Ce plătește, de fapt, un om care apelează la coaching?

• • să știe să asculte în așa fel încât beneficiarul să se simtă cu adevărat ascultat;
  • să știe să-și controleze (pre)judecățile cu privire la ce spune beneficiarul: rolul unui coach nu e să judece!
  • să aibă răbdare și să-i ofere timp („spațiu”) beneficiarului să-și construiască ideile, mai ales atunci când acesta își caută cuvintele mai mult, face pauze mari, ezită, revine asupra unor lucruri pe care deja le-a spus mai înainte etc.;
  • să poată contribui la conversația cu sine a beneficiarului cu piese de puzzle relevante pentru interesele beneficiarului și adecvate momentului, etapei în care se află beneficiarul în conversația sa cu sine: întrebări, ipoteze de lucru, recomandări – de testat! – întemeiate pe cercetare științifică sau/și experiențe proprii sau ale altor persoane etc.

• • vrea să plătească un rezultat concret, specific la care își dorește să ajungă; am avut beneficiari care au ajuns la rezultatul dorit în 15 minute și am avut beneficiari care nu au ajuns la acel rezultat în 90 minute (timpul obișnuit pe care eu îl recomand pentru o sesiune) și fie au solicitat sau acceptat să prelungim pe loc sesiunea, fie au reluat întrebările la care căutau răspuns în alte sesiuni; atunci când beneficiarul simte că a ajuns mai repede la rezultatul pe care și-l dorea, el poate alege fie ca sesiunea să se oprească acolo, fie să folosească timpul rămas pentru un alt scop; cel mai bine e ca aceste alternative să fie convenite chiar la începutul sesiunii, în etapa numită „contractare”;
  • vrea să plătească un partener de încredere pentru o conversație a sa cu sine, un partener care îi oferă resursele necesare ca să-și satisfacă nevoile general umane de a produce liber idei, descrieri și explicații ale realității, așa cum o trăiește el, de a externaliza („descărca”) acele produse ale minții sale, de a le pune într-o formă mai clară și mai organizată, de a le împărtăși cu o altă ființă umană care știe să ofere ascultare, înțelegere, discreție, apreciere, poate chiar admirație, de a le testa (interoga, confirma, infirma), nuanța, completa, corecta, îmbogăți în dialogul cu acea altă ființă umană; am avut clienți care mi-au spus „în ziua de astăzi, găsești rar pe cineva care chiar să aibă răbdare ca tu să spui până la capăt ce gândești și să asculte atent ce spui” sau „mă simt foarte bine că am cu cine discuta despre lucruri care chiar mă preocupă” sau „mi-am pus creierul pe bigudiuri aici”.