Un zid întreg care s-a dărâmat – ce ușurare!
02.29.2016
Se numește Mihaela, e angajată, studentă, soție și mamă. Când a contractat programul, a scris, ca obiective:
- eliminarea blocajelor care împiedică efortul susținut;
- dezvoltarea deprinderilor de învățare pentru performanță;
- identificarea unui parcurs profesional potrivit.
Aproape fiecare feedback pe care l-am primit de la ea după sesiuni ar fi putut constitui o sursă de inspirație pentru mulți alții. Reproduc aici, cu permisiunea ei, feedback-ul primit după cea de-a șaptea sesiune. Dacă ești suficient de receptiv(ă) și deschis(ă) la a învăța din experiența altora, vei găsi cu siguranță aici lucruri care să te ajute să conștientizezi mai bine ce ți se întâmplă și unele soluții foarte eficace.
”Reusesc abia acum sa va trimit feedback-ul pentru ultima sedinta si asta pentru ca de atunci am facut progrese atat de rapide incat nici nu am apucat sa le sintetizez.
Sedinta mi-a fost foarte utila si am perceput-o nu ca pe o noua fereastra care s-a deschis, ci ca pe un zid intreg care s-a daramat si m-a lasat sa vad o intreaga perspectiva si sa si pasesc in ea.
.
Dupa ce mi-ati spus sa privesc inertia de dimineata de care ma plangeam ca pe un vecin pe care il tin la usa si nu il invit in casa am avut o revelatie: ca eu primesc in casa pe oricine si ii dau si paturi sa isi faca acolo un cuib, spre deosebire de sotul meu, care filtreaza atent toate informatiile pe care le primeste si care reactioneaza ferm (sanatos) la musafirii reali, autoinvitati si care nu mai pleaca. Stiam ca e mai asertiv decat mine in a-si proteja spatiul personal, nu facusem insa legatura cu modul in care el isi protejeaza si spatiul mental.
.
Mi-am imaginat pe moment ca am in cap un tunel deschis la ambele capete, deasupra urechilor, prin care trec toate gandurile si informatiile posibile, in viteza, iar eu ma uit cu atentie la ele si daca vad vreuna mai valoroasa o inspectez mai atent si vad ce fac cu ea, o cred sau nu, o fac parte din sistemul meu de credinte sau nu etc. Daca nu, o las sa treaca linistita si imi mentin linistea.
.
Principiul dupa care ii decid valoarea e cel pe care mi l-ati spus dvs: cum ma ajuta asta sa imi indeplinesc scopurile ?
Iar scopurile mi le-am scris frumos intr-un carnetel si mi le revizuiesc dimineata si de cate ori ma apuca vreo stare mai rea, fara motiv.
.
Obiceiurile la care am lucrat de atunci sunt: mindfulness, recunostinta, dieta, sport, stil nou de gandire.
.
M-a ajutat foarte mult un citat din Margaret Thatcher: trebuie sa porti o batalie de mai multe ori pana sa o castigi.
.
A fost o schimbare de perspectiva foarte utila, pentru ca aveam tendinta sa pun sentinte definitive pe comportamentul meu: ”n-ai facut nici azi sport pentru ca asa esti tu, nu te tii de nimic” etc. etc.
.
Acum vad toate astea ca pe obiceiuri noi pe care vreau sa le implementez si caderile ca pe obstacole firesti: ma ridic si merg mai departe.
.
De mai multe ori pe zi, imi spun repede 10 lucruri pentru care sunt recunoscatoare, iar asta are un efect asa puternic, ca ajung de-a dreptul euforica, de data asta in mod sanatos: ma bucur de ce am, nu de ce as putea avea daca as fi, in sfarsit, perfecta. E buna Euforica (din mine) asa, imi place de ea, si se mira si ea de cat de usor ii e sa traiasca fara sa mai faca planuri peste planuri, cu obiective marete de atins – marete si imposibile, ca sa satisfaca Perfectionista si sa ii dea ocazia Masochistei sa esueze.
.
De mai multe ori pe zi respir adanc si scanez corpul din cap pana in picioare, inchid ochii cateva secunde si vad cum se simte in corp sa fiu prezenta in acel moment.
.
La capitolele sport si dieta am facut progrese, dar observ ca trebuie sa respect oscilatiile naturale de energie, lucrez la asta.
.
Stilul de gandire e schimbarea cea mai mare: in masura de 80% imi vin gandurile vechi, dar le raspund altfel, iar 20% sunt ganduri noi si proaspete si relaxante: nu ai nimic „de facut” in viata, niciun obiectiv maret de atins ( nici macar iluminarea), ci trebuie sa iti gasesti singura sensul, sa iti fixezi ce obiective sunt in acord cu valorile tale si sa traiesti zi dupa zi cat de bine poti, atata tot. Si la sfarsit se cheama ca ai avut o viata bine traita.
.
Mi-am mai dat seama ca incercam sa schimb obiceiuri folosind multa forta, multa rezistenta, si ma invinuiam pentru ca nu am mai multa putere. Totul era legat de forta si putere – si chiar violenta, verbala cel putin, destula, fata de mine. Dar am inteles ca metoda cea mai buna e sa nu folosesc forta deloc, sa las lucrurile sa curga.
.
Nu stiu prea bine cum sa explic. Dar am descoperit vocea interioara care cam stie ce am de facut in fiecare moment, trebuie doar sa o ascult: ”acum esti obosita, inchide calculatorul si culca-te”; ”acum ai timp, ar fi bine sa conspectezi bibliografia gasita ieri” etc. etc.
.
Cheltuiam o cantitate fantastica de energie acoperind aceasta voce.
Copilul rezvratit incepea sa tipe: ”n-am chef sa conspectez acum, ca m-au stresat copiii dimineata, vreau si eu sa fac ceva numai pt mine” (de parca masterul n-ar fi numai pt mine).
Judecatorul: ”niciodata nu faci ce-ti propui, iar o sa amani pana in ultimul moment, esti groaznica, n-ai cel mai bun material genetic, asa n-o sa reusesti nimic”.
Calaul: ”ok, citesti o carte numai pentru tine, dar citesti 3 ore fara sa te misti, pana te dor spatele si ochii”.
Masochista: (dupa 3 ore) ”ma simt ingrozitor, nu sunt prea sanatoasa, viata asta fara bucurii o sa ma imbolnaveasca”.
Intelectuala: ”cu un alt stil de atasament / alte decizii acum n ani, n-ai fi ajuns aici”.
Depresiva si disperata: ”asa va fi mereu, nu e nicio speranta, viata asta nici nu merita traita, mai bine nu ma nasteam”.
Etc. etc.
.
Oare o fi scris cineva o piesa de teatru cu astfel de personaje? Ca, daca nu, as scrie-o eu 🙂
.
Acum incerc, fara rezistenta, sa ascult vocea aia firava si pur si simplu sa fac ce imi spune – stie foarte bine ce e de facut in fiecare moment, nu trebuie sa o organizez si sa prioritizez in niciun fel. Cand sunt cu fetele, spune: ”acum fii o mama buna, rabdatoare si atenta cu ele, fii vesela si bucura-te de ele”.
.
Ce usurare: nici nu trebuie sa gandesc asa mult, continuu, mintea mea nu trebuie sa rezolve toate problemele lumii, nu trebuie sa analizez totul, in orice moment.”
.
Te-ai recunoscut în unul sau altul dintre personajele de mai sus?
Atunci recitește atent, extrage învățămintele valabile pentru tine și aplică creativ: testează în viața ta de fiecare zi, monitorizează, adaptează, ameliorează…
Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu
You must be logged in to post a comment.