Out of the box: școala fără medii la final de semestru și an


01.11.2021

„Sunt de acord că, dacă mai mulți oameni ar fi ca dumneavoastră, lumea ar fi mult mai bună. Dar scopul meu e să iau cel puțin notă de promovare, fără atâta efort cât cereți dumneavoastră, și voi face cerere de recorectare a lucrării”. Așa mi-a spus, cuvânt cu cuvânt, atunci când încă mai lucram într-o universitate, un student la un masterat cu frecvență care nu trecuse niciodată pe la cursuri, nu doar pe la cursurile mele, pe la oricare dintre cursuri, și a cărui lucrare era foarte departe de un nivel minim de performanță acceptabil în vreo instituție de învățământ care își respectă rolul în societate (ideea de a solicita recorectarea le-am dat-o eu însămi, cu precizarea că voi refuza să fac parte din comisia de recorectare – ceea ce am și făcut; eram sătulă de corectări și recorectări ale unor lucrări foarte slabe). Povestesc acest episod nu ca să-mi ridic vreo statuie, îl povestesc pentru că e un exemplu, unul dintre milioanele pe care le-am putea aduna, de situație care dezvăluie cauza cea mai profundă a calității scăzute a educației din România și totodată direcția în care trebuie căutate soluțiile: scopul pe care îl urmăresc, în fapt, beneficiarii. Atâta vreme cât nu reușim să creăm un sistem în care beneficiarii (elevii, studenții și părinții lor) să-și definească scopul în acord cu înseși rațiunile pentru care a fost creată școala de masă – a le da șansa tuturor să învețe acele cunoștințe și să-și antreneze acele capabilități și competențe care ajută la creșterea șanselor generale în viață ale fiecăruia și care nu pot fi învățate în alte contexte sociale –, ceea ce numim „centrare pe elev/student” lucrează în defavoarea calității, iar nu în favoarea ei.

În viziunea mea, prima direcție de gândire a unei reforme care să dea rezultatele dorite este aceasta: crearea unui sistem care să-i ghideze clar și inconturnabil pe beneficiari către scopul învățare-dezvoltare (studiu + antrenament). Sistemul actual, cu toate încercările de reformare, păstrează focalizarea majorității beneficiarilor și profesorilor pe obținerea – nu are importanță prin ce mijloace – de note mari, calificative bune, premii, burse și alte beneficii de același tip.

Un pas important către scopul învățare-dezvoltare a fost făcut prin reforma Funeriu, în primul rând prin reglementările care au diminuat posibilitatea de a înșela la examene, în măsura în care reglementările respective se aplică.

Un alt pas este intrarea coachingului în școală, în măsura în care coachii care lucrează cu beneficiarii școlii și cu profesorii îi ajută pe aceștia să-și redefinească scopurile în direcția studiu + antrenament și nu acceptă mecanic, așa cum se întâmplă adesea, „obiectivul clientului”, care, în cele mai multe cazuri, e legat de promovare și note mari.

Pasul decisiv ar fi însă schimbarea radicală a sistemului de evaluare a performanțelor elevilor și studenților și de acces la „bunurile” râvnite de beneficiari: burse, diplome, acces la o școală sau alta, acces la un program universitar sau altul, acces la un post sau altul, statut social ridicat și venituri mari.

Imaginați-vă modelul pe care îl creionez în continuare, încercând să aduc împreună „trenduri” care, izolat, se manifestă deja. Nu spun că e modelul ideal, așa ceva nu există; sunt însă 100% convinsă că e un model care, cu ajustările necesare, ar putea funcționa cu rezultate semnificativ mai bune decât ce avem acum; și nici nu-mi pare nemaipomenit de greu de pus în practică. În plus, faptul că aceste trenduri se manifestă deja, mă determină să cred că acesta este, cu ajustările necesare, viitorul educației. Atenție, e doar o schiță, nu așteptați să găsiți toate detaliile „puse la punct”! Provocarea pe care v-o lansez e aceasta: de fiecare dată când, citind, vă vine un gând „asta nu se poate”, „asta e o prostie/aberație”, opriți-vă din citit, puneți-vă întrebarea „Ce aș adăuga/modifica eu aici pentru ca asta să funcționeze?” și notați câteva răspunsuri.

Pentru simplificare lingvistică, voi folosi verbele la indicativ prezent, nu la condițional.

