Merită să dai banii pe programe de dezvoltare personal-profesională?


07.28.2018

Depinde de rezultatele la care ajungi.

Dacă ai ajunge la rezultatele pe care le enumeră ea mai jos, tu ai spune că merită?

Merita sa dai banii pe programe de dezvoltare personal-profesionala?

De unde am plecat? (copy-paste din contractul semnat la începutul programului) / Unde am ajuns? (sintetizează câștigurile din program):

1. Simt că pot să cer mai mult de la mine, dar nu îmi cunosc exact potențialul, punctele mele forte (care pot fi dezvoltate și mai mult).

/ Vestea bună este că nimeni nu poate prezice cu siguranță potențialul nimănui. Ceea ce este clar este că am început să antrenez sistematic competențe precum: gestionarea procesului de recrutare, gestionarea situației de interviu, realizarea prezentărilor PPT, am învățat să înot, vorbitul în public și gestionarea prezenței în public. Pe lângă aceste competențe, am dezvoltat și anumite abilități auxiliare pentru studiat, lucru care îmi permite să abordez orice competență pe care vreau să o acumulez: beginner mind, growth mindset, autotestarea, atenția la confirmation bias

2. Nu știu exact care sunt valorile după care mă ghidez, sunt ușor de convins, îmi observ anumite stări duplicitare.

/Am trecut prin cel mai frumos proces de socializare – și primul de care sunt conștientă : incorporarea conștientă a valorilor în viața de zi cu zi. Daca Integritatea ar avea nume de om la un moment dat, cred că ar trebui să aibă numele Elisabeta (😯 NB: ea zice, nu eu 🙂). Empatia, atenția către nevoile umane profunde ale mele și ale celorlalți, recunoștința, bucuria de a respira, bucuria devenirii, self-awareness, bucuria antrenamentului și a recompenselor meritate, asertivitatea, beginner mind și growth mindset și, în cele din urmă, plasa care le cuprinde pe toate – Integritatea – sunt cele care mă ajută să îmi dau seama în ce direcție – și cum ! – să o iau.

3. Simt că nu mă adaptez destul de repede situațiilor și că nu reușesc în timp util să gestionez interacțiunile mele cu cei din jur, ajungând de fiecare dată să mă situez pe poziție inferioară.

/Deoarece resimt o mare stabilitate adusă de antrenarea valorilor mai sus menționate, gestionez SCOP (sănătos, constructiv, onest-autentic, productiv) interacțiunile cu ceilalți. Faptul că nu mai încerc să demonstrez nimic nimănui, faptul că sunt mai sigură pe ce gândesc, faptul că spun ce gândesc mai des (în situații în care aș fi tăcut mai demult atât în relația cu familia mea, cât și cu colegii, prietenii), faptul că reușesc să transmit seninul pe care îl simt, faptul că sunt atenta la nevoile mele profunde și la cum le satisfac – toate acestea fac interacțiunea mea cu mediul din jur foarte roditoare. Aproape că nu îmi vine să cred. Numărul situațiilor în care mai resimt crisparea care mă caracteriza înainte s-a redus simțitor.

În viața ta personală (relația ta cu tine):

Relația cu mine s-a îmbunătățit simțitor, din critic constant nemulțumit devenindu-mi partener în devenire. Eu cu mine suntem o echipă acum, și vrem același lucru: să devenim cea mai bună variantă care se poate. Am antrenat recunoștința și încrederea realistă în mine, și momentele în care ”cad pradă” în overthinking sunt mult, mult mai puține. Preluând leadership-ul propriei mele vieți, am antrenat responsabilitatea de a duce la capăt ce mi-am propus, prin concentrarea pe ”cum fac să se întample asta?” în loc de ”de ce se/nu mi se întamplă asta?”, lucru care îmi ușurează și relația cu mine – nemaialimentând neputința învățată.

