Burnout: când arzi ca o lumânare aprinsă la ambele capete

10.27.2012

Privește atent și compară aceste două fotografii: în prima, eram cu 10 ani mai tânără… și de 10 ori mai tristă și mai fără viață! De 5 ori internată în spital în anul respectiv, pentru afecțiuni foarte serioase – pe care, după ce am luat deciziile pe care le-am luat în anii care au urmat, fie le-am depășit total, fie le țin destul de simplu sub control.

2006

2016

„A ars ca o lumânare aprinsă la ambele capete” obişnuim să spunem – cu admiraţie şi compasiune totodată – despre aceia care s-au îmbolnăvit sau au plecat prea devreme dintre noi din cauză că s-au investit fără odihnă şi autoprotecţie în munca şi în viaţa lor. Uneori o spunem şi despre noi înşine, cu un amestec de  „importanţă”, auto-complimentare şi masochism.

Experţii sunt ceva mai prozaici: numesc fenomenul burnout sau, în traducere aproximativă, epuizare a resurselor interioare.

Simţi una sau mai multe dintre acestea:

• ţi-ai pierdut visurile, idealurile de la începutul căsniciei, maternităţii / paternităţii sau carierei?
• nu te mai simţi bine într-un rol şi o identitate de care ai fost încântat(ă) la început: soţ/soţie, mamă/tată, medic, profesor, manager ş.a.m.d.?
• nu mai ai energie fizică sau emoţională să duci la capăt lucrurile pe care altădată le făceai fără probleme?
• nu mai ai energie să te întâlneşti cu prietenii sau să ieşi în lume?
• nu te mai poţi distra, nu te mai poţi bucura de aproape nimic?
• eşti agitat(ă), irascibil(ă), nu te mai poţi controla?
• ţi-ai pierdut încrederea în tine, ai sentimentul că nu mai eşti bun(ă) de nimic?
• ai sentimentul că lucrurile, viaţa îţi scapă de sub control?

E mai grav decât stresul: e burnout.

Fenomenul e foarte complex: un puzzle compus din așteptări de la viață, visuri, ambiții, știința de a gestiona energia, timpul și emoțiile și înțelepciunea de a renunța la unele lucruri. La fel de complexe sunt soluțiile care dau, într-adevăr, rezultate.

Ia o pauză, iar apoi schimbă-ţi stilul de viaţă – din care face parte și stilul de muncă!

Astăzi – mâine ar putea fi prea târziu!

Cei care îţi sunt dragi nu au nevoie de eroi sacrificaţi pe care să îi regrete şi cu atât mai puţin de o persoană bolnavă fizic sau psihic de care să aibă grijă, au nevoie de iubirea şi suportul pe care numai dacă eşti în viaţă şi plin(ă) de energie le poţi oferi. Boala sau moartea vin şi fără să le ajuţi tu, datoria ta e să ajuţi sănătatea şi viaţa.

Gestionează-ţi cu grijă energia fizică și nervoasă, şi ea e limitată, nu doar timpul!

Dacă, la nivel individual, sursele de energie – cel puţin sursele pe care fiinţele umane le pot accesa şi exploata în viaţa aceasta, pentru că acestea ne interesează aici – ar fi infinite, oamenii ar continua să trăiască la nesfârşit în viaţa aceasta. Un singur caz de de acest fel ar confirma ipoteza resurselor infinite. Însă atâta vreme cât nu avem nici măcar un caz, ipoteza caracterului finit rămâne mai evidence-based, cum se spune în lumea bună a ştiinţei. Putem accepta ipoteza infinitului doar în raport cu vieţi multiple: reîncarnare, reînviere… Visul “vieţii fără de moarte” e imposibil fără ideea resurselor nelimitate şi, foarte probabil, el ne determină să ne simţim mai atraşi de infinit decât să acceptăm că resursele posibil de accesat de fiecare în această viaţă sunt finite…

Până una-alta, singurele certitudini pe care le avem sunt acestea:

• oamenii au mai multe resurse decât ştiu şi reuşesc să pună în valoare în mod obişnuit (ceea ce e altceva decât a spune că au resurse nelimitate): ai nevoie să înveţi să-şi cunoşti mai bine propriile resurse;
• oamenii exploatează resursele pe care şi le cunosc într-un mod care îi conduce la epuizare / burnout: ai nevoie să înveţi să-ţi gestionezi mai bine propriile resurse.

Citeşte și :  De ce nu ai rezultatele dorite, deşi munceşti serios, cu dedicaţie, ori chiar cu pasiune.

Dacă vrei să afli mai multe despre burnout: diferenţele faţă de şi legăturile cu stresul şi depresia; simptome; metode de evitare / gestiune.