1. Notele și calificativele prin care profesorii de la clasă evaluează performanțele de-a lungul anului școlar au exclusiv rol informativ (îi informează corect, realist pe beneficiari în legătură cu nivelul de performanță al elevului/studentului la momentul T) și formativ (îi ghidează pe elevi și studenți în procesele de studiu și antrenament următoare). Nu există note și calificative „de încurajare”. Nu există nici note „ca pedeapsă”.

2. Notele și calificativele prin care profesorii evaluează performanțele de-a lungul anului școlar nu au niciun impact asupra vreunui clasament al elevilor și studenților. Altfel spus, profesorii de la clasă nu atribuie note și calificative pe baza cărora se încheie medii, se trece clasa, se obțin premii, burse, locuri în cămine și diplome, de care oamenii încă mai cred că „depinde viața copilului”.

Mulți profesori vor fi supărați, chiar revoltați citind acestea, pentru că se tem că își pierd principalul instrument de exercitare a puterii și de obținere a influenței, popularității, notorietății: nota cu impact asupra mediilor, promovării, burselor, diplomelor, intrării la liceul / facultatea dorit/ă. Unii vor masca nevoia lor de putere spunând că notele (acele note) „îi motivează” pe elevi/studenți. Răspunsurile mele sunt acestea: (1) motivarea prin acele note, cu impact asupra mediilor, promovării, burselor, diplomelor, intrării la liceul / facultatea dorit/ă, e exact elementul care îi îndepărtează pe elevi/studenți de la scopul pentru care îi chemăm la școală: învățarea-dezvoltarea, studiul și antrenamentul; când vom renunța la acest tip de motivare, vom fi obligați să căutăm și să creăm, împreună cu ei, alte pârghii de motivare, mai potrivite pentru scopul urmărit; (2) dovedește că ești profesor bun atunci când nu mai ai de dat decât resurse pentru învățare-dezvoltare (studiu și antrenament)! dacă elevii/studenții te aleg și vorbesc bine despre tine și atunci, probabil că ești cu adevărat un profesor bun; dacă atunci nu te mai aleg și nu mai vorbesc bine despre tine, înseamnă că, poate fără să-ți dai seama și fără să-și dea seama, i-ai cumpărat și s-au lăsat cumpărați prin notele pe care le-ai dat la schimb.

Profesorii cu adevărat buni se vor simți eliberați de stresul imposibil de descris în cuvinte pe care îl presupun evaluările sumative (vedeți stresul actual legat de încheierea mediilor; și nu, nu e conjunctural, legat de pandemie și școala on-line, se repetă la finalul oricărui semestru și an școlar). Eliberați de una dintre prea multele dimensiuni ale (supra)muncii lor, eliberați de anxietatea obiectivității/subiectivității în notare, eliberați de presiunile (sociale și interiorizate) pentru a fi „înțelegători” și a „da” note mari indiferent de nivelul de performanță dovedit de elev/student, eliberați de contestații agresive și contestări nedrepte, eliberați de sentimente de vinovăție de multe ori artificial alimentate social, ei se pot concentra mai bine pe calitatea proceselor de învățare-dezvoltare (studiu și antrenament), care constituie însăși rațiunea – cel mai adesea uitată! – de a fi a școlii și a profesorului.

3. Notele și calificativele prin care profesorii evaluează performanțele de-a lungul anului școlar sunt confidențiale, stocate exclusiv într-un spațiu virtual al elevului/studentului, la care au acces doar elevul/studentul și părinții sau tutorii lui, precum și cadrele didactice care predau la anul de studiu respectiv.

Dacă doresc, elevul/studentul și părinții pot descărca și tipări situația respectivă; profesorilor li se interzice să descarce și să tipărească ceva din spațiul virtual al elevului/studentului. Întreg personalul școlii semnează un contract de muncă ce conține o clauză foarte clară de confidențialitate cu privire la situația școlară a fiecărui elev/student și sancțiuni ferme pentru cazul în care elevul/studentul dovedește că acest drept al lui la confidențialitatea situației școlare a fost încălcat, sancțiuni care pot merge de la daune morale plătite elevului/studentului, în cuantumul pe care acesta îl solicită, până la desfacerea contractului de muncă.

