De data asta, am reusit !

03.02.2018

Voiam să schimb multe în viața mea, inclusiv sa slabesc dupa un an de mancat compulsiv si multe kg in plus. Imi erau afectate toate ariile vietii: aveam o energie scazuta la munca, imi lipseau bucuria si veselia in relatia cu copiii, in timpul liber preferam sa stau in casa, nu imi mai doream sa ma intalnesc cu prietenii. Ma chinuiam foarte tare si imi risipeam energia, in loc sa o orientez catre ceva constructiv.  De atunci, am reasezat multe piese in puzzle-ul vietii mele, insa aici voi scrie doar despre cum am reusit sa slabesc. In esenta, cred ca ”tehnica” este universala pentru realizarea oricarui obiectiv.

Acest articol a fost scris de Ancuța Câmpean, antreprenoare

Foto: sfârșit de decembrie 2017

Anul trecut, in august, am intrat intr-un program individual de coaching-mentorat-consiliere cu d-na Stanciulescu.

Obiectivele mele au fost mai multe si am facut pasi inainte la fiecare, insa voi scrie aici doar despre cum am reusit sa slabesc. Vizitasem ”toti” nutritionistii din Bucuresti, cu speranta la inceput si cu deznadejde spre final, eram la a patra sau a cincea incercare de a scapa de un surplus mare de kilograme, si vreau sa inteleg cum am reusit de data asta si de ce inainte n-am reusit.

Programul a venit cu multe momente greu de depasit, in care m-am simtit inconfortabil si care ma faceau sa ma gandesc inclusiv sa abandonez. Descoperam multe greseli pe care le faceam in diferite arii ale vietii mele, am descoperit ca nu tot ce gandeam sau credeam eu era corect, am descoperit multe lucruri extrem de neplacute despre modul in care gandeam sau actionam. Am avut nevoie de multa smerenie si onestitate pentru a-mi recunoaste realitatea, iar realitatea descoperita nu ma mangaia deloc pe crestet.

Nu am abandonat !

In septembrie, am inceput si cursurile d-nei Stanciulescu. Un moment foarte important pentru mine!

Nu era usor, in jurul meu vedeam persoane care au inceput sa evolueze de la prima intalnire, fiecare spre obiectivele sale. Iar eu nu numai ca nu am slabit, dar am si pus cateva kilograme. Ba m-am simtit si ”certata” de mai multe ori; eu, femeia de 42 de ani, am fost scoasa in fata tuturor, unde a trebuit sa recunosc si sa suport inca o data realitatea in care gandeam si actionam.

Au fost luni in care mi-am consumat toata energia cu o armata intreaga de ganduri concurente care imi spuneau ca eu nu pot, ca sunt prea batrana, ca la varsta asta nu ma mai pot schimba, ca la varsta asta nu mai functioneaza slabitul, ca tiroida nu imi da voie sa am rezultate, ca orice as face nu o sa ma pot abtine sa mananc dulciuri, ca ar trebui sa ma obisnuiec cu mine asa cum sunt, ca m-am chinuit destul, oricum, la varsta mea, asta nu prea mai conteaza.

In realitate, in spatele acestor ganduri statea de fapt o mare stare de nefericire si nemultumire, nicidecum impacare sau resemnare.

In fiecare zi, imi spuneam ca de maine incep cura de slabire. Nu reuseam sa ma hotarasc nici asupra metodei, gaseam contra-argumente pentru fiecare metoda pe care am mai incercat-o si despre care stiam, de la alții, ca functioneaza. Am avut mai multe incercari scurte si foarte scurte, zile in care ma infometam, sfarsind intr-un mancat compulsiv care nu se mai termina. Imi spuneam ca mai slabisem si alta data si sfarsisem la fel, ceea ce ma demotiva in loc sa ma incurajeze. De fiecare data, dezamagirea pe care o simteam dupa fiecare rateu ma facea sa simt un soi de disperare si deznadejde legate de puterea mea de a-mi controla rational si logic alegerile si actiunile. Ma invarteam intr-un cerc pe care nu il mai suportam. Am realizat ca eram de-a dreptul masochista.

M-am indarjit sa nu abandonez. Ceva trebuia sa se intample si cu mine pana la urma! Am fost foarte hotarata sa merg mai departe!

Am invatat sa merg mai departe cu gandul ca voi incerca si de 1000 de ori, pana imi iese. Am aflat, la curs, ca acestea sunt etape necesare in orice proces de invatare si in orice atingere a unui obiectiv.

cum am reusit sa slabesc cum am reusit sa slabesc

Din acel moment, am inceput sa-mi schimb atitudinea si sa-mi caut aliati.

Stiam acum ca nu metoda de slabit e determinanta, ci atitudinea mea.

