de lucru util :

1. Unde, când, cu cine și făcând ce anume te simți tu cel mai „viu”, cel mai „ca peștele în apă” ?
2. Care sunt „produsele” pe care le poţi tu realiza la acel nivel de performanţă la care îţi place – ţie – să le priveşti şi să te gândeşti la ele?
3. Care sunt oamenii semnificativi pentru tine care ştiu să aprecieze și să respecte acele „produse”, care pot să facă o diferență în viața lor „consumându-le”?
4. Cum îi stimulezi tu să-şi exprime aprecierea și respectul?

Dacă:

• răspunzi la aceste patru întrebări ;
• chiar produci lucrurile acelea, la nivelul acela de performanţă ;
• cauţi – până găseşti – oamenii semnificativi pentru tine care ştiu să le aprecieze ;
• îi încurajezi să-şi exprime aprecierea și respectul faţă de produsele muncii tale;

vei fi cu siguranţă un om împlinit şi ai toate şansele să fii şi fericit.

Vei deveni, cum îmi place mie să spun, un VIP-AS: VIP (Very Important Person) pentru tine și pentru aceia care știu să aprecieze și să respecte ce faci tu mai bun ; AS în tot ce faci sănătos și constructiv. Și vei reuși să aduci în viața ta un plus de valori : Verticalitate – Integritate – Performanță – Autenticitate și Armonie – Sănătate și Sens.

Eu nu știu dacă am succes. Nici dacă sunt performantă, prin comparație cu alții. Însă mă simt cu adevărat VIP-AS, pentru că produc lucruri despre care știu sigur – experiența mi-a dovedit – că pot face o diferență în viața altora. Muncesc, produc și ofer. Primește cine vrea și cine poate. Cât vrea și cât poate fiecare. Fiecare zi de muncă și fiecare om care schimbă ceva în viața lui, folosind ce am produs eu, îmi alimentează sentimentul de împlinire și fericire. Pentru că eu îl respect pe fiecare om suficient de mult ca să-l consider semnificativ pentru mine. Și mă respect pe mine suficient de mult ca să fac eforturi să aduc în fiecare zi în viața mea – atât cât e omenește și contextual posibil – un plus de verticalitate, integritate, performanță, autenticitate și armonie, sănătate și sens.

Tu ce alegi : performanță și succes, ori împlinire și fericire?