4. Premiile școlare sunt alocate exclusiv pentru valori-atitudini, efort și progres. Excludem din activitatea școlară propriu-zisă orice clasament și premiu pentru vreo aptitudine-performanță (matematică, literatură, muzică, desen, sport etc.) și transferăm aceste clasamente și premii către un sistem parașcolar de competiții (v. mai jos).

Oferim doar două premii generale: (1) premiul pentru cel mai mare progres; creăm un program (software) care să compare automat calificativele și notele obținute de fiecare elev/student pe parcursul anului școlar și să ierarhizeze elevii/studenții în funcție de progres; (2) premiul pentru cele mai multe puncte acumulate în competiții parașcolare de aptitudini-competențe-performanțe (v. mai jos).

Alte premii vor fi stabilite liber de învățător/diriginte/conducător de an împreună cu grupul de elevi/studenți, în funcție de valorile-atitudini dezirabile social (care cresc șansele în viață și contribuie la creșterea coeziunii sociale și dezvoltarea economico-socială sănătoasă) pe care le-au observat și apreciat ei pe parcurs la un elev/student sau altul: de exemplu, premiul pentru empatie, premiul pentru punctualitate, premiul pentru reziliență (depășirea obstacolelor), premiul pentru ajutor acordat colegilor, premiul pentru implicare socială în afara școlii etc.; fără niciun „cel mai…”.

Nu e nici obligatoriu, nici recomandat ca fiecare elev/student să obțină un premiu; dacă nu te-ai făcut remarcat prin nicio valoare-atitudine dezirabilă social, prin niciun efort și niciun progres, nu primești nimic. Însă grupul și profesorii încurajează, ghidează și sprijină fiecare elev/student să-și dezvolte și să manifeste valori-atitudini dezirabile social, să crească eforturile în direcția învățării-dezvoltării și să-și formeze „puncte tari”.

Fiecare premiu e recunoscut într-un certificat, care e „încărcat” în spațiul virtual al elevului de către învățător / diriginte / îndrumător de an, pentru valori-atitudini și efort, sau profesor de specialitate, pentru competițiile parașcolare (v. mai jos).

5. Nevoia de a ști unde se află fiecare elev/student sub aspectul aptitudilor, competențelor și performanțelor în comparație cu alți congeneri și nevoia societății de a ști care e interesul și nivelul de performanță pe care îl atinge fiecare cohortă de elevi/studenți pentru o categorie sau alta de aptitudini și competențe sunt acoperite exclusiv printr-un sistem parașcolar de competiții (testare).

Scoatem, în acest fel, educația școlară din „globul de cristal” și o supunem unei evaluări externe continue, pe chiar parcursul procesului. Angajatorii pot crea propriile concursuri/jocuri și sunt încurajați și ghidați să o facă în acord cu strategiile de învățare-dezvoltare din școală; în acest fel, legătura școlii cu rolurile profesionale devine dintr-un apăsător „ar trebui să” o realitate sustenabilă, iar elevii și studenții află în timp util ce așteaptă piața muncii de la ei. Asociațiile de părinți pot crea concursuri și sunt încurajate și ghidate să o facă în acord cu strategiile de învățare-dezvoltare din școală. E de dorit ca părinții și angajatorii să aibă un cuvânt de spus cu privire la calitatea educației, dar structurile actuale create pentru aceasta sunt complet inadecvate și lucrează în defavoarea calității, nu în favoarea ei. Angajatorii și părinții trebuie să fie evaluatori ai rezultatelor, iar nu arhitecți ai conținuturilor și metodelor de învățare din școală, cum au tendința să facă acum, pentru că nu sunt calificați pentru aceasta. De procesele de învățare se ocupă profesorii și trebuie lasați să se ocupe cum știu ei mai bine, pentru că doar ei sunt calificați pentru aceasta.

Elemente ale acestui sistem există deja, prin concursurile și olimpiadele numite astăzi „școlare” și prin competițiile tehnice, artistice, sportive etc. pentru copii și tineri,  organizate prin inițiative private. Tot ce avem de făcut e (1) să adunăm toate aceste competiții într-un sistem coerent, bine organizat pe categorii de aptitudini-competențe- performanțe, eventual sub denumirea „jocuri / olimpiade”, în accepțiunea în care folosim „joc” pentru „jocuri olimpice” ori chiar „jocuri pe calculator”, (2) să dezvoltăm acest sistem în tandem cu activitățile de învățare (studiu și antrenament) pe care se focalizează școala, dar (3) să separăm clar desfășurarea concursurilor de școală și (4) să îi încurajăm și ajutăm pe toți elevii/studenții să participe la astfel de concursuri/jocuri.