Am avut onestitatea necesara sa recunosc si sa accept adevarul

Am avut onestitatea necesara sa recunosc si sa accept adevarul, sa imi vad latura de catar incapatanat care ma tinea pe loc, sa folosesc ”catârul” (să am rabdarea si perseverenta necesare) pentru a merge mai departe. Am recunoscut si acceptat tot ce aflasem despre mine, mi-am dat seama ca nu e usor de lucrat cu mine, dar am fost hotarata sa merg mai departe spre schimbare, autodepasire si depasire a situatiei. De fiecare data, mi-am zis ca trebuie sa continui. Indiferent de ce o sa fie, nu am voie sa abandonez!

Nu conta ce a fost pana atunci, conta ce aveam de facut mai departe.

Nu era nimic usor, dar aflasem care este drumul pe care trebuia sa merg.

Capitalul uman si capitalul social

La curs, am invatat despre capitalul uman si capitalul social.

Am aflat ca ele tin nu doar de educatie si cultura, ca au si o componenta importanta legata de aspectul exterior, de modul in care te imbraci, haine, tonus, silueta, ingrijire si postura corporala. Nu era vorba de moda. Era vorba despre capital, despre resurse pe care sa le folosim cu beneficii pentru noi si pentru oamenii din jurul nostru. Auzisem de atatea ori ca haina nu il face pe om, ca cine te iubeste, te iubeste asa cum esti, ca nu aspectul exterior conteaza etc. Era pentru prima oara cand auzeam despre cat de important este modul in care aratam! Stiam asta in adancul meu, dar refuzam sa recunosc!

Pentru mine, conteaza foarte mult modelele. Recunosc ca nu prea le-am avut in viata, cel mai mult mi-au lipsit modelele feminine. In momentul in care au aparut modele feminine in viata mea, la inceput am simtit invidie. Acum ma bucur de fiecare oportunitate de a invata de la ele.

Lumea de la curs era eleganta, eleganta fiind o valoare punctata si scoasa in evidenta la fiecare intalnire. Intr-un mod aproape automat si inconstient, am inceput sa acord si eu atentie acestui aspect. Am invatat sa stau dreapta si asta se potrivea perfect cu o tinuta eleganta, ma simteam puternica, impunatoare.

Acesta a fost primul pas: sa stau dreapta si asta mi-a intarit increderea in mine!

Urmatorul pas a fost sa merg la inca o clinica specializata in nutritie. Eram convinsa ca eu le stiu pe toate, cu ce m-ar mai putea surpinde vreun doctor in acest domeniu? Am intrat in cabinet deznadajduita, plictisita, ironica chiar, judecator al medicului si metodei si cu atitudinea esecului clar in voce. Inca din primele secunde am inceput sa judec medicul: nu spune nimic nou, nu imi place, nu prea stie mare lucru, eu stiu mai multe (si ce daca?), este un medic slab, cum am putut sa nimeresc la un medic atat de slab, esec din nou, bani aruncati pe fereascta!  La un moment dat, m-a invitat sa urc pe cantar, care era de fapt un analizor corporal. Am ramas socata nu cand am auzit numarul de kilograme, ci atunci cand am aflat numarul de kilograme de grasime pe care le aveam si varsta metabolica, cu 20 de ani mai mult decat varsta mea. Am fost informata si depre valorile normale si despre faptul ca ma aflam intr-o situatie de pericol pentru sanatate. Toate astea m-au miscat! Mi-am dat seama inca o data ca nu e vorba doar de aspect, ci si de grija fata de mine, pe care nu o prea aveam. Am iesit un pic din judecata si din gandul ca ceea ce faceam era inutil. Am inceput sa fiu atenta la indicatii. Am plecat din cabinet cu ideea ca voi incerca, dar tot cu gandul ca metabolismul meu nu mai poate sa obtina rezultate.

Nu mai stiu exact cum am inceput sa respect indicatiile, insa, fara prea mare lupta si cu efort destul de mic, sustinuta de ce invatam la curs si inspirata de reusitele celorlalti, cele doua saptamani de inceput au trecut si m-am intors la control. Slabisem 3 kg! Am fost fericita!

Mai slabisem si alta data, ceea ce acum ma demotiva in loc sa ma incurajeze.

Mii de ganduri negative imi invadau mintea: ai mai slabit si alta data 3 kg si le-ai pus la loc, vin sarbatorile si o sa mananci paine si dulciuri, nu te poti abtine, prima oara cand o sa fi trista o sa manaci ciocolata, mai ai de slabit 10 kg, este enorm, nu te infoia, nu ai slabit, ai dat jos doar 3 kg de apa, pe care o sa le pui repede la loc!  Eu nu pot, eu nu reusesc, trebuie sa ma obisnuiesc cu asta!

Dar fiecare gand care imi venea trecea!

Ce am facut diferit de data asta? Am continuat!

Am continuat sa fac lucruri care sa ma ajute sa imi pastrez linistea si sa nu ma opresc.

Am inceput sa am grija de mine! Am inceput sa ma prioritizez de cate ori puteam.

