Femei sabotate de propriile calități: e și cazul tău?


01.23.2013

Publicat pe site-ul Femei în afaceri

Ai vazut vreodată femei sabotate de propriile calitati? Te-ai gandit vreodata ca si pe tine te-ar putea sabota nu ”defectele” tale, ci calitatile pe care esti sigura ca le ai si de care esti, poate, foarte mandra?

Ne-am obisnuit sa credem ca Sabotorii nostri interiori ar fi doar viciile,  ”defectele”, limitele si slabiciunile noastre. E fals. Calitatile proprii ne pot sabota in egala masura. Ori poate chiar mai rau, pentru ca, atata vreme cat le privim doar ca resurse, nu si ca sabotori, scapa total autocenzurii noastre. Ca atunci cand mancam cu incredere fructe si legume pentru ca le consideram sanatoase, iar ele ne fac rau pentru ca sunt, de fapt, pline de pesticide si alte substante cancerigene.

Nu vorbim aici despre reactiile altora la calitatile tale. E adevarat, se intampla adesea ca ”dublul standard”, cu care obisnuiesc oamenii sa se judece unii pe altii, sa duca la situatii in care femeile de cariera sunt puse la zidul infamiei pentru aceleasi comportamente care le aduc barbatilor apreciere si admiratie. Oricat te-ai revolta, oricat te-ai ”bate” pentru egalitate , normele socio-culturale cristalizate in decenii sau secole nu pot fi schimbate decat prin actiuni colective si de lunga durata. Sigur, poti sa initiezi sau sa cooperezi la astfel de actiuni. Insa, pana vei ajunge sa vezi roadele lor, e intelept sa gasesti raspunsuri la aceasta intrebare:

cum iti gestionezi tu insati calitatile, in ce masura le faci sa lucreze in favoarea sau in defavoarea fericirii tale?

Ai simtit vreodata ca, desi esti inteligenta, competenta, muncitoare, puternica, frumoasa etc., viata nu iti ofera atat cat ai merita?

Esti sigura ca iti folosesti calitatile in asa fel  incat sa obtii maximum de fericire posibila intr-un context dat?

Ori, dimpotriva, te lasi sabotata de propriile calitati, asa cum i se intampla Mariei, despre care am ales sa scriu in continuare?

Maria nu e o persoana anume; e un prototip, un pattern, un tipar de actiune. Il creionez coreland detalii preluate din mai multe cazuri reale, similare; tocmai repetarea situatiei m-a determinat sa scriu..

Prototipul nostru se afla undeva intre 30-55 de ani. E casatorita sau intr-o relatie. Are un copil sau mai multi. A lucrat – poate încă lucrează – cu cifre de afaceri foarte mari; criza a lovit-o insa, ca pe atatia altii, iar cifrele i-au scapat de sub control. Ori a avut – poate are încă – o carieră de succes în medicină, cercetare, drept, educație…; însă cariera nu îi oferă satisfacțiile pe care se simte îndreptățită să le aibă și simte că are prea puțin control asupra lucrurilor. Relatia cu sotul / partenerul si cu copiii o face uneori sa simta ca ”o ia razna”. Se gandeste uneori sa renunte la afacere / job sau sa divorteze / sa se separe, dar de cele mai multe ori simte ca se agita ”ca un animal in cusca” si nu mai vede nicio iesire. Uneori, isi recunoaste simptomele unei depresii; uneori, ajunge chiar la ganduri de sinucidere. Din cand in cand,  lucreaza cu un psiholog sau coach.

E o femeie inteligenta si educata  – si constienta de inteligenta si educatia ei.

Pro-activa, asertiva, voluntara – si constienta de importanta acestor atitudini.

Orientata catre rezultate si perseverenta.

Puternica si luptatoare.

Generoasa, dornica sa ajute.

Iubitoare, dornica sa ofere si sa primeasca iubire.

Poate chiar frumoasa – si constienta de frumusetea ei.

Etc. etc. etc. femei sabotate de propriile calitati

Lista calitatilor ei ar putea continua mult si bine. Multe persoane, femei si barbati, ar putea-o invidia sub multe aspecte si s-ar putea simti complexate daca ar face greseala sa se compare cu ea.

Isi recunoaste unele ”defecte”, mai are si momente de neincredere in sine, insa, per ansamblu, are o foarte buna stima de sine.

Cum e posibil ca o femeie cu un capital uman absolut remarcabil sa ajunga intr-o situatie atat de critica?

Nenorocul, destinul, soarta potrivnica, ar spune unii. Sigur, poti accepta aceste raspunsuri. Insa, daca le accepti, va trebui sa-i spui ca nu are alte optiuni decat fie sa-si poarte crucea cu stoicism asteptand ca astrele sa-i fie mai favorabile, fie sa-si puna viata in mainile vrajitoarelor , fie sa-si puna capat zilelor.

Contextul, anturajul, ar spune altii. Sa schimbe contextul si anturajul, sa divorteze, sa plece din oras / din tara, sa schimbe domeniul de activitate etc. Solutii posibile si care nu trebuie excluse ab initio, desigur. Insa ele ridica doua riscuri enorme. Primul: orice decizie luata sub imperiul unor emotii puternice poate conduce la consecinte nedorite si poate agrava problemele in loc sa le rezolve. Al doilea: putem fugi de orice context si de orice anturaj, insa, vrem-nu vrem, luam intotdeauna cu noi… pe noi insine! Si problemele si fericirea noastra trec prin modul in care interpretam noi faptele si in care raspundem noi stimulilor din mediu; iar acest mod de interpretare si actiune vine cu noi, oriunde ne-am duce.