Practic, în acest fel eliminăm sau măcar reducem prăpastia actuală care separă o elită subțire care participă și câștigă premii la competiții naționale și internaționale de o masă de elevi și studenți analfabeți științific și funcțional, care, pentru că nu își conștientizează/acceptă analfabetismul, revendică drepturi ce nu li se cuvin (v. efectul Dunning-Kruger) și care, pentru că nu știu ce îi interesează și ce pasiuni au, altele decât banii și distracția, devin mai mult sau mai puțin asistați social, ori găsesc refugii în activități și grupuri infracționale. Cum facem aceasta? Ghidându-i atent și sprijinindu-i pe toți copiii și tinerii să se expună unor concursuri/jocuri/olimpiade atent organizate ( = testări în condiții de anonimat) și să vadă unde se află în mod real ca nivel de performanță în comparație cu congenerii lor; nu toți la toate competițiile, fiecare la, să spunem, cinci jocuri/an, alese liber din sistemul creat. Competiția liberă aduce motivație, o arată participarea masivă și intensă a copiilor și tinerilor la jocurile pe calculator!

Concursurile sunt distribuite pe tot parcursul anului, astfel încât copiii pot alege, împreună cu părinții și ghidați de profesori, când și la ce concursuri se prezintă.

Profesorii pot participa ca evaluatori anonimi, dar, ca să separăm clar procesele de învățare-antrenament de procesele de evaluare sumativă (pentru clasamente), eliminăm etapele „pe clasă” și „pe școală” din toate competițiile și nu implicăm profesorii de la clasă în evaluarea propriilor elevi/studenți: de pildă, dacă avem o competiție pe oraș/județ, lucrările sunt trimise în alt oraș/județ pentru corectare (cum se procedează acum, la unele examene).

Finanțăm acest sistem parțial din bugetul de stat (și acum sunt finanțate examenele, olimpiadele și unele concursuri), astfel încât oricine să aibă acces la un pachet de competiții – unele obligatorii, altele la alegere – considerat minimul necesar, și parțial prin inițiative private (și acum există astfel de inițiative).

Pentru reducerea inegalității de șanse, copiii din categorii considerate defavorizate care au parcurs pachetul minim și au obținut punctaje peste un nivel predefinit, primesc burse pentru a se înscrie în competiții private prestigioase (și acum sunt oferite burse, dar beneficiarii nu sunt controlați în niciun fel dacă le utilizează pentru educație sau pentru cu totul alte scopuri).

Fiecare competiție din sistem oferă un certificat care atestă că „X a obținut … puncte și s-a clasat pe locul… din … candidați”.

Fiecărei competiții i se poate atribui un număr de credite, ca să putem integra modelul în actualul sistem internațional.

Fiecare certificat e „încărcat” de profesorul de specialitate sau de diriginte / conducătorul de an în spațiul virtual al elevului respectiv. În acest fel, profesorii au o informație suplimentară cu privire la interesele, aptitudinile și performanțele elevilor/studenților, pe baza căreia îi pot ghida mai bine în procesul de învățare-dezvoltare (studiu și antrenament).

Un software asigură prelucrarea anonimă a tuturor datelor din spațiul virtual al fiecărei clase / fiecărui an de studiu / fiecărei școli, astfel încât situația să poată fi comunicată public la final de an. În acest fel, societatea obține informații cu privire la valorile-atitudini, disponibilitatea pentru efort, deschiderea către învățare-dezvoltare (studiu + antrenament) și performanțele efective ale copiilor și tinerilor, iar aceste informații sunt semnificativ mai bogate, mai nuanțate și mai realiste decât informațiile pe care le avem acum.

6. Bursele și locurile în cămine sunt alocate pe baza unui punctaj obținut din tot ce a fost  „încărcat” în anul precedent în spațiul virtual al unui (fiecărui) elev/student.

