Emoţii şi raţiune : relații, examene, interviuri de angajare, prezentări în public, vacanțe…

If we are stretching to live wiser and not just smarter, we will aspire to learn what love means, how it arises and deepens, how it withers and revives, what it looks like as a private good but also as a common good. (Krista Tippett)

Te-ai gândit vreodată să-ţi propui un scop clar şi să nu te abaţi de la el atunci când te întâlneşti ‘la o cafea’ sau ‘la un pahar de vorbă’ cu un amic? Sau când te intersectezi cu unul dintre membrii familiei la micul dejun sau la cină? Sau când pleci în vacanţă, în concediu, ori la o petrecere?

E aberant, nu? Nenatural! Unde mai sunt autenticitatea, spontaneitatea, sensibililatea, relaxarea?

Ei bine, nu! E în avantajul dezvoltării tale personale şi te ajută să obţii performaţe mai înalte, să întreţii relaţii mai sănătoase şi, în general, să generezi o calitate mai bună a vieţii!

Ce spun eu aici poate părea nenatural doar pentru că nu suntem obişnuiţi să funcţionăm astfel, iar obişnuinţa este a doua natură. Dar acesta este rostul unui demers de dezvoltare personală, fie el coaching, consiliere, mentorat, training etc.: să te provoace să ieşi din zona de confort şi să adopţi comportamente mai avantajoase pentru tine şi pentru persoanele semnificative pentru tine.

Să nu înţelegi greşit : nu pledez aici pentru un comportament integral raţional, aşa ceva nu ar fi posibil nici dacă ne-am strădui din greu 24 de ore din 24. Şi nici nu cred că ar fi de dorit : viaţa noastră umană are farmec tocmai pentru că, printre altele, are o doză suficientă de imprevizibil şi incontrolabil, iar hormonii ne dau fiorii pe care îi ştim. Spun doar că viaţa umană este inevitabil socială – fără societate nu există umanitate -, că  înseamnă mult mai mult decât individualism pur, spontaneitate şi hormoni ai plăcerii declanşaţi pur natural, fără nicio regie, şi că, ne place sau nu, calculul raţional face parte din umanitatea noastră şi ne ajută să trăim mai armonios, mai frumos.

Adesea, ratăm o conversaţie ori ne certăm cu persoane pe care le iubim doar pentru că nu ne focalizăm pe un scop clar: ce final dorim să construim în conversaţia respectivă?

Ne ruinăm vacanţele sau momentele de sărbătoare doar din cauza unor detalii pe care, dominaţi de emoţiile negative, le lăsăm să treacă înaintea interesului nostru principal : pentru ce am plecat de acasă şi pentru ce ne cheltuim banii?
Şi – extrem de important! –ne privăm de cele mai la îndemână oportunităţi de a exersa capacităţi şi competenţe utile : de ce să aşteptăm să mergem la şcoală sau să ne cheltuim banii pentru a ne dezvolta o capacitate sau a ne perfecţiona o competenţă, când o putem face – gratuit – chiar în acţiunile şi întâlnirile cotidiene?

Acţionăm împotriva intereselor noastre şi ale persoanelor semnificative pentru noi doar pentru că suntem sclavii unei prejudecăţi: aceea că în relaţiile apropiate, în întâlnirile de fiecare zi şi când te distrezi nu ar fi normal sau moral să-ţi propui şi să urmăreşti scopuri; ai fi – nu-i aşa? – ”un robot”, o persoană ”interesată”, ”calculată”, ”materialistă”, cu alte cuvinte nu chiar un criminal, dar nici o persoană pe care s-o preţuiască şi s-o iubească oamenii de treabă…

Poţi fi sensibil/ă şi raţional/ă, autentic/ă şi calculat/ă în acelaşi timp :

e doar o problemă de deschidere mentală şi antrenament

De câte ori ai văzut, la petreceri sau în vacanţe, oameni care îşi cheltuiesc toate economiile pentru a se deconecta şi a se simti bine, dar pe traseu uită acest scop şi se enervează la fiecare detaliu – exact aşa cum fac într-o zi obişnuită? De câte ori ţi s-a întâmplat chiar ţie să cazi în această capcană?

