Emoțiile negative sunt resurse de neînlocuit
07.18.2015
Astăzi te invit la film. Un film pur și simplu genial: Inside Out. Pe care, după ce l-ai vizionat o dată, îți dorești să-l mai vizionezi încă o dată, și încă o dată… Pentru că, în spatele poveștii, se află mult conținut, multă învățătură pentru viață. Și multă știință autentică.
Înainte de a (re)viziona filmul, citește însă acest articol. Pentru că, așa cum observă Caroll Lewis, Everything’s got a moral, if only you can find it. Nu că te-aș crede incapabil(ă) să găsești și singur(ă) o ”morală”, dar poate că găsești mai mult dacă privești și în direcțiile pe care ți le recomand eu.
Mă lovesc (și sunt lovită) adesea în munca mea de oameni convinși că toate se rezolvă dacă spui ”Gândește pozitiv”. Convinși că există coachi, consilieri, NLP-iști, psihologi care îi pot ajuta să fie fericiți 24 ore din 24. Indiferent că e vorba despre programe individuale sau cu echipe, de cursuri sau grupuri de suport, atunci când le spun oamenilor că gândirea pozitivă trebuie înțeleasă și folosită nuanțat, că nu e nici posibilă, nici de folos întotdeauna, că emoțiile umane vin întotdeauna în ”pachete” care combină pozitivul cu negativul, că emoții negative precum tristețea, frica, dezgustul, furia sunt de multe ori foarte utile, fie mă lovesc de ziduri ridicate și porți închise în fața mea, fie sunt lovită cu ”argumente” la care o minte echilibrată nu poate răspunde decât ”E alegerea ta dacă acorzi credit mai mare variantei X sau variantei Y”.
În programele individuale și cu echipe, clienții cei mai rezistenți la schimbări benefice pentru ei sunt, paradoxal, tocmai aceia care au citit multă literatură ”de dezvoltare personală” și au participat la diverse conferințe, workshop-uri, școli de vară ”de dezvoltare personală”. După ce mintea ți-a fost spălată în repetate rânduri cu clișee facile, pe care creierul, care funcționează pe principiul economiei de energie, a fost fericit să le primească, nu mai ”rezonezi” cu idei, argumente și raționamente care te scot din zona de confort intelectual și emoțional.
Am scris, cu câțiva ani în urmă, împotriva clișeului potrivit căruia numai plăcerea ar asigura succesul în învățare și că totul ar trebui și ar putea fi învățat din plăcere, fără stres: Despre afecte / emoţii şi performanţă în învăţare: întrebări provocatoare. Puțini m-au luat în serios, mulți m-au trimis, ”savant”, la cartea lui Daniel Goleman, Inteligența emoțională; oameni care citesc puțin sau superficial… Citește și articolul respectiv, apoi încearcă să-ți conștientizezi, când înveți, pachetul emoțional – folosind învățătura pe care o vei fi acumulat vizionând filmul Inside Out.