7. Nu există corijențe, restanțe și repetenție. Toți elevii și studenții primesc diplome care atestă că (1) au frecventat școala un număr prestabilit de ore, (2) au contribuit prin acțiunile lor la buna desfășurare a activităților de învățare și (3) au acumulat un număr de… credite din competiții. Singurele condiții pentru eliberarea diplomei sunt frecvența și contribuția la procesele de învățare, oricare ar fi această contribuție: de la ascultarea activă, la întrebări „la obiect”, idei proprii „la obiect”, prezentarea unor idei din literatura domeniului etc.

8. Înscrierea elevilor în clasa a V-a într-o altă școală, diferită de școala la care au parcurs clasele I-IV, e un atribut autonom al școlii de primire. Elevii și părinții pregătesc un dosar de admitere care conține și parola de acces în spațiul virtual al elevului (cu aceleași obligații de confidențialitate despre care am vorbit mai sus), iar profesorii care urmează să predea la anul școlar / clasa respectiv/ă decid asupra acceptării sau respingerii cererii.

Pentru descurajarea corupției, sancționăm cu desfacerea imediată a contractului de muncă, fără nicio circumstanță atenuantă, orice membru al personalului din școli, de la director la portar, dovedit că a primit bani sau alte foloase necuvenite, indiferent de mărimea sau natura folosului respectiv (de la plicul cu bani la sticla de… , pachetul de cafea/țigări, ori buchetul de flori);  iar pe corupător (acela care oferă) îl amendăm cu o sumă cu adevărat descurajantă, de exemplu, egală cu toate veniturile sale din ultimele 6 luni (sau o altă variantă la fel de descurajantă, pe care legislația o permite).

9. Examenul de final de clasa a VIII-a nu mai e necesar: notele cu rol informativ-formativ de pe parcursul anilor de studiu, certificatele obținute de elevi la concursurile de aptitudini-competențe-performanțe și premiile obținute de ei în cadrul școlii pentru valori-atitudini, efort și progres oferă o informație mult mai bogată, mai nuanțată și mai corectă („obiectivă”) decât ar putea oferi orice examen.

10. Înscrierea elevilor în clasa a IX-a și înscrierea în învățământul superior sunt și ele atribute autonome ale liceului și facultății respective. Elevii și părinții pregătesc un dosar de admitere care conține și parola de acces în spațiul virtual al elevului (cu aceleași obligații de confidențialitate despre care am vorbit mai sus), iar profesorii care urmează să predea la anul școlar / clasa respectiv/ă decid asupra acceptării sau respingerii cererii. Liceele și facultățile pot adăuga un interviu cu elevul sau/și un examen de admitere, obligatoriu cu probe multi- și interdisciplinare, de tip PISA.

Un elev își poate depune dosarul la mai multe licee / programe de studiu universitar.

Programele de studii universitare nu mai au examene semestriale, nici de absolvire. Studentul susține doar o lucrare (eseu, cercetare) pe o temă de interes pentru el (iar sistemul de competiții/jocuri îl va fi ajutat să identifice clar un domeniu și o temă) și primește un certificat care atestă susținerea lucrării, rezultatele lui în competiții și premiile obținute pe parcurs pentru valori-atitudini, efort și progres.

Sunt conștientă că sună a science-fiction, dar știți câte idei care păreau așa au devenit, cu timpul, realități aproape banale. Modelul pe care l-am descris aici chiar poate funcționa, cu rezultate semnificativ mai bune decât sistemul actual, și constituie – cu ajustările necesare – viitorul educației, sunt convinsă de aceasta. Sigur că nu ar putea fi implementat luna viitoare sau în anul școlar care urmează. Însă cu siguranță ar putea fi implementat cu succes în 2-4 ani, cu condiția ca o decizie fermă să fie luată în această direcție, iar decizia să fie susținută cu toate resursele umane și materiale necesare pentru crearea „infrastructurii” necesare.

Te-am provocat la început ca, de fiecare dată când, citind, îți vine un gând „asta nu se poate”, „asta e o prostie/aberație”, să te oprești din citit, să-ți pui întrebarea „Ce aș adăuga/modifica eu aici pentru ca asta să funcționeze?” și să notezi câteva răspunsuri. Care au fost răspunsurile pe care le-ai notat? Te rog să le scrii mai jos, în Comentarii.

Îți mulțumesc și pentru răbdarea lecturii, și pentru răspunsurile tale.

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.