E foarte simplu să îţi propui explicit să te simţi bine şi să contribui la starea de bine a celor care te însoţesc. Dacă îl formulezi explicit şi ţi-l reaminteşti de câteva ori pe ‘traseu’, acest scop te va ajuta să depăşesti mai uşor toate emoţiile negative (stresul) create de necazurile din timpul transportului, de condiţiile de cazare sub nivelul aşteptărilor, de vremea care nu ţine cu voi, de chelnerii care nu aduc prompt comanda, de nepotriviri de opinii şi preferinţe etc. etc. Dacă te ‘programezi’ să faci tot ce stă în puterea ta ca să obţii rezultatul dorit şi îţi reaminteşti pe parcurs pentru ce te afli acolo, pentru ce ai plecat de acasă, găseşti mult mai uşor puterea interioară să gestionezi situaţiile neplăcute – care apar inevitabil.

Uneori, o persoană apropiată are o problemă, iar tu nu te simţi capabil/ă să-i dai un sfat. E foarte simplu să îţi propui – premeditat – doar să o asculţi activ, empatic şi apreciativ. Ascultarea ta o va ajuta sa se descarce, întrebările tale o pot ajuta sa se clarifice cu sine şi să ia singură o decizie, iar pentru tine va fi un foarte bun exerciţiu de testare şi îmbunătăţire a competenţelor de comunicare. Altfel, rişti să-i dai un sfat nepotrivit, ori să te simţi agresat/ă de ‘văicărelile’ ei şi să o eviţi, ori să simtă ea că nu poate conta pe tine…  Când o asculţi activ, empatic şi apreciativ, acţionezi atât ca persoană raţională, calculată, cât şi ca persoană autentic sensibilă: îl ajuţi pe celălalt, te interesează şi interesul lui, nu numai al tău, şi împărtăşeşti cu el starea lui emoţională, protejându-te totodată.

La fel, atunci când unul dintre membrii familiei tale trece printr-o etapă mai ‘nervoasă’, îti poţi propune – premeditat – să-l asculţi activ, empatic şi apreciativ, fără să laşi ‘nervii’ lui să-ţi afecteze esenţial echilibrul (care, desigur, nu poate rămâne chiar nealterat). Iar prin aceasta reuşeşti să menţii în limite controlabile relaţia voastră, ori chiar să o faci să crească.

Pentru detalii cu privire la ascultarea activă, empatică şi apreciativă, citeşte pe acest blog Lectura profundă: un model posibil (V).

Fii liniştit/ă: nu te transformi în robot, într-o persoană ‘rece’ şi ‘rea’ dacă devii mai raţional/ă, mai calculat/ă! Oamenii cu adevărat sensibili şi buni sunt şi cei mai calculaţi, pentru că numai astfel le pot fi de un real ajutor altora. Ideea că dimensiunea emoţională a fiinţei noastre ar exclude calculul raţional este unul dintre cele mai limitative şi periculoase clişee de gândire, care se bazează pe o confuzie între comportamentul emoţional şi mecanismul său fiziologic: hormonii. In pofida judecăţilor superficiale, suntem mai umani dacă îmbinăm sensibilitatea cu raţiunea, spontaneitatea cu premeditarea. Şi coborâm mai aproape de comportamentul animal dacă, reducând ponderea planurilor raţionale în viaţa noastră, ne lăsăm prea des în voia reacţiilor spontane, dictate doar de impulsuri naturale şi hormoni.

Aplicaţie : prezentări în public, interviuri de angajare, examene, concursuri

Îţi propun iarăşi un exerciţiu practic, pentru că, oricât de frumoasă, originală, interesantă etc., o idee nu valorează prea mult dacă nu e pusă în aplicare în viaţa noastră de fiecare zi.

Gândeşte-te la un examen, un concurs, un interviu de angajare sau o prezentare în public (luare de cuvânt într-o adunare) pe care l-ai trăit / ai trait-o recent sau pe care urmează să îl / o trăieşti în curând.

• Care au fost sau sunt scopurile tale legate de acest eveniment?

E simplu – vei răspunde -, sigur că ‘să caştig’ competiţia, eventual cu o notă cât mai mare / un calificativ cât mai bun / aprecieri cât mai elogioase.

Pasul 1. Caută scopurile profunde, din spatele scopurilor aparente !