Îmi amintesc de un client, un bărbat remarcabil sub foarte multe aspecte, cu care am avut conversații lungi pe teme legate de creșterea productivității (e antreprenor și manager, iar când a venit simțea că pierde controlul afacerii), de relații sănătoase (era într-o relație de co-dependență cu partenera și simțea că relația respectivă îl blochează), de gestiune a amintirilor dureroase și resentimentelor față de părinți și bunici, de gestiune a sănătății… A deschis greu și cu durere evidentă porțile minții atunci când ceea ce-i spuneam contrazicea ce știa deja din numeroasele programe de dezvoltare la care participase; însă le-a deschis, pentru că inteligența îl ajuta să cântărească argumentele și coerența raționamentelor. A parcurs un drum impresionant: a redevenit productiv și a redobândit sentimentul de control asupra afacerii, și-a echilibrat mai bine relația, a depășit unele resentimente, a luat o decizie majoră, care avea să-i schimbe efectiv viața, și a făcut toți pașii necesari pentru punerea ei în practică. Pe tot parcursul, am simțit însă că ”rezona” – obligat de raționamentul logic și de rezultatele practice pe care le obținea – doar pe jumătate cu noul mod de a privi lucrurile: umbra vechilor clișee rămânea acolo, în spate, amenințătoare. Nu a acceptat pe deplin niciodată că uneori e bine să lași și emoțiile negative să lucreze până la capăt pentru tine, că e util să te confrunți lucid cu propriile frici, nu să le ascunzi sub un superficial ”Gândește pozitiv”. Iar în ziua în care decizia respectivă trebuia dusă la capăt, umbra clișeelor intelectuale legate de emoții a acoperit total și inteligența, și emoțiile pozitive pe care le trăise urmărindu-și rezultatele: i-a anulat propria decizie, a șters toți pașii pe care îi făcuse către ea…
Îmi amintesc că, în pauza unei întâlniri de afaceri, am fost întrebată de ce sunt tristă. Era dimineață și se presupune că nu așa e bine să-ți începi ziua. Am povestit că avusesem, cu o seară înainte, o conversație foarte grea cu paciente diagnosticate cu cancer; ele pleacă întotdeauna de la grupul de suport mai senine, cu mai mult curaj și cu resurse suplimentare pentru a face față bolii, însă pachetul emoțional cu care plec eu conține, alături de bucuria de a le fi de ajutor, o povară pe care uneori o port și a doua zi. ”Mergeți o dată pe an la un control medical”, am spus, foarte serioasă, ”cancerul de sân și de col pot fi tratate dacă sunt depistate la timp; poți să nu ajungi la operații, chimioterapie, radioterapie, recidive…”. Îți dai seama că acum ne programezi negativ? – m-a întrebat o doamnă de alături, furnizoare de servicii NLP. Lasă-ne să rămânem pozitive. Dacă te gândești la rău, atragi răul. Îmi reproșa, altfel spus, că îndemnul meu atrăgea răul nu doar asupra mea, ci și asupra lor; le avertiza, implicit, pe celelalte să se îndepărteze de mine. Nu, nu-mi ”dădeam seama” de ”crima” care mi se imputa; pentru că e o mare ignoranță să crezi că, dacă eviți să te gândești la posibile consecințe negative, ele te vor ocoli; aceasta nu este gândire pozitivă, e pur și simplu ignoranță îmbrăcată în haine aparent savante. Câteva minute mai târziu, aceeași doamnă răspundea la o întrebare a altei doamne: ”Vrei să spui că poți să mă ajuți să fiu fericită tot timpul? Tu ești fericită tot timpul? Nu ești niciodată tristă, îngrijorată, nu ți-e frică de nimic?” – ”Da, eu sunt fericită tot timpul; nu mi-e frică de nimic. Și pot să te ajut să fii și tu”.
Îmi amintesc de asemenea că, pe parcursul cursurilor de dezvoltare personală și profesională din 2014-2015, una dintre cele mai puțin convingătoare – pentru câteva participante – discuții a fost aceea generată de slide-urile acestea:
Acum vizionează acest film pur și simplu genial, Inside Out, creat cu concursul unui expert reputat în psihologie și urmărește cum funcționează, de fapt, pachetul emoțional în fiecare moment al vieții noastre, la ce te ajută bucuria, când anume nu bucuria, ci doar tristețea te poate ajuta (să fii autentic empatic/ă emoțional, de exemplu; sau să găsești resurse interne și externe ca să depășești deprimarea și să gândești rațional, ca să iei o decizie bună), când sunt utile dezgustul și furia…
Și emoțiile negative, nu doar cele pozitive constituie resurse în viețile noastre. Inteligența emoțională nu înseamnă, cum cred foarte mulți, să elimini emoțiile negative: înseamnă să știi când și cum să folosești emoțiile, fie ele pozitive sau negative.
Vizionare plăcută!
Citeste si : Demistificarea gândirii pozitive: nu fugi de tristețe
Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu
You must be logged in to post a comment.