” Delict de orgoliu / Complex de superioritate ”

05.07.2019

Sincronicitate?

Ieri i-am spus cuiva cele din fotografie. A comentat că nu-mi primește sfatul – care ”sfat”? că eu chiar nu văd niciunul! – și m-a acuzat de ”delict de orgoliu”.

Astăzi i-am spus altcuiva că nu putem lucra împreună și e mai bine să apeleze la altcineva; am renunțat la aproape 3000 euro; nu e prima dată și nu, nu mă dau banii afară din casă. ”De ce?”, m-a întrebat. ”Pentru că eu spun una, iar tu înțelegi altceva, distorsionezi sensul”, am răspuns. M-a acuzat că aș avea un ”complex de superioritate”.

Orice etichetă mi s-ar pune, eu o accept ca adevărată: homo sum, humani nihil a me alienum puto / sunt om, nimic din ce e omenesc nu-mi e străin. Pentru că tot ce e omenesc e o resursă pentru mine. Aceasta este una dintre ideile originale pe care mi-am construit încrederea în mine și reușitele în viață, una dintre ideile originale pe care se întemeiază metoda Elisabeta Stănciulescu, toate programele pe care le ofer și reușitele oamenilor cu care lucrez:

Da, am, ca orice ființă umană, și orgoliu. Și mă străduiesc – o fac conștient! – să-l folosesc ca pe o resursă, în acele contexte în care apreciez că o doză de orgoliu e SCOP (sănătoasă, constructivă, onestă, productivă).

Da, am, ca orice om care știe că a studiat, în domeniul său, mai serios și mai mult decât alții și are, în domeniul său, o experiență mult mai solidă decât alții, și un ”complex de superioritate”: sunt foarte conștientă de ce știu și ce știu să fac și sunt foarte conștientă de nivelul la care știu și fac, așa cum sunt foarte conștientă de câte nu știu și nu știu să fac.  Și mă străduiesc – o fac conștient! – să folosesc această ”superioritate” ca pe o resursă, în acele contexte în care apreciez că o anumită doză e SCOP (sănătoasă, constructivă, onestă, productivă).

Însă atunci când îmi dai un feedback, asigură-te că ai priceput într-adevăr ce vreau să spun și dacă nu cumva doar ”complexele” tale și ”scenariile” din mintea ta te fac să interpretezi lucrurile într-un fel sau altul.

Ceea ce m-a determinat să le răspund celor doi așa cum le-am răspuns nu a fost nici orgoliul, nici ”superioritatea”; au fost cu totul alte resurse pe care mă străduiesc să le folosesc conștient.

În primul rând, empatia: înțeleg (intelectual) și simt (emoțional) din ce unghi privesc ei lucrurile, cum își construiesc ei raționamentele, la ce tipuri de ”argumente” apelează și ce așteaptă din interacțiunea cu mine.

În al doilea rând, smerenia, corectitudinea și onestitatea: sunt conștientă că nu pot și nu e posibil să susțin o conversație, mai ales pe teme profesionale, cu oricine și în orice context; și e corect să le comunic onest oamenilor respectivi aceste limite ale mele – iar ei, dacă vor, pot să-și conștientizeze propriile limite.

În al treilea rând, gestiunea sănătoasă și productivă a timpului și energiei de ambele părți. Sigur că, dacă suntem, și unul și altul, deschiși și alocăm timp suficient și energie suficientă, reușim, în cele din urmă, să comunicăm SCOP (sănătos, constructiv, onest, productiv). Însă în cele două cazuri timpul și energia pe care ar fi fost nevoie să le aloc ar fi fost foarte mari, pentru că fiecare dintre cei doi aștepta să îi ofer, ”pe repede înainte”, TOT ce eu am învățat, în ani foarte mulți, iar el nu a învățat (pentru că, poate, a ales să învețe alte lucruri).

