Ce înseamnă să fii freelancer (profesionist independent) ?


11.22.2010
  • Această postare a fost stimulată de întrebările adresate de Andrei Munteanu, jurnalist la „România Liberă”. În articolul apărut în ziar, au fost selectate – cum e firesc – doar ideile pe care jurnalistul le-a considerat relevante pentru contextul respectiv. Reproduc aici răspunsurile, aşa cum le-am furnizat eu.
  • Citiţi şi : http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/piata-muncii/cum-sa-profesati-liber-206782.html

Acestea au fost întrebările :

  1. Ce v-a determinat să deveniţi freelancer?  
  2. Ce piedici ati intalnit de cand sunteti freelancer?  
  3. Ce probleme credeti ca ati intampina daca v-ati dori sa redeveniti din nou angajata intr-o firma?  
  4. Ce avantaje si dezavantaje v-a oferit activitatea de freelancer? 

Răspunsurile le găsiţi în continuare.
(…)
1. Ce v-a determinat sa deveniti freelancer?

In 2008, am decis sa renunt la cariera academica (citiţi de ce, pe acest site, în pagina „Sociolog si profesor universitar”) ). Nu aveam, atunci, nicio idee despre ce voi face in continuare – stiam insa foarte clar ce compromisuri cu valorile nu vreau sa fac.
O vreme, am urmat drumul cel mai obisnuit: am cautat un loc de munca intr-o institutie, organizatie… M-am abonat la site-urile de profil, am postat CV-uri, chiar am trimis CV-uri pentru trei sau patru posturi. Mai mult ca sa nu-mi reprosez ca nu fac nimic si ca sa-mi pastrez doza necesară de optimism, pentru ca sociologul din mine  anticipa raspunsul pietei. Am fost destul de repede invitata la mai multe intalniri, dar trei mi-au fost de ajuns : oamenii nu voiau decat sa vada ce „exemplar” ciudat eram si, intr-unul din cazuri, sa-si descarce frustrari generate de cine stie ce experiente scolare nefericite… Singurul om onest pe care l-am intalnit atunci a fost seful unei firme cunoscute de recrutare, care m-a invitat si el tot din curiozitate, dar mi-a spus deschis ca aveam trei handicapuri mari in fata angajarii : veneam din invatamant, iar managerii par sa creada ca profesorii n-ar fi buni la nimic; trecusem de 50 de ani; eram supracalificata si veneam cu un statut intelectual in masura sa genereze complexe.


As spune ca am devenit freelancer pentru ca mi-am dat seama ca, cel putin in Romania, nu e loc pentru oamenii ca mine intr-o organizatie. As alege oricand sa lucrez intr-o echipa, dar intr-o echipa adevarata, cu oameni care sa-mi impartaseasca valorile si standardele si sa le respecte in fiecare actiune. 

2. Ce piedici ati intalnit de cand sunteti freelancer?
Suspiciunea mediului : sunt, foarte probabil, primul si deocamdata singurul cercetator si profesor universitar titular, conducator de doctorat etc. etc. devenit freelancer, iar o astfel de decizie foarte neobisnuita genereaza semne de intrebare. Toata lumea stie ca sistemul nu functioneaza si ca prea multi accepta compromisul, dar putini te accepta ca „disident”, „lup singuratic”.

Imaginea sociala a profesorului universitar, considerat in cel mai bun caz un teoretician, un carturar, o biblioteca ambulanta, admirabil in „turnul lui de fildes”, dar incapabil de performante practice. A trebuit sa dovedesc ca sunt performanta si ca practician, ca teoria pe care o stiu este, de fapt, o resursa importanta pentru clienti. In acest moment, tot mai multi inteleg deja ca tocmai cunostintele teoretice solide imi permit sa deschid o nisa de piata (ceea ce eu am numit interdisciplinary coaching-style lifelong learning – detalii pot fi citite pe acest blog, în pagina „Cum procedăm practic„).