Dacă îţi propui doar o ţintă, un nivel de performaţă – ‘Să ies primul / între primii 5’ sau ‘Să iau 10 / notă de trecere‘, ‘Să mă aprecieze, felicite X (tata, mama, soţul, şeful)‘, ‘Să-i dovedesc lui Y că…‘ -, emoţiile tale vor creşte şi te vor împiedica să dai ce poţi mai bun.
Nu ‘ţinta’ trebuie să te intereseze, ci scopul din spatele ‘ţintei’: la urma urmei, pentru ce îţi doreşti să ieşi primul / prima într-o competiţie? pentru ce îţi doreşti postul cutare? pentru ce doreşti să te felicite X sau să-i dovedeşti lui Y că…?
Gândindu-te la situaţia concretă pe care ai ales-o mai devreme, caută cu răbdare răspunsuri la întrebările următoare:

• Pentru ce îţi doreşti diploma, certificatul, aprecierile respective???
• Ce nevoi interioare te determină să îţi doreşti …? Ar putea fi nevoia de a dobândi o încredere mai mare în tine, un respect mai mare de sine, o împăcare cu sine mai bună? Ar putea fi o temere, o frică oarecare?
• Care sunt scopurile ascunse pe care nu îndrăzneşti să (ţi) le recunoşti? Fii cât mai onest/ă, mai ‘crud/ă’ cu tine!
• Ce aştepţi să se schimbe concret şi esenţial în viaţa ta după ce vei fi obţinut nota, diploma, certificatul, aprecierea…?
• Ce aştepţi să se schimbe concret şi esenţial în viaţa persoanelor semnificative pentru tine?

Dacă aştepţi schimbări esenţiale, formulează-le cât mai clar: ele sunt, de fapt, scopurile tale reale, scopurile profunde, din spatele scopului aparent!

Dacă nu aştepţi nicio schimbare esenţială, întreabă-te dacă merită efortul !!!

Pasul 2. Caută căile cele mai potrivite pentru tine de a ajunge la scopurile tale profunde !

• Pe o scală de la 1 la 100, ce probabilitate există ca scopul tău profund să se împlinească într-adevăr dacă vei fi obţinut diploma, certificatul, aprecierile dorite? Dacă probabilitatea e departe de 100, e mai înţelept să cauţi alte căi pentru a-ţi atinge scopurile profunde.
• Ce alte căi – corecte – ştii că au urmat alte persoane, cunoscute sau necunoscute, care au reuşit să ajungă acolo unde îţi doreşti tu să ajungi?
• Ce alte căi, originale, nebătătorite – şi corecte -, care se potrivesc situaţiei tale şi personalităţii tale, poţi crea tu însuţi / însăţi pentru a ajunge la scopurile tale profunde?

Dacă eşti onest/ă cu tine când cauţi răspunsuri la aceste întrebări, s-ar putea să nici nu-ţi mai doreşti diploma sau postul respective, să nu te mai intereseze să iei cuvântul într-o adunare – poţi să aduci în viaţa ta schimbările pe care le doreşti mergând pe alt drum !
Poţi, de exemplu, să cauţi un cu totul alt fel de post, care ţi se potriveşte mai bine.
Poţi să te înscrii într-o altă formă de educaţie, calificare, dezvoltare personală, care ţi se potriveşte mai bine. Diplomele academice merită efortul numai dacă vrei cu adevărat să te dezvolţi intelectual peste medie; dacă efortul intelectual ‘greu’, susţinut nu te atrage, e mai bine să iei în calcul că diplomele NU mai garantează astăzi vreun loc de muncă, venituri mari, ori vreun prestigiu social deosebit.
Poţi să obţii aprecierea oamenilor care contează pentru tine şi fără să vorbeşti în public: nu trebuie decât să fii creativ(ă) şi să cauţi activităţile care ţi se potrivesc cel mai bine.

Pasul 3. Focalizează-te pe scopuri pe care le poţi controla !

Dacă vii să-mi ceri ajutorul pentru că ai o problemă cu partenerul / partenera, soţul / soţia, un copil, un părinte, un şef, NU aştepta să-ţi dau o ‘reţetă’ prin care să se schimbe celălalt : nici tu, nici eu nu putem controla ce fac alţii!

Putem controla doar ceea ce facem noi înşine.

Putem stimula și cataliza schimbări în comportamentele celorlalţi prin schimbările pe care le facem în noi înşine şi în modul în care interacționăm cu ei.

