În loc de citate celebre: P – Z

09.06.2012

*

Părinți

Nu poți schimba ce au făcut sau fac părinții tăi; dar ce alegi să faci tu de aici înainte cu edificiul pe care l-au început ei? Poți construi un palat admirabil, o cetate care se apără continuu, o casă obișnuită dar confortabilă, ori o… paragină cârpită ici și colo. Secretul e simplu: când copilul din tine plânge, adu-ți aminte că responsabilitatea părinților tăi s-a încheiat; acum adultul din tine e responsabil pentru plânsul acesta. Iar dacă nu-l găsești în tine pe acel adult matur, capabil să-și asume responsabilitatea, crește-l, educă-l, investește timp, energie, la nevoie chiar bani în această direcție.

Unii consumă atâta energie ca să se plângă că nu au fost iubiți de părinți, încât le rămâne prea puțină ca să iubească ei înșiși; consumă atâta energia ca să se plângă că părinții le-au ruinat viața, încât le rămâne prea puțină ca să depună partea lor de muncă la construcția care este viața lor.

*

Plăcere

Învăţaţi să descoperiţi şi să creaţi plăcerea, nu aşteptaţi să vină de la sine sau să vă fie oferită.

Căutaţi nu să faceţi doar ce vă place – viaţa reală nu permite nimănui aceasta decât în clişeele vânzătorilor de iluzii – , ci să descoperiţi sau să creaţi plăcerea aici şi acum, în orice faceţi .

Faceţi să vă placă orice puteţi face cinstit, atâta vreme cât ceea ce faceţi este util pentru alţii, respectă viaţa şi calitatea vieţii, a voastră şi a celorlalţi, nu provoacă suferinţă şi corespunde valorilor voastre!

Citiţi argumente în: Un sfat-clişeu: „Fă ce-ţi place”

*

Popularitate / Notorietate

Dacă vrei să vorbească despre tine mulți oameni, ai nevoie să duci mai departe decât ei, cât mai aproape de extrem, lucruri pe care și ei le fac sau le pot face. Bune sau rele. Despre oamenii rari care fac lucruri rare și bune, ceilalți oameni vorbesc rar…

+

Profesionism și dezvoltare umană

În serviciile de dezvoltare umană (educație, training, coaching, consiliere etc.), nu există profesioniști foarte buni, excepționali etc. la modul general. Există doar profesioniști care îți oferă sau nu ce aștepți tu la un moment dat. Iar ce aștepți tu ar putea fi cu totul altceva decât ce ai avea cu adevărat nevoie ca să crești, să te dezvolți. Într-o altă etapă a vieții tale, un profesionist care nu ți-a plăcut cândva îți poate apărea într-o cu totul altă lumină și îi vei mulțumi; și invers, cineva de care ai fost încântat cândva îți poate genera, într-o altă etapă a evoluției tale, întrebări de tipul ”Oare de ce mi-o fi plăcut?!”.

În acest moment al vieții tale, care e profesionistul care crezi că răspunde cel mai bine așteptărilor tale? Dar nevoilor tale pe termen mediu și lung?

*

Putere

”Sunteți un om puternic și curajos”, aud adesea.
Nu sunt nici puternică, nici curajoasă, dimpotrivă… Credeți-mă, în viață nu aveți nevoie de putere și curaj, aveți nevoie de câteva valori clare și de hotărârea de a trăi potrivit lor, asumându-vă munca, oricât de grea, și responsabilitatea integrală pentru toate riscurile.

*Recunoaștere

Relativismul relativizat

Adevărul e relativ: părerile sunt întotdeauna împărțite, există întotdeauna opinii și pro și contra, există întotdeauna argumente și pro și contra. Binele e relativ: ce e bine pentru unii poate fi rău pentru alții. Frumosul e relativ: ce-mi place mie poate să nu-ți placă ție. Totul e relativ…
Inclusiv relativismul însuși?
Dacă punem sub semnul relativului totul, de ce nu am pune sub semnul relativului relativismul însuși? Iar dacă relativismul e și el relativ, înseamnă că trebuie să acceptăm că există, în mulțimea de păreri diferite, un sâmbure de adevăr absolut care merită căutat și acceptat ca atare; în mulțimea de valori morale, un sâmbure de bine absolut care merită căutat, respectat și urmat; în mulțimea de gusturi, un sâmbure de frumos absolut care merită descoperit și cultivat. Fără sâmburii aceștia de absolut, orice reper care ne ține împreună și dă unitate, coerență, consistență, sens vieților noastre împreună dispare, așa cum, fără conștiința relativismului generalizat, viețile noastre împreună devin bellum omnium contra omnes (un război al tuturor contra tuturor).

*

Relaţii

Dependența de relații toxice, cu tine însuți/însăți sau cu alte persoane, e mai frecventă și infinit mai periculoasă decât dependența de țigări, zahăr, alcool, ori droguri. Observă-te cu atenție și, dacă simți fie și umbra unei astfel de dependențe, lucrează cu tine ca să te eliberezi, chiar dacă simți că îți scoți inima din piept și se rupe carnea de pe tine.

*

Orice relație rămâne sănătoasă și durabilă dacă o abordezi în fiecare moment cu siguranța și, totodată, curiozitatea cu care abordează matematicianul o ecuație: ești conștient(ă) că ai, în fiecare clipă, ”a”, ”b”, ”c” etc. cunoscute – care îți acoperă nevoia de certitudine, suport, confort psihologic – plus un număr de necunoscute ”x”, ”y”, ”z” de descoperit – care îți oferă spațiu pentru provocare intelectuală și emoțională, creativitate, nou, diversitate, aventură, dezvoltare…
Când nu ai suficienți termeni cunoscuți, te poți entuziasma ori îndrăgosti, dar nu poți susține o relație sănătoasă și pe termen lung. Când ai senzația că nu mai există nicio necunoscută, te plictisești și cauți