Despre tragedia de la clubul Colectiv și doliul național

11.02.2015

Doar oboseala foarte mare după un curs foarte complex și solicitant m-a oprit să scriu un articol cu un mesaj similar acestuia: de ce să nu afișezi un pătrat negru la fotografia de profil.

Plus alte câteva argumente:

1. În fiecare zi, în România, mai mult de 30 vieți sunt curmate prematur (și, adesea, din cauze care nu implică în niciun fel o alegere conștientă de a frecventa un loc evident nesigur sau de a se simți bine făcând lucruri despre care știu că sunt riscante). Aș vrea să văd tot atâta interes, compasiune, respect și suport și pentru ei – și, mai ales, cât oamenii aceia sunt încă vii.

2. În fiecare zi, în România, mai mult de 180 oameni au nevoie de sânge. Aș vrea să văd în fiecare zi cozi la centrele unde se poate dona. Aș vrea ca toți aceia care au donat acum să-și pună în agendă o zi din an în care să facă – în fiecare an de acum înainte! – acest dar pentru semenii lor.

3. În fiecare zi, chiar în zilele acestea, sute, poate mii de alți copii și alți părinți plâng și se întreabă unde vor găsi resurse pentru un tratament împotriva cancerului, pentru o operație care să repună în funcțiune o inimă grav bolnavă, ori să repare arsuri severe după un accident major de muncă sau de mașină. Cât de nedrept trebuie să li se pară că alții primesc atâta compasiune și atâta suport, în timp ce ei sunt ignorați, câtă frustrare și câtă suferință suplimentară trebuie să le genereze fiecare contact cu media…

4. În fiecare zi, în România, sute de cadre medicale fac eforturi similare cu acelea pe care le-au făcut zilele acestea. Aș vrea să văd mai des oameni care recunosc și respectă aceste eforturi.

5. În fiecare zi, în România, tineri și mai puțin tineri aleg forme de distracție mai mult decât riscante. Aș vrea să văd mai multă responsabilitate în a gestiona plăcerea pe care o generează adrenalina.

6. În fiecare zi, în România, aceia care vor să aplice legea sunt considerați răi, neînțelegători, dogmatici, comuniști și sunt înjurați, huiduiți. Imaginați-vă scena următoare: o echipă a poliției intră în clubul ‪#‎Colectiv‬, cu 5 minute înainte de dezastru, cu intenția de a opri distracția periculoasă. Vă las pe voi să continuați povestea: în scenariul meu, chiar tinerii care au plătit, din nefericire, mult prea scump distracția i-ar fi huiduit, acuzat de abuz, de îngrădire a libertății etc. etc. Presa ar fi fost, cu siguranță, și ea acolo, iar talk-show-urile ar fi brodat acest subiect câteva zile… Aș vrea să văd mai mulți tineri de partea celor care se străduiesc să asigure respectarea regulilor care asigura siguranța colectivă, chiar dacă, într-un context sau altul, ne limitează dorințele și plăcerile (pe care le ridicăm prea ușor, fără reflecție mai profundă, la rang de ”drepturi ale omului”).

7. În fiecare zi, în România, tineri și mai puțin tineri admiră și respectă banii – și pe aceia care îi acumulează, mai mult sau mai puțin corect – mult mai mult decât admiră și respectă valori precum corectitudinea și integritatea și oamenii care le practică. Aș vrea să văd că, între un milionar și un profesor modest material dar corect și integru, tinerii îl aleg pe cel de-al doilea ca model…

Reacțiile emoționale ne fac mai buni și solidari pe termen scurt. Aș vrea să văd mai multă inteligență emoțională, acțiuni raționale, bunătate și solidaritate în fiecare zi, și față de semenii în suferință, și față de oamenii sănătoși.

Dumnezeu să le fie alături și celor plecați, și celor rămași!