Înlocuim goana după diplome universitare cu obsesia certificărilor private ?

10.16.2012

Sigur că diplomele şi certificările sunt utile, mai ales în tinereţe, ca instrumente – bilete de intrare – pe piaţă. Dar nimic nu justifică folosirea lor, aşa cum se întâmplă adesea, ca arme în concurenţa de piaţă şi cu atât mai puţin în dialogul profesional.

Luaţi coachingul doar ca un exemplu care mi-a fost cel mai la îndemână; multe alte ocupaţii se află în aceeaşi situaţie. Poţi fi, de pildă, pictor sau designer vestimentar cu performanţe de vârf, fără să ai vreo diplomă în domeniile respective; exemplele sunt uşor de găsit.

Aşa cum văd eu lucrurile, coachingul este şi el mai curând o artă decât o meserie. Talentul şi creativitatea, transferul de cunoştinţe şi competenţe din alte domenii (îndeosebi ştiinţe socio-umane şi comunicare), exerciţiul, reflexivitatea şi învăţarea din experienţă te pot conduce la reuşită fără să ai vreo diplomă.

Aceasta nu înseamnă că programele de formare ar fi inutile. Dimpotrivă, dacă nu ai cunoştinţele şi competenţele respective, ori nu ai învăţat să experimentezi reflexiv, însă simţi că ai chemare pentru a-i ajuta pe oameni să dezvolte ce au mai bun în ei, e absolut obligatoriu să investeşti într-un astfel de program. Inclusiv să obţii feedback în legătură cu performanţele tale de la oameni mai experimentaţi.

Citiţi articolul în revista Cariere.

1300 cititori şi peste 50 „Like” – între primele 3 cele mai citite articole ale săptămânii în Cariere.