Un profesor universitar care a părăsit sistemul în dialog cu un tânăr absolvent (1)

07.07.2020

De multe ori, adulții și adolescenții se raportează unii la alții cu multă aroganță reciprocă. Era cât pe ce ca aroganța adultului (care se întâmplă să mai și știe câte ceva despre educație și școală) să mă împiedice să vizionez acest material. Am lucruri mai bune de făcut, mi-am spus. Și, da, am multe lucruri bune de făcut. Însă mă bucur că am și smerenia de a accepta că o minte deschisă poate învăța multe de la tineri, și curiozitatea de a cerceta perspectiva altora, inclusiv a tinerilor, asupra lucrurilor. Discursul tânărului vlogger Selly îmi pare atât de bogat în conținut (deschide foarte multe teme de discuție) și totodată atât de reprezentativ pentru opiniile majoritare în „lumea bună” interesată de școală în România, încât am decis să scriu, pornind de la el, propria-mi perspectivă; categoric, ce scriu eu va avea un impact muuuult-mult mai mic decât discursul lui, noroc cu smerenia… 😃 Găsesc temei pentru multe din criticile pe care le conține (știți că am avut și am eu însămi foarte multe critici la adresa școlii românești, ele m-au determinat să aleg să părăsesc sistemul), găsesc temei și pentru unele sugestii pe care le face, însă ideile care au temei se împletesc cu altele care nu mai sunt tot atât de întemeiate, iar în câteva rânduri discursul suferă serios de inconsistență internă (o idee o contrazice pe alta; ceea ce, la un tânăr de 18 ani, e întru totul explicabil și acceptabil).

„Educația e temelia societății, din educație pleacă totul.”

„Învățăm într-adevăr o grămadă de lucruri utile în școală.”

Ce îl nemulțumește, atunci, pe fostul elev din România, indiferent cum îl cheamă?

1. Că, pe lângă grămada aceea de lucruri utile, nu a învățat în liceu și alte lucruri care să-l pregătească pentru realitățile lumii actuale:
   • cum să-și aleagă o profesie;
   • cum să câștige și cum să gestioneze banii;
   • cum să se protejeze de accidente rutiere;
   • cum să ofere primul ajutor;
   • cum stau lucrurile cu corupția în România;
   • cum stau lucrurile cu sistemul politic intern, care sunt atribuțiile diferitelor instituții și diferiților funcționari ai statului;
   • cum stau lucrurile cu UE.
2. Că, pe lângă grămada aceea de lucruri utile, a învățat în liceu prea multe lucruri inutile, depășite, anacronice, fără legătură cu realitățile anului 2020, „o lume super-modernă, super-digitalizată, care se schimbă foarte-foarte repede”. De pildă, comentariile literare, derivatele, anii de domnie și bătăliile conduse de Ștefan cel Mare.

Unde crede el că e cauza?

• „spre surprinderea mea, nu mă așteptam să spun asta …, nu am nimic de reproșat niciunui professor, (…) au fost niște oameni extraordinari (…) Problema mea nu este cu vreun liceu sau cu vreun profesor, problema mea e cu programa școlară și cu materia care este predată în școlile din România”.

Să le luăm pe rând.

1. „Se presupune că ai stat 12 ani în sistemul ăsta de învățământ ca să fii pregătit pentru viață, să fii pregătit pentru viitor.”

Da, Selly, atâta vreme cât pretindem că școala „îi pregătește pentru viață” pe copii și tineri, orice așteptare legată de un aspect important al vieții, oricare ar fi el, e legitimă: dacă viața în anul de grație X înseamnă și profesie, atunci școala trebuie să ne pregătească pentru profesie; dacă viața în anul de grație X înseamnă vot universal, atunci școala trebuie să ne pregătească să votăm în cunoștință de cauză și să nu ne lăsăm manipulați; dacă viața în anul de grație X înseamnă corupție, atunci școala trebuie să ne pregătească să recunoaștem corupția și să-i facem față (ce să facem ca să reușim să ne realizăm proiectele fără să o alimentăm?); dacă viața în anul de grație X înseamnă să conduci mașina, atunci școala trebuie să ne pregătească să evităm accidentele și, la nevoie, să acordăm primul ajutor; dacă viața în anul de grație X înseamnă UE, atunci școala trebuie să ne pregătească să acționăm ca membri ai UE; etc. etc. etc. Cum să nu fi 100% de acord cu ce spui tu, atâta vreme cât școala se legitimează cu o astfel de promisiune: „te pregătesc pentru viață”?