Verifică dacă ce îți pare ” delict de orgoliu / complex de superioritate ” la altul nu se află, de fapt, la tine!

Când vrei să lucrezi sau pur și simplu să stai de vorbă cu cineva care are studii, calificări, experiență, performanțe într-un domeniu mai bune decât tine, activează-ți și tu empatia, corectitudinea, onestitatea și smerenia: acceptă că el/ea va privi lucrurile din cu totul altă perspectivă decât tine și că nu ești în măsură să judeci dacă ”are dreptate” sau nu, pentru că nu ai toate informațiile pe care el/ea le are și nu faci toate conexiunile pe care el/ea le face.

”Atunci să mi le ofere”, vei spune. Activează-ți din nou empatia, corectitudinea, onestitatea și smerenia: el/ea le-a acumulat în ani, cu eforturi, cu căderi și ridicări, cu frustrări și sacrificii; așa cum ai învățat tu să mergi în picioare, de exemplu, ori o limbă străină, ori ”meseria” ta. Oricât ai fi de inteligent/ă și talentat/ă, crezi că poți înțelege și asimila în câteva minute, ore, zile, cu efort minim și fără nicio suferință, tot ce un profesionist știe și face în domeniul lui de competență-performanță? Eu zic că ai avea nevoie să-ți acorzi timp și să te angajezi la un efort personal comparabile cu acelea pe care el/ea le-a alocat.

Așadar: (1) fie accepți să faci eforturi și îți aloci suficient timp și suficientă energie ca să studiezi și să testezi în experiență până te ridici – da, te ridici! – la nivelul lui/ei; (2) fie îi acorzi pur și simplu încredere că știe ce spune și ce face mai mult și mai bine decât tine, te deschizi și iei piese de puzzle din ceea ce spune el/ea ca să-ți reconstruiești (schimbi) progresiv propriile raționamente/argumente, iar apoi îți acorzi timp și răbdare ca să testezi în experiență noile tale idei.

Gândirea critică nu înseamnă simpla judecată de tipul ”sunt de acord / nu sunt de acord” cu ce spune altul; ea începe cu smerenia, cu semne de întrebare legate de ce și cum gândești tu însuți, și continuă cu empatia și ascultarea (și autoascultarea) mindful.

Vrei un exemplu? Uite, inspiră-te din ce fac Charmides și Critias în conversația cu Socrate, relatată în acest Dialog al lui Platon. Se vorbește mult astăzi despre metoda socratică (maieutica) în coaching și educație. Însă n-am întâlnit încă pe nimeni care să privească întregul metodei: toți coachii și unii profesori încearcă să acționeze precum un Socrate, dar par să ignore că Socrate vorbea cu un Charmides / Critias. Metoda socratică e practic posibilă doar dacă Socrate are în fața sa un om care vine și rămâne în conversație cu încrederea, deschiderea, respectul și răbdarea lui Charmides / Critias. Și, desigur, cu tot ce-i trebuie ca să înțeleagă corect un mesaj în limba în care se desfășoară conversația: și autenticul Socrate ar amuți în fața unui analfabet funcțional care își ignoră analfabetismul și care distorsionează orice frază și orice raționament mai complexe.

Cu ”superioritate” (?), declar foarte deschis : programele pe care le ofer sunt doar pentru oameni bine alfabetizați și cu atitudini de Learner autentic. Dacă ții neapărat să folosești cuvinte acuzatoare, mă vei  acuza de ”superioritate”, ”orgoliu”, ”elitism” și altele asemenea, iar eu voi accepta senină orice etichetă, dar nu voi dori să lucrăm împreună, oricât mi-ai plăti. Dacă te numeri printre oamenii bine alfabetizați și cu atitudini de Learner autentic și vrei să înveți împreună cu și de la alți oameni ca tine, te aștept cu mintea și inima deschise și vom lucra cu mare drag și cu beneficii pe care tu le vei simți toată viața.