Inainte de a lua orice decizie majora, e absolut necesar:

  • sa comunici, onest si cu metoda, cu tine insati;
  • sa aduci emotiile tale intr-un echilibru;
  • si sa inveti un alt mod de a construi raspunsuri la provocarile vietii.
Femei sabotate de propriile calitati

Eu, la finalul unei etape in care lasam propriile calitati sa ma saboteze: trista, descurajata… De atunci, am schimbat contextul, dar am schimbat foarte multe si in modul meu de a actiona. Si am intrat in cea mai echilibrata etapa a vietii mele – si una dintre cele mai creative.

femei sabotate de propriile calitati

Cum ajung femeile sa se lase sabotate de propriile calitati?

Maria – ca prototip al multor femei, indeosebi femei antreprenor/manager și femei de cariera – a lasat prea mult timp propriile calitati (merite) sa lucreze impotriva propriei fericiri. A crezut ca, daca faci sa creasca fiecare dintre calitatile tale, poti obtine totul de la viata. Pe masura ce viata i-a confirmat meritele, a ajuns la un fel de adictie, dependenta patologica, de ele: nu se mai poate abtine de la a le ”consuma” in fiecare zi, in cantitati nesanatoase. Orice problema are de rezolvat, ea cauta – si gaseste – solutii apeland imediat si masiv la calitatile ei.

Si ce e rau in asta? – vei intreba, contrariata.

Ai foarte mare dreptate. Nu poti obtine performante, pe niciun plan, daca nu ai incredere in calitatile tale si nu actionezi in fiecare zi folosindu-ti la maxim propriul capital uman. Nu poti fi printre cei mai buni din domeniul tau daca nu ai visuri mari, asteptari mari de la tine si de la viata. Nu poti fi un antreprenor sau un manager de succes daca nu esti o persoana voluntara, cu initiativa, care are incredere in propriile forte si care persevereaza pana isi atinge obiectivele.

Insa increderea in meritele tale, visurile mari, voluntarismul, initiativa, perseverenta trebuie – ca orice alta calitate personala – supuse continuu unui test al realismului : care sunt consecintele in viata reala, asupra fericirii tale si fericirii celor din jur? Iar apoi regandite si reasezate in ansamblul actiunilor tale, in functie de concluziile la care vei fi ajuns, de invatamintele pe care le vei fi tras.

Paradoxal, Maria pierde controlul asupra echilibrului sau si fericirii sale tocmai din cauza meritelor sale. Increderea in ele o impinge la tendinta de a controla totul, inclusiv lucrurile care nu se afla sub controlul sau: de pilda, actiunile partenerilor de afaceri, ale managerilor, ale colegilor, ale sotului si ale copiilor. Atasamentul sau la propriile calitati ii ofera ”motive foarte serioase” sa procedeze astfel: e absolut sigura ca ”asa e bine”, ”asa e normal”, ”e in interesul nostru, al tuturor”. Fara sa-si dea seama, ea ajunge sa actioneze continuu convinsa ca stie mai bine decat altii ce e bine si ce nu e bine, e revoltata ca altii nu vad lucrurile cum le vede ea si nu fac ce crede ea ca e bine, ”se bate” continuu pentru convingerile ei… Cu timpul, ajunge sa fie perceputa ca o ”personalitate  conflictuala” si sa fie evitata.

Adesea, fara sa-si dea seama, ea lasa propriile visuri si asteptari de la viata, atitudinea sa voluntara, pro-activa si asertiva etc. sa intre nelegitim pe ”teritoriul” altora, incalcand limitele necesare in orice relatie sanatoasa: dreptul celuilalt de a avea propriile visuri si asteptari; nevoia lui de a se simti respectat si apreciat, de a-si pune in valoare propriile calitati; de a fi ascultat activ, empatic si constructiv; si, mai ales, de a avea ultimul cuvant atunci cand e vorba de viata lui.

Fara sa-si dea seama, a infiintat si conduce o ”firma” în care investeste cea mai mare parte a timpului său și energiei sale: Eu Film Production / Studiourile Cinematografice Eu 🙂 Ea scrie scenariile, ea face regia, iar toti ceilalti sunt actori pe care tot ea ii distribuie intr-un rol sau altul. Daca unul sau altul dintre actori se abate de la rolul in care ea l-a distribuit, in mintea ei, si de la scenariul pe care ea l-a scris, in mintea ei, simte ca ”o ia razna” si se agita ”ca un animal in cusca” – o cusca pe care ea insasi a creat-o, fara sa fie constienta de aceasta !

Fara sa-si dea seama, devine control freak și isi cultiva singura un handicap major in lumea contemporana: dificultatea de a accepta si gestiona incertitudinea si imprevizibilul, generate, intre altele, de alegerile si actiunile celorlalti.

Iar incet-incet, risipind fara sa-si dea seama prea mult timp si energie ca sa controleze lucruri care nu se afla sub controlul ei, pierde controlul asupra singurelor lucruri pe care le poate, cu adevărat, controla: propriile valori, propriile atitudini, propriile actiuni, propriile interpretari/ganduri, propriile emotii…

Tu ce calitati personale lasi sa lucreze impotriva ta, impotriva fericirii tale?

Cand iti dai timp ca sa comunici, gospodareste si onest, cu tine insati si sa monitorizezi, realist si cu metoda, consecintele propriilor calitati?

Dezvoltare personala si profesionala profunda, intemeiata pe experienta si stiinta

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.