Aici, în această formulă, foarte generoasă, e drept, dar complet utopică din cauza impreciziei ei, „școala te pregătește pentru viață”, se află multe rădăcini ale bâjbâielilor celor care iau decizii cu privire la sistemul de învățământ și ale profesorilor, dar și ale criticilor ei. Sigur că fiecare dintre noi are nevoie să învețe toate cele amintite de tine. Și multe-multe altele. Realist vorbind, însă – că tot vorbim toți despre ancorarea în realitate –, poate o instituție socială să acopere toate acestea? Alții pot, îmi vei răspunde. Și vei veni, poate, cu exemplul școlii finlandeze, estoniene, germane ș.a. Iar sociologul din mine îți va răspunde simplu: critici ale școlii sunt formulate peste tot în lume și nu de ieri, de azi; încă din anii 1960, economiștii și sociologii occidentali ai educației vorbesc continuu despre o „criză a școlii”, imputându-i acesteia, între multe altele, că nu ține pasul cu schimbările tehnice și cu cele de pe piața muncii. Ironia situației e că tu, tânărul care spui că școala românească „îi pregătește pe tineri pentru trecut”, pui pe masă, fără să știi, teme care datează nu de 30 de ani, ci de 60 de ani 😃. Însă aceasta nu diminuează valoarea observației tale că școala nu ține pasul cu tehnica și cu piața muncii, e un mare adevăr aici – vezi, Selly, nu chiar tot ce e vechi e și perimat, inutil, hai să reținem asta pentru ce vom discuta mai târziu, OK?

Acum hai să ieșim din utopie, să formulăm mai corect (realist) rolul școlii și să comunicăm clar și cinstit acest rol către beneficiarii potențiali, vrei? Da, școala are și acest rol (nu e singurul), de a-i pregăti pe oameni, îndeosebi pe copii și tineri, pentru viață. Da, mergi la școală ca să fii mai bine pregătit/ă pentru viață și să ai mai multe șanse în viață. Însă aceasta nu înseamnă că vreun ciclu școlar, ori întreg parcursul școlar, îți va oferi tot ce ai nevoie să știi să faci în viață; primești în școală un număr de resurse foarte importante pentru dezvoltarea ta, inevitabil limitat; peste tot în lume lucrurile stau, sub acest aspect, în acest fel; așa au stat dintotdeauna și așa vor sta atâta timp cât va exista școala. Dacă nu acceptăm asta, ne vom risipi la nesfârșit timpul și energia vorbind despre ce nu face școala, pentru că mintea umană e natural programată să se concentreze pe pericolele, dificultățile, obstacolele în viață și ne vom lovi întotdeauna în viață de lucruri foarte importante pe care școala nu le abordează sau nu le abordează explicit.

„Învățăm într-adevăr o grămadă de lucruri utile în școală”, mărturisești, și sunt 100% sigură că orice om de bună credință care a trecut prin școala românească, oricând va fi trecut prin ea, și a acordat cât de cât atenție și învățăturii, iar nu doar criticilor la adresa profesorilor sau/și „sistemului”, va spune la fel. Cine spune „n-am învățat nimic util în școală” are fie o problemă legată de buna-credință, fie o lume paralelă cu a noastră, a muritorilor obișnuiți, în care trăiește și în care nimic din lumea noastră nu e valabil, fie o „lunecare” a memoriei, raționamentului și/sau limbajului. „Ce învățăm noi la școală nu prea are legătură cu realitatea și asta este o mare, mare problemă”, spui, deși, la câteva fraze distanță afirmi „Învățăm într-adevăr o grămadă de lucruri utile în școală”; e o ilustrare a ceea ce numesc eu „lunecare” a memoriei, raționamentului și/sau limbajului.

Că nu poți învăța în școală toate lucrurile importante de care ai nevoie în viață în secolul XXI e, foarte probabil, destul de ușor de acceptat, pentru că e oarecum de la sine înțeles și suntem deja familiarizați cu idea de învățare continuă, pe întreg parcursul vieții; iar dacă cineva nu e, atunci a rămas captiv în trecut și pentru asta nu școala e responsabilă. Problema e că ce e de la sine înțeles rămâne, de regulă, neconștientizat până la capăt sau e uitat, iar ca să evităm posibile interpretări greșite trebuie explicitat și comunicat explicit și repetat: primești în școală un număr de resurse foarte importante pentru dezvoltarea ta; aceste resurse sunt inevitabil limitate, va trebui să mai adaugi altele, pe tot parcursul vieții, dar merită să vii la școală pentru că școala îți oferă resurse foarte importante în viață pe care nu le primești nicăieri în altă parte.

Ei, de aici încolo, de la acest „școala îți oferă resurse foarte importante în viață pe care nu le primești nicăieri în altă parte” încep marile controverse. Pentru că doar acest „școala îți oferă resurse foarte importante în viață pe care nu le primești nicăieri în altă parte” justifică și investiția socială, și investiția familială, și investiția individuală în școală.

Care sunt acele resurse? Și care nu sunt?

Despre asta vorbim data viitoare…