Mi-am schimbat coafura si mi-am cumparat cateva haine noi. Asta m-a ajutat enorm!

Am inceput sa ma fardez. Eram putin schimbata si asta a contat mult.

Am invatat sa nu ma mai victimizez cand nu imi iesea ceva.

Am inceput sa fac fata momentelor grele si frustrarilor altfel decat mancand.

Mergeam la cursuri si sesiuni individuale cu d-na Stanciulescu. Asta a ajutat enorm sa mai incerc!

Inca doua saptamani, imi ziceam, sa vedem daca se mai intampla ceva.

Am continuat! Tot cate doua saptamani.

Au venit sarbatorile, am mancat mai mult, dar numai ce era recomandat. Nicio prajitura, nimic dulce, nicio felie de paine! La control, kilogramele erau aceleasi. Nu slabisem niciun gram dupa inca doua saptamani. Valuri de deznadejde si furie m-au invadat: nicio prajitura de craciun si 0 kg minus? Numai corpul meu poate sa faca asta, sunt incorigibila!

Si de data asta am continuat, pentru inca 2 saptamani.

Inca doua saptamani in care am fost un pic mai atenta, am redus putin zaharul de la cafea, am respectat mai atent indicatiile. Rezultatul: minus inca 3 kg! Eram pe drumul cel bun, in total 6 kg minus. Incepeau sa se vada kilogramele pierdute, cunoscutii au inceput sa faca unele comentarii pozitive.

Din momentul in care am inceput sa am rezultate, a aparut si speranta ca exista posibilitatea ca lucrurile sa functioneze. Mi-am dat seama ca ele functioneaza, chiar daca ritmul este unul mai lent.

cum am reusit sa slabesc cum am reusit sa slabesc

Am continuat!

Stiam ca trebuie sa actionez pe toate caile.

Mi-am creat multe contexte in care puteam sa ma pun in valoare, mi-am dat voie sa fiu feminina.

Mi-am creat contexte in care sa fiu obligata sa ma imbrac elegant si sa ma aranjez. Am iesit mult in oras, la teatru, film, spectacole, petreceri. Toate erau momente si contexte perfecte pentru a avea grija de aspectul meu exterior. Am inceput sa am grija cum ma imbrac zilnic. Mi-am mai cumparat cateva haine, am mai tras o tura pe la coafor. Incepeam sa am curaj! Asta ma facea sa ma simt bine, sa ma simt  puternica, sa ridic capul din pamant, sa rad!

Aveam si mai am zile grele, in care depasesc cantitatea de mancare necesara sau mananc si ceea ce nu este voie. Ma ia o usoara deznedejde si a doua zi o iau de la capat.

Nu las niciodata sa se intample asta mai mult de o zi. Psihic, este foarte important pentru mine sa ma opresc repede.

Am respirat des, mi-am spus cuvantul RABDARE de mii de ori intr-o zi, m-am dus mai departe! Am continuat. Am trecut peste perioadele in care cantarul nu arata nimic in minus, peste zilele cu senzatie mare de foame, peste zilele cu frustrare, oboseala, tristete.

Eu aleg altceva si aceste alegeri ma fac fericita !

Am continuat si sedintele individuale de coaching-mentorat-consiliere.

Intr-o intalnire cu d-na Stanciulescu, mi-am dat seama ca acum eu aleg altceva si aceste alegeri ma fac fericita:

• aleg sa renunt la mancatul nesanatos si aleg sa ma simt bine;
• aleg sa ma simt capabila, puternica, stapana pe alegerile mele;
• aleg sa ma simt bine, sa renunt  la obiceiuri masochiste;
• aleg sa ma bucur si renunt la tristete;
• aleg sa scap de frustrare, pentru a emana in jurul meu blandete, iubire, bucurie, in locul frustrarii, furiei, vinovatiei, victimizarii.

Dupa 3 luni, am slabit 10 kilograme. Lumea este altfel acum. Ma simt puternica si independenta. Am curajul sa fac planuri pentru mine si sa ma tin de ele.

Am realizat ca obiectivul meu nu este un numar de kilograme,
ci un stil de viata bazat pe respectul si grija fata de mine si fata de potentialul meu,
la care sa lucrez fara limita de varsta.

Cel mai important lucru descoperit este ca POT!

Acum incep sa-mi schimb strategia si obiectivul intr-unul pe termen nelimitat. Stiu ca este un mod de viata si ca alta varianta nu exista. Stiu ca trebuie sa continui toata viata, ca numai asta poate fi un obiectiv realist.

Dupa aceasta intreaga experienta, mi-am dat seama ca nu metoda de salbit este cea mai importanta,  ci PERSEVERENTA.

Sa nu te opresti, sa te bucuri si pentru o zi de reusita si pentru 100 de grame minus!

Fiecare pas conteaza, ma face sa ma simt mai libera!