Absenta unei culturi reale a calitatii in cererea de servicii din Romania. Oamenii nu au criterii clare de valoare in selectia furnizorilor de servicii si utilizeaza strategii de cautare si alegere bazate aproape exclusiv pe cunostinte, aparente, spectaculos, reclama agresiva etc.

Absenta unei culturi a freelancingului in cercetare si serviciile de invatare/educatie – as indrazni sa transfer la acest aspect expresia unei cliente care scria ca sunt un „deschizator de drumuri”.

Absenta competentelor personale de marketing, branding, contabilitate etc. Ca freelancer, esti un fel de factotum pentru „firma” ta. Trebuie sa inveti foarte multe din mers. Dar pentru mine acest fapt, nevoia de a face si invata lucruri noi, a fost si este o sursa suplimentara de motivatie si satisfactie. Cred ca freelancingul este, prin definitie, un statut pe care nu-l poate imbratisa decat cineva caruia ii place sa invete, sa creeze si sa faca lucruri noi si variate. Daca mi-ati cere sa dau o definitie a freelancerului, aceasta ar fi : un specialist foarte bun caruia ii place sa invete, sa creeze si sa faca, in deplina libertate, lucruri noi si variate.

3. Ce probleme credeti ca ati intampina daca v-ati dori sa redeveniti din nou angajata intr-o firma?
 
Aceleasi pe care le-am intampinat si inainte de a alege aceasta alternativa (v. raspunsul la prima intrebare). E o naivitate sa crezi ca angajatorii cauta in primul rand competente, creativitate, capacitate de munca in echipa etc. Primele calitati sunt obedienta (botezata frumos „loialitate fata de valorile / cultura firmei”), atentia acordata aparentelor (botezate „imagine”) si orientarea in jocurile de putere si influenta. Iar eu sunt, structural, prea verticala si prea atasata la valori pe care angajatorii din toata lumea le declara, dar rareori le respecta. 

4. Ce avantaje si dezavantaje v-a oferit actvitatea de freelancer?

Avantaje :
  • imi permite sa raman consecventa cu mine insami, sa actionez potrivit valorilor si standardelor mele;
  • lucrez libera de orice jocuri de putere si influenta ;
  • pot fi generoasa, fara sa fac compromisuri cu valorile si fara sa-mi reproseze cineva ca, din cauza mea, pierde ceva;
  • imi permite, impune chiar, un stil de viata mai putin rutinier, mai creativ, mai dinamic, cu mai multe evenimente neprevăzute;
  • ma aduce in contact cu oameni noi, variati, in relatie cu care pot invata foarte multe;
  • ma stimuleaza sa ma dezvolt, sa invat continuu, imi stimulează creativitatea, initiativa;
  • relatia cu clientii e foarte directa, personala, iar atitudinile lor sunt comunicate direct – e fantastic cand cineva isi exprima fara retineri si fara alte interese satisfactia, recunostinta pentru rezultatele pe care le-a obtinut lucrand cu tine !
  • eu aleg cu cine lucrez ; pot sa refuz un client, oricine ar fi, daca nu ma simt respectata sau daca nu ni se potrivesc valorile;
  • lucrez atat cat consider ca pot ;
  • la nici doi ani de cand am inceput sa lucrez – in conditii de criza ! -, castig satisfacator, iar castigurile depind doar de mine si de conditiile obiective de pe piata ; altfel spus, nu am niciun fel de frustrari legate de vreun abuz salarial, iar aceasta imi intareste capacitatea de a-mi asuma intreaga responsabilitatea pentru propria bunastare.

Dezavantaje :

  • angajamentele sunt variabile : uneori am foarte multe solicitari, alteori foarte putine sau deloc; aceasta inseamna ca am saptamani sau luni in care muncesc enorm – ceea ce impune o foarte severa disciplina a muncii si o foarte buna gestiune a timpului si energiei, iar uneori refuz clienţi ;
  • pe de alta parte, exista saptamani, chiar luni, fara venituri directe, ceea ce impune o foarte buna disciplina financiara.  
Citiţi şi articolul din ziar : 
http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/piata-muncii/cum-sa-profesati-liber-206782.html


.

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.