Îl poţi obişnui pe copilul tău să respecte reguli numai dacă îţi schimbi tu stilul de viaţă şi respecţi tu însuţi / însăţi reguli când copilul te poate vedea şi auzi.

Poţi schimba atitudinea partenerului / soţului / şefului tău numai dacă schimbi tu nişte lucruri în atitudinea ta şi în comportamentul tău.

Poţi comunica mai bine cu cineva numai dacă schimbi tu ceva în stilul tău de comunicare.

Schimbarea ta e condiția necesară. Obligatorie. Nu și suficientă. Nu înseamnă că, în toate cazurile, dacă tu te schimbi se schimbă automat şi celălalt; dar ai o şansă, singura şansă realistă să generezi o schimbare!

Dacă ştii că eşti emotiv/ă şi te afli în faţa unui examen, unei competiţii, unei luări de cuvânt în public, nu-ţi propune niciodată ‘Să fac impresie bună’, ‘Să dovedesc că sunt…’ sau ‘Să fiu cel mai… / sa ies între primii’. Şi nu lăsa aceste scopuri să lucreze fără să fii conştient/ă de prezenţa lor, ori negându-le fără auto-analiză.

• Începe pregătirea cu câteva luni sau chiar cu câţiva ani înainte, în funcţie de miza examenului / concursului / prezentării.
• Organizează-ţi atent timpul.
  
• Învaţă cum să înveţi – între altele, formează-ţi și dezvoltă-ți deprinderile de lectură profundă.
• Testează-te singur/ă : verifică dacă ai înţeles şi reţinut corect, cu acuratețe, și dacă eşti capabil/ă să aplici ceea ce ai învăţa. Creează și rezolvă exerciții, probleme.
• Verifică dacă eşti capabil/ă să comunici ceea ce ai în cap, cu acuratete şi încadrându-te în timpul care ţi se acordă. Scrie. Explică-i unei alte persoane.

Pasul 5. Formulează cel puţin 2-3 scopuri de dezvoltare personală şi focalizează-te pe ele !

• Ce poţi să afli / să înveţi nou chiar în timpul examenului / concursului / prezentării?

Evită şablonul ‘Câştig experienţă’. E prea general, prea vag pentru a fi de ajutor. Lucrează până ajungi la formulări specifice, concrete, detaliate.

• Ce poţi descoperi despre tine cu această ocazie? Cât mai specific!
  
• Ce capacitate sau competenţă poţi să-ţi testezi sau să exersezi? Cât mai specific, detaliat, concret!
• Cum vor schimba acestea viaţa ta în viitor? Cât mai specific, detaliat, concret!

Aceste scopuri au avantajul imens că îţi dau detaşarea necesară pentru a rezolva mai relaxat sarcinile pe care le ai de îndeplinit şi pentru a răspunde mai relaxat la întrebările care îţi sunt adresate.

Ele reduc sau chiar elimină teama, pentru că nu prezintă niciun risc : pot fi controlate aproape integral de tine şi ştii că, orice s-ar întâmpla, la final câştigi garantat lucruri importante.

Totodată, sentimentul de reuşită va contribui la creşterea stimei de sine şi încrederii în sine.

Iar toate acestea vor contribui la creşterea competitivităţii tale în viitor.

Pasul 6. Formulează cel puţin un scop care să contribuie la realizarea unui interes al celorlalţi participanţi la acţiunea respectivă.

• Care sunt scopurile pentru care cel / cei cu care interacţionezi se află acolo?
• Ce poti face tu, concret, pentru a-i ajuta să-şi realizeze un scop sau altul?

Din nou: ai avantajul de a putea controla integral scopul tău, deci de a te simţi mai sigur/ă pe situaţie.

Iar faptul de a nu-i defini pe ceilalţi ‘de partea cealaltă’, ca adversari, te ajută să nu te simţi singur/ă în ceea ce întreprinzi şi, în consecinţă, să abordezi situaţia cu mai multă încredere.

Apoi, stima ta de sine poate creşte. Generozitatea contribuie întotdeauna la aceasta, iar faptul că te angajezi în scopuri comune constituie o dovadă de generozitate.

Şi – foarte important – îi stimulezi discret pe ceilalţi să-ţi devină şi ei aliaţi în atingerea scopurilor tale, sau măcar a unora dintre ele.

Concluzii

1. A fi o persoană care se lasă aproape continuu în voia unei aşa-zise autenticităţi – spontaneităţi şi a te lăsa continuu ghidat/ă de emoţii NU înseamnă a fi sensibil/ă şi NU te ajută nici să duci o viaţă sănătoasă, nici să atingi performanţe înalte (nici măcar ca artist), nici să construieşti relaţii bune cu ceilalţi!

2. Iar a fi o persoană raţională, calculată nu este, în sine, un „defect”, nici pentru femei, nici pentru bărbaţi. E, dimpotrivă, o calitate importantă: „Somnul raţiunii naşte monştri”!

3. Obişnuieşte-te să-ţi stabileşti 2-3 scopuri / obiective constructive pentru orice acţiune semnificativă şi orice întâlnire cu alţii semnificativi, inclusiv cu membrii familiei şi prietenii. Poţi începe prin a face acest lucru o dată pe zi.

4. Scopul ar putea fi doar „Să ne simţim bine”, dar, orice s-ar întâmpla, nu te lăsa prins/ă în capcana unor detalii care ar putea demola ce ţi-ai propus să construieşti.

5. Focalizează-te pe scopuri pe care le poţi controla cât mai aproape de 100%. Verbul e la persoana întâi singular : nu-ţi propune niciodată „Partenerul / copilul / şeful meu să facă… sau să fie …”, pentru că nu poţi controla ce fac alţii. Iar dacă ştii că eşti emotiv/ă, nu-ţi propune niciodată „Să fac impresie bună”, „Să dovedesc că sunt…” sau „Să fiu cel mai… / sa ies între primii”. Nu poţi controla nimic din toate acestea, ele depind prea mult de ceilalţi sau de alţi factori exteriori.

6. Întreabă-te întotdeauna care e scopul tău de dincolo de scopul aparent: pentru ce îţi doreşti să atingi scopul X? Ve nevoi, ce trăiri interioare te determină să îţi doreşti scopul respectiv? Ce se va schimba, concret, în viaţa ta şi în viaţa apropiaţilor tăi dacă îl realizezi? Raspunsul îţi va furniza scopul real, profund, autentic.

7. E profitabil ca primul tău scop să fie întotdeauna unul de dezvoltare personală : să descoperi ceva despre tine, să afli / să înveţi ceva nou, să exersezi o competenţă pe care o poţi valorifica în viitor etc. Evită şablonul „Câştig experienţă” ; lucrează până ajungi la formulări specifice, concrete, detaliate.

8. Intotdeauna e mai profitabil să formulezi şi scopuri care să contribuie la realizarea unui interes al celuilalt / celorlalţi : ce poţi să faci, concret, pentru a contribui la realizarea unui scop al persoanei sau persoanelor cu care interacţionezi?

9. Formulează obiective pentru etapa de pregătire şi corelează-le cu scopurile finale. Emoţiile inhibante se reduc până la dispariţia totală dacă faci eforturi conştiente şi susţinute de pregătire sistematică. Începe pregătirea cu câteva luni sau chiar cu câţiva ani înainte, în funcţie de miza examenului / concursului / prezentării, organizează-ţi atent timpul, învaţă cum să înveţi (formează-ţi deprinderile de lectură profundă) şi testează-te singur/ă, verifică dacă ai înţeles şi reţinut corect, dacă eşti capabil/ă să aplici ceea ce ai învăţat şi dacă eşti capabil/ă să comunici corect ceea ce ai în cap !

Recomandare

Repetă zilnic exerciţiul practic de mai sus, pentru diferite acţiuni, oricât de simple!

Cu timpul – şi exerciţiul -, vei observa cum capacitatea ta de a gestiona emoţiile negative creşte, acţiunile tale devin mai eficace şi performanţele tale mai bune, iar relaţiile tale se îmbunătăţesc !
E doar o problemă de deschidere mentală şi exerciţiu !

Înainte de a verifica dacă obiectivele tale sunt ‘deştepte’ (SMART ), asigură-te că sunt înţelepte !

Citeşte, pe acest blog, şi :

• Prezentări în public, interviuri de angajare, examene, concursuri: cum gestionăm emoţiile negative?
• Interviurile de angajare : despre iluzia meritocratică şi recrutori
• „Caut carieră / (alt) loc de muncă. Ce mă sfătuiţi ?”
• Te ajută educaţia să ai o carieră mai reuşită ? Rezultate de cercetare