Ce plătește, de fapt, un om care apelează la coaching?


04.14.2022
Început de sesiune:
– Nu am o întrebare astăzi. (…) Vreau să vorbesc despre (…). M-am gândit la asta, dar nu am vorbit cu cineva în care am încredere și vreau să vorbesc și să fiu ascultată. (…) vinovăție, neclaritate, indecizie (…) Eu nu am un model de (…) și nu știu cum e normal să fie, cum e bine.
La aproximativ 2/3 din timpul alocat sesiunii:
– (râzând) Cred că am obținut deja ce îmi doream. De asta aveam nevoie. Întrebarea la care trebuie să caut răspuns e (…).
– Vrei să cauți acum răspunsuri sau …?
– (mă întrerupe) Nu, întâi caut singură, am nevoie de mai mult timp.
Urmează „ritualul” de final:
    1. Trei idei care au relevanță pentru tine și pe care ești 100% hotărâtă să le integrezi în viața ta.
    2. Puzzle emoțional legat de „problema” abordată și de desfășurarea sesiunii.
– (…) Asta testez începând chiar de astăzi.
– Au dispărut vinovăția și neclaritatea. Pentru decizie… de fapt, nici nu voiam să iau o decizie, am nevoie să răspund mai întâi la întrebarea (…). E o bucurie așa de mare fiecare sesiune!
– Dacă tot e o bucurie așa de mare, ai vrea să folosim cele 20 minute rămase ca să facem o scurtă reflecție asupra sesiunii? Îți va fi de folos ca viitor coach. (Se pregătește să devină coach profesionist.)
– Daaa, bucuroasă.
– Ce ai simțit că te-a ajutat cel mai mult?

– M-am simțit ascultată… Nu m-am simțit deloc judecată… Răbdarea… Întrebarea (…) Recomandările. Mă mai gândesc, scriu și vă trimit. (A expirat timpul planificat pentru sesiune, iar ea trebuie să intre în programul normal de lucru ca angajat al unei companii.)

Fiecare ia de aici ce și cât are relevanță pentru el/ea.

Ce vreau eu să comunic?

1. Nu e nevoie ca beneficiarii să știe întotdeauna ce vor de la o sesiune de coaching. De multe ori, ei intră în sesiune fără un obiectiv SMART și e mai productiv ca profesionistul să nu insiste ca ei să formuleze astfel de obiective. Ceea ce contează e ca ei să-și definească dorințele și nevoile, așa cum le simt, iar coachul să înțeleagă corect acele dorințe și nevoi și să ofere resurse pentru satisfacerea lor.

2. Cele mai apreciate competențe ale unui coach sunt:
    • să știe să asculte în așa fel încât beneficiarul să se simtă cu adevărat ascultat;
    • să știe să-și controleze (pre)judecățile cu privire la ce spune beneficiarul: rolul unui coach nu e să judece!
    • să aibă răbdare și să-i ofere timp („spațiu”) beneficiarului să-și construiască ideile, mai ales atunci când acesta își caută cuvintele mai mult, face pauze mari, ezită, revine asupra unor lucruri pe care deja le-a spus mai înainte etc.;
    • să poată contribui la conversația cu sine a beneficiarului cu piese de puzzle relevante pentru interesele beneficiarului și adecvate momentului, etapei în care se află beneficiarul în conversația sa cu sine: întrebări, ipoteze de lucru, recomandări – de testat! – întemeiate pe cercetare științifică sau/și experiențe proprii sau ale altor persoane etc.
3. Durata unei sesiuni nu e „bătută în cuie”. Din rațiuni legate de gestiunea sănătoasă și productivă a timpului ambilor parteneri la dialog (beneficiar/client și coach), se stabilește de comun acord, de la început, o durată. Însă beneficiarul este acela care alege dacă:
    • vrea să plătească un rezultat concret, specific la care își dorește să ajungă; am avut beneficiari care au ajuns la rezultatul dorit în 15 minute și am avut beneficiari care nu au ajuns la acel rezultat în 90 minute (timpul obișnuit pe care eu îl recomand pentru o sesiune) și fie au solicitat sau acceptat să prelungim pe loc sesiunea, fie au reluat întrebările la care căutau răspuns în alte sesiuni; atunci când beneficiarul simte că a ajuns mai repede la rezultatul pe care și-l dorea, el poate alege fie ca sesiunea să se oprească acolo, fie să folosească timpul rămas pentru un alt scop; cel mai bine e ca aceste alternative să fie convenite chiar la începutul sesiunii, în etapa numită „contractare”;
    • vrea să plătească un partener de încredere pentru o conversație a sa cu sine, un partener care îi oferă resursele necesare ca să-și satisfacă nevoile general umane de a produce liber idei, descrieri și explicații ale realității, așa cum o trăiește el, de a externaliza („descărca”) acele produse ale minții sale, de a le pune într-o formă mai clară și mai organizată, de a le împărtăși cu o altă ființă umană care știe să ofere ascultare, înțelegere, discreție, apreciere, poate chiar admirație, de a le testa (interoga, confirma, infirma), nuanța, completa, corecta, îmbogăți în dialogul cu acea altă ființă umană; am avut clienți care mi-au spus „în ziua de astăzi, găsești rar pe cineva care chiar să aibă răbdare ca tu să spui până la capăt ce gândești și să asculte atent ce spui” sau „mă simt foarte bine că am cu cine discuta despre lucruri care chiar mă preocupă” sau „mi-am pus creierul pe bigudiuri aici”.

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.