În viața ta profesională:

Prin antrenamentul responsabilității și growth mindset, reușesc să mă concentrez mai bine asupra sarcinilor și să le duc la capăt într-un mod mai precis. De asemenea, privirea de ansamblu asupra întregului sistem mă ajută să îmi dau seama de următorul pas pe care trebuie să îl fac, fără ca acesta să mă ia prin surprindere. Reușesc să mă concentrez mai bine, pentru o perioadă mai îndelungată.

În viața ta de familie:

Am reușit să îmbunătățesc un aspect esențial: din niște obișnuințe învățate într-o familie în care nu se prea râde și joaca nu prea există, am reușit să accentuez la mine bucuria momentului prezent, responsabilitatea asupra acțiunilor mele, o abordare asertivă a discuțiilor și ieșirea rapidă din defensivă, care îmi permite să fiu mai calmă și lucidă în timpul conversațiilor. Am antrenat preluarea leadership-ului în viața mea fără să simt și vinovăția care o urma în alte dăți. Știu să ascult mai bine acum, așa că și conversațiile cu mama și bunica mea curg mai lin.

În viața ta socială:

În mod surprinzător pentru mine, mă integrez mult mai bine în grupuri. Dacă înainte mă simțeam confortabil cu un număr restrâns de oameni și orice persoană în plus mă destabiliza, acum experiența mea în grupuri este mult mai plăcută, mai productivă și mai puțin crispată, pentru că am antrenat două aspecte esențiale: nu am nimic de demonstrat nimănui + loving kindness. Simt că majoritatea celor din jur îmi simt energia caldă. Și acest lucru este abia la început!

Apreciezi că reușitele tale pe parcursul programului au fost încurajate, provocate, alimentate cu resurse și susținute de aceste atitudini, acțiuni și non-acțiuni ale profesionistului:

1. Integritatea (…).

2. Abordarea și îndrumarea fiecărui cursant în modul non-judgemental – o adevărată performanță, ținând cont cât efort este necesar pentru a pune întrebări în loc de a sugera în mod plat căi de acțiune.

3. Empatia, răbdarea și acel omniprezent ”Îmi pasă de tine” care te ajută pe tine, ca și cursant, să te deschizi și să fii vulnerabil, simțind că ești pe mâini bune și în siguranță. Acea deschidere vulnerabilă are să fie punctul de decolare spre obiectivele tale.

4. Experiența de viață valoroasă și antrenamentul sistematic al obișnuintelor productive antrenate pe ”propria piele” ale (…), ca exemplu viu al înțelepciunii ”Ești ceea ce faci în mod repetat.”

5. Aprinderea unei lanterne asupra resurselor de sub ochii noștri care ne scapă, limbajul foarte precis, abordarea learning by doing cu integritate.

6. Spiritul viu, vitalitatea și bucuria de a trăi.

Ce ți-ai fi dorit și ce ți-ai dori tu să facă diferit profesionistul ca să te încurajeze, provoace, îndrume, susțină și mai bine în procesul tău de dezvoltare personal-profesională profundă ?

Nu completez deoarece nu îmi imaginez ce aș fi putut primi mai mult.”

Așadar: merită să dai bani pe programe de dezvoltare personal-profesională?

Depinde de rezultatele la care ajungi, zic eu.

Care depind, la rândul lor, de competențele și experiența furnizorului, de calitatea programului și – foarte mult! – de deschiderea ta către autodescoperire onestă și învățare transformatoare, de receptivitatea ta la resursele pe care ți le oferă furnizorul. Dacă furnizorul e un profesionist autentic, programul e bine gândit, iar tu mergi la programul respectiv cu atitudine de learner (persoană hotărâtă să învețe cât mai mult și care face toate eforturile necesare ca să stoarcă maximum de beneficii din fiecare resursă pe care o oferă profesionistul), atunci merită să investești. Dacă mergi cu atitudine de școlar (”Hai să-l văd, să văd cât de bun e, dacă-mi place, dacă rezonăm, cum mă atrage, cum mă motivează etc.”), nu merită să dai nici un leu pe asta, nici măcar dacă furnizorul e un geniu.

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *