Proiectul-TU : care sunt direcțiile tale prioritare de lucru ?

07.09.2019

Acest articol, Proiectul-TU, îți oferă un fragment din cartea la care lucrez acum.
Lectură plăcută și cu folos îți doresc!

Care e proiectul-TU cu care începi tu lectura acestei cărți ?

Oferă-ți câteva minute de gândire : ce îți dorești tu să câștigi pe parcursul lecturii acestei cărți și după ce vei fi terminat de citit ? în ce direcții îți dorești să aduci ceva în plus la acel TU care ești acum, ori să transformi acel TU care ești acum ? cât timp îți oferi ca să lucrezi la acest proiect-TU al tău ? Acesta este timpul tău pentru tine cu adevărat : timpul în care lucrezi cu intenție la un proiect-TU !

Imaginează-ți că citești această carte ca și cum ai parcurge un program de dezvoltare față în față. Îmi scrii ca să-mi soliciți un program. Îmi vei spune, cu siguranță, pe scurt, ce ți-ai dori tu de la acel program. Oferă-ți chiar acum câteva minute ca să-mi scrii un mesaj imaginar și sintetizează în acest tabel trei direcții de lucru pe care simți că e important pentru tine să le urmărim împreună (să le urmărești tu citind cartea) în următoarele 12 luni – da, îți recomand să-ți planifici lectura acestei cărți pe 12 luni; nu o scriu ca să o citești în câteva zile, iar apoi să o pui în raft și să povestești că ai citit-o, o scriu ca să o folosești ca resursă efectivă pentru dezvoltarea ta personală, profesională, familială și socială. Poți să alegi direcții de lucru care se referă la oricare dintre aspectele vieții tale, ceea ce contează e să simți că sunt importante pentru tine:

	1.     Situația prezentă	2.     Situația la care ai dori să ajungi peste 12 luni
1.
2.
3.

Discrepanța

Când cauți un profesionist și ești dispus/ă să plătești pentru serviciile lui, o faci pentru că simți că ai niște nevoi profunde nesatisfăcute, o nemulţumire, poate chiar o suferință sau o frică, suficient de intense, generate de o discrepanţă între (1) ce reuşești în fapt să fii, să faci, să simți, să oferi, să primești, să ai și (2) ce ți-ai dori tu, ce simți că ai putea și ai merita să fii, să faci, să simți, să oferi, să primești, să ai. Această discrepanţă este problema oricărui om care solicită servicii de învățare-dezvoltare, indiferent dacă este cineva care caută un (alt) drum profesional, un angajat care vrea să gestioneze mai bine stresul de la serviciu și să reușească un echilibru mai bun între muncă, familie și propriile nevoi, un leader care vrea să obţină rezultate mai bune cu echipa sa, un părinte care vrea să comunice mai bine cu copiii lui, un soţ / o soţie care vrea să-şi “salveze” căsnicia, o femeie/un bărbat de 40+ ani care vrea să se redescopere pe sine în “criza vârstei de mijloc”, ori un sportiv care se antrenează ca să obţină o medalie olimpică. Doar dacă ai o imagine și o trăire clare ale acestei discrepanțe vei găsi motivația să duci la capăt un program de învățare-dezvoltare profundă, care nu este – nu poate fi! – numai lapte și miere. Mulţi coachi – dar nu toţi – spun că oamenii care îi contactează nu o fac pentru că ar avea vreo problemă, ci doar pentru că îşi doresc să reușească mai mult și mai bine într-un domeniu al vieții lor; unii cred că acest cuvânt, ”problemă”, nu există – sau nu ar trebui să existe – în vocabularul unui om de succes. Eu cred că ar trebui. Și la mine au venit oameni care mi-au spus ”Nu am nicio problemă, nu vreau să schimb nimic, vreau doar să mă dezvolt”. Pe parcurs, s-a dovedit că aveau de fapt  multe probleme ( = discrepanțe între realități și nevoile lor profunde) ascunse ”sub preș” sau sub covoare foarte frumos țesute.

Întoarce-te la ce ai scris în tabelul de mai sus și verifică dacă simți foarte clar, aproape dureros de clar, discrepanța între situația care simți că te-ar ajuta să trăiești mai în acord cu nevoile, valorile și aspirațiile tale cele mai profunde și situația prezentă. Regândește și reformulează. Repetă, până simți că ai găsit formulările care trezesc în tine hotărârea cea mai puternică de a reuși, aceea care îți generează un „Da, asta chiar vreau, pentru asta chiar sunt dispus/ă să investesc și timp, și efort, și bani!”. Rescrie.

Direcțiile tale de lucru, varianta 2:

	1.     Situația prezentă	2.     Situația la care ai dori să ajungi peste 12 luni
1.
2.
3.

Dilema și dezorientarea

Acum vei fi, probabil, surprins/ă. Pur și simplu fă ce îți recomand; îți garantez că nu doare (foarte rău 🙂 ), nici nu pui viața și sănătatea nimănui în pericol; și merită! Ca să simți și să vezi mai clar discrepanța între situația ta prezentă și situația pe care ți-ai dori-o, profund, oferă-ți câteva minute ca să răspunzi la aceste întrebări: în ce lume îți doreai să trăiești atunci când erai adolescent/ă? ce fel de persoană îți doreai să devii și ce îți doreai tu să reușești în lumea aceea? ce îți doreai să înveți să faci? Nu în sensul restrâns al unei ocupații, unei cariere anume, ci în sensul larg al valorilor și al aspirațiilor legate de faptele tale și de rezultatele acestor fapte. De multe dintre ocupațiile care existau în adolescența ta nici nu auziseși, pe altele le știai după nume, dar nu știai exact ce înseamnă munca respectivă, cât timp și câtă energie cere, pentru ce tip de personalitate e potrivită; apoi, ocupațiile s-au schimbat în timp, unele au dispărut sau și-au schimbat conținutul, altele, de care nimeni nu auzise când tu erai adolescent/ă, au apărut; și nu e deloc nici realist, nici sănătos și nici productiv să rămâi prizonier/ă în limitele cunoașterii tale și în limitele societății tale din perioada respectivă (toate acestea sunt valabile și pentru ocupațiile  din perioada actuală). Poate că ți-ai dorit să trăiești într-o lume unde oamenii sunt mai sănătoși și visai să devii un medic renumit care salvează vieți; nu „medic” e important aici, ci „oameni sănătoși” și „salvează vieți”, care dezvăluie o nevoie-valoare profundă a ta de a face ceva semnificativ pentru alții, pentru viața și sănătatea lor, și ”renumit”, care dezvăluie o altă nevoie-valoare profundă, aceea de a fi cunoscut/ă și recunoscut/ă pentru contribuțiile tale; o altă ocupație, care îți satisface aceleași nevoi profunde, te-ar face la fel de fericit/ă – cu condiția, desigur, să studiezi până acumulezi toate competențele necesare și să te antrenezi până reușești performanțele care te ajută să-ți satisfaci nevoile acelea. Sau poate că ți-ai dorit să trăiești într-o lume mai senină, mai veselă și visai să devii un actor / o actriță care aduce zâmbetul în inimile și pe fețele oamenilor; nu „actor/actriță” e important aici, ci „oameni senini, veseli”, „bucurie” care dezvăluie o nevoie-valoare profundă a ta de emoție pozitivă și, iarăși, o altă nevoie-valoare de a face ceva semnificativ pentru alții; poate și să fii aplaudat/ă, apreciat/ă, cunoscut/ă și recunoscut/ă pentru contribuțiile tale; o altă ocupație, care îți satisface aceleași nevoi profunde, te-ar face la fel de fericit/ă – cu aceeași condiție: să studiezi până acumulezi toate competențele necesare și să te antrenezi până reușești performanțele care te ajută să-ți satisfaci nevoile acelea.

Oprește-te din lectură, acordă-ți timp, fă un efort de memorie și răspunde! În ce lume îți doreai să trăiești atunci când erai adolescent/ă? Ce fel de persoană îți doreai să devii și ce îți doreai tu să reușești în lumea aceea? Ce îți doreai să înveți să faci? Ce nevoi-valori profunde poți recunoaște în acele dorințe-aspirații ale tale?

Acum, mai acordă-ți câteva minute ca să-ți amintești cel puțin o situație din ultimele 12 luni în care altcineva a reușit ceva care a activat în tine una sau mai multe dintre nevoile-valorile  acelea ale tale din adolescență: poate nevoia de a face ceva semnificativ pentru alții, poate nevoia de a atinge performanțe înalte, poate nevoia de a fi cunoscut/ă și recunoscut/ă, poate altă nevoie. Recunoaște foarte onest: ce ai simțit atunci când ai aflat că altcineva a reușit ceva ce ți-ai fi dorit să faci (și) tu? Frustrare? Poate invidie? Poate tendința de a nega sau diminua meritele celui/celei care a reușit? Poate tendința de a te judeca foarte aspru și a te „desființa” („nu ești bun/ă de nimic”)?

Oprește-te din lectură, acordă-ți timp, fă un efort de onestitate cu tine și răspunde!

Iar acum amintește-ți ce ai făcut ca să reușești să devii persoana și să faci lucrurile pe care le visai în adolescență. Ori ce ai făcut ca să te oprești din a mai visa să devii persoana aceea și să faci lucrurile acelea. Mai amintește-ți și ce ai făcut în ultimele 12 luni ca să reușești să faci și tu lucruri semnificative și să fii apreciat/ă. Ori ce ai făcut ca să te oprești din a-ți dori să faci astfel de lucruri.

Oprește-te din lectură, acordă-ți timp și răspunde!

Ai ajuns, poate, la un răspuns de tipul: „Ei, în adolescență voiam/visam multe, dar  …” sau „Eu nu mă compar cu alții, nu-mi doresc să am și să fac ce au și ce fac alții”. Ori poate la unul de tipul : „Da, vreau și eu …, e important pentru mine, am încercat …, dar nu am reușit și nu mai știu ce să fac”. Ori: „Vreau … și vreau să nu-mi mai fie frică să … / de …”. Ori : „Vreau un nou episod în viața mea, am nevoie de o schimbare, dar nu prea știu în ce direcție să o apuc”. Sunt răspunsurile pe care le dau cei mai mulți oameni. Toate conțin o dilemă : să-mi doresc …, ori să nu-mi doresc … ? e asta pentru mine, ori nu e pentru mine ? Toate dezvăluie dezorientarea : nu știu dacă să-mi doresc sau nu …, pentru că nu știu dacă și cum aș putea să reușesc. Atenție : răspunsul „Eu nu mă compar cu alții, nu-mi doresc să am și să fac ce au și ce fac alții” e, cel mai adesea, un covor frumos țesut ca să-ți reprimi și ascunzi nevoi umane profunde, pe care orice ființă umană le are, chiar dacă mulți nu le conștientizează sau le acoperă cu clișee facile vehiculate pe piața produselor „motivaționale” și „inspiraționale” (conferințe, cursuri, workshop-uri, cărți, bloguri)! Vom vorbi pe parcurs despre multe astfel de clișee.

Cât îndrăznești tu să visezi? Cât mai îndrăznești tu să visezi?

De ce te-am trimis înapoi în adolescență și nu, de exemplu, în copilărie, vârsta la care se raportează mai toți psihologii și sociologii dezvoltării umane și mai toate programele de dezvoltare? Pentru că adolescența, etapa de tranziție între copilărie și vârstele adulte, și în special prima parte a ei (aprox. 10-18 ani), are această particularitate: e deschisă către visuri legate de devenirea noastră ca oameni în societate și de reușitele noastre în viață; e etapa decisivă pentru setarea valorilor și aspirațiilor noastre, așa cum copilăria e etapa decisivă pentru emoțiile noastre. Te rog să accepți să folosim de aici înainte termenii valori primare și aspirații primare pentru valorile și aspirațiile pe care ți le-ai construit în adolescență, din amalgamul tuturor valorilor și aspirațiilor pe care, în timp, le-ai văzut sau le-ai imaginat tu în diferitele grupuri din care ai făcut parte progresiv sau simultan (familie, grupuri de joacă, grupuri de la școală, grupuri de distracție), la diferite persoane semnificative lângă care ai trăit sau pe care le-ai întâlnit (părinți, frați, alte rude, alți copii, profesori, alți profesioniști) și la diferite modele pe care le-ai ales spontan dintre personajele din cărți și filme, artiștii și sportivii cunoscuți, ori alte ”vedete”. Pe unele dintre acele valori și aspirații le-ai construit prin identificare cu modelele tale, în timp ce pe altele le-ai construit prin diferențiere: ți-ai spus ”eu nu vreau să fiu / să fac ca …”, „eu vreau să fiu / să fac altfel”. Numesc primare valorile și aspirațiile din adolescență pentru că ele reprezintă primul strat, și cel mai profund, al valorilor și aspirațiilor pe care tu le-ai construit în viața aceasta.

E foarte util să-ți amintești ce fel de persoană îți doreai tu să devii în adolescență și ce îți doreai atunci să înveți, să faci și să reușești în viață, pentru că nevoile-valorile fundamentale și aspirațiile legate de faptele noastre, de rezultatele și de impactul lor, pe care le-am trăit în adolescență, rezistă în timp, undeva în adâncul ființei noastre. Și pentru că, în timp, le ”uităm”, le acoperim tot mai adânc cu straturi multiple de nevoi și dorințe superficiale (eu folosesc „superficial” cu sensul de „mai recent și mai ușor accesibil pentru conștientizare și receptare”, iar nu cu sensul de „frivol”). Ajungem astfel să trăim un conflict interior foarte puternic între nevoile-valori și aspirațiile ”uitate” în adâncurile ființei noastre și nevoile-dorințe superficiale, respectiv acțiunile prin care încercăm să acoperim acele nevoi-dorințe superficiale. Acesta este nivelul cel mai profund al discrepanței, dilemei, dezorientării tale și aici se află „cheia” motivației tale pentru acțiune, inclusiv și poate mai ales pentru acțiunile de învățare-dezvoltare.

Nu e ușor să regăsești valorile și aspirațiile primare. Cu cât te afli mai departe de etapa respectivă, cu atât e mai greu, pentru că, începând cu ultimii ani ai adolescenței, se exercită asupra ta presiuni sociale foarte puternice care te determină să alegi valorile și visurile considerate de dorit (”de succes” sau ”bune”) în grupurile din care faci parte și de persoanele sau personajele semnificative pentru tine. Cel mai adesea, nici tu, nici cei care exercită aceste presiuni nu le conștientizați ca atare: ei îți comunică, explicit sau implicit (prin ce și cum spun și fac ei lucrurile), ce apreciază ei că e avantajos, bine, frumos, corect etc., iar nevoile tale profunde, naturale, de a fi acceptat/ă de grup și de a avea o poziție centrală și specială în grup (esențiale pentru supraviețuire și reproducere și care se accentuează în perioada adolescenței), precum și nevoia profundă de a rămâne alături și de fi apreciat/ă de persoanele semnificative pentru tine (prelungire a unor nevoi specifice copilăriei) fac restul. Contagiunea socială imediată e, cu timpul și cu repetiția, încorporată, astfel încât un sentiment al normalității acelor valori și aspirații („așa face toată lumea”, „așa e bine, frumos, corect, decent, de bun simț etc.”) și un sentiment al datoriei de a le urma și fricii de a te abate („trebuie să”, „nu pot / nu se poate altfel”, „dacă fac altfel, pierd…”) acoperă valorile și aspirațiile tale primare. După ani în care ai trăit acea normalitate și ai acționat în direcția acelei/acelor datorii și frici, a crescut în jurul tău un context ce conține multe ”trebuie să …” și multe urgențe: trebuie să-ți iei diploma/certificatul de…, trebuie să ajungi la ora… la muncă, trebuie să-ți hrănești copiii și să ajungi cu ei la școală sau la medic la ora …, trebuie să mergi la ziua de naștere, căsătoria, botezul lui …, trebuie să mergi în vacanță (ca să fii și tu „în rândul lumii” în care trăiești), trebuie să câștigi suficient ca să acoperi toate acestea. Și dacă îți amintești de valorile și aspirațiile tale primare, le alungi ca nerealiste, simple visuri de persoană insuficient de matură. Și dacă cineva încearcă să te ajute să înțelegi că maturitatea înseamnă altceva decât abandonarea valorilor și aspirațiilor tale profunde, că valorile și aspirațiile tale primare nu sunt atât de nerealiste și că ar fi posibil să le vezi realizate, desigur, altfel decât gândeai în adolescență, înclinația naturală a corpului și mai ales a creierului tău, ca a oricărui corp-creier uman, de a economisi energie, te determină să spui „E greu, e prea greu, nu pot”; vom reveni în capitolul următor asupra acestei rezistențe a corpului-creierului.

Întoarce-te la varianta a doua a direcțiilor tale de lucru și verifică dacă regăsești în ce ai scris acolo nevoile-valori și aspirațiile tale primare (din adolescență). Regândește și reformulează! Poate simți că includerea unora dintre ele în proiectul-TU actual îți aduce un plus de motivație și de echilibru interior. Sau poate simți că de unele dintre acele nevoi-valori și aspirații e timpul să te desparți conștient pentru totdeauna. Fiecare vârstă are propriile particularități, activează mai puternic unele sau altele dintre nevoile umane profunde și nu e nici sănătos, nici onest-autentic, nici productiv, nici constructiv să te fixezi pe ce ai simțit și gândit, oricât de intens, într-o anumită etapă din viața ta. Te întorci la valorile și aspirațiile primare nu pentru a te agăța de ele, ci pentru a alege conștient ce faci cu ele. Alegerea conștientă și asumarea totală a acelei alegeri te va ajuta să te eliberezi de conflictele interioare despre care vorbeam mai devreme și să-ți canalizezi energia către ce alegi să faci. Alegerea conștientă și asumarea totală a acelei alegeri îți vor furniza, pe parcurs, și motivația și voința să depășești toate obstacolele. Scrie noile variante ale direcțiilor tale de lucru, valorificând tot ce ai conștientizat după lectura celor de mai sus.

Direcțiile tale de lucru, varianta 3:

	1.     Situația prezentă	2.     Situația la care ai dori să ajungi peste 12 luni
1.
2.
3.

 

Obiective SMART

În mod obișnuit, coachii vorbesc despre scopuri și obiective, iar prima etapă a procesului urmărește clarificarea acestor scopuri/obiective până la nivelul obiectivelor SMART, care înseamnă S=specifice, M=măsurabile, A=ambițioase, R=realiste și T=cu termen precis. Eu plec la drum cu direcții de lucru. Pe traseu, vei formula și obiective SMART; chiar multe.

E timpul acum pentru primele obiective SMART. Pornind de la varianta a treia a direcțiilor tale de lucru, identifică eventualele obiective care pot să apară explicit sau implicit. Scrie-le, ajutându-te de tabelul acesta:

E specific, concret ? Reformulează.	E măsurabil ? Specifică-l și mai mult, folosind numere sau alte unități de măsură. Reformulează.	E ambițios ? E foarte motivant? Îți poți dori mai mult ? Reformulează.	E realist ? Ai deja sau poți acumula resursele necesare: informații, competențe, aliați? Există deja sau poți genera un context favorabil? Reformulează.	Are termen precis? Cât timp îți oferi ca să atingi acest obiectiv? Câte ore/săptămână vei lucra pentru acest obiectiv? Reformulează.

Dacă, după ce ai alocat 15-30 minute de efort concentrat, nu ai reușit să răspunzi la toate întrebările din tabel, nu insista. Vei reuși tot mai bine pe parcurs, pe măsură ce avansăm în proces. Păstrează în minte și pe hârtie direcțiile tale de lucru; plus acele formulări ale obiectivelor SMART la care ai ajuns deocamdată. Sunt suficiente ca să putem merge înainte către proiectul-TU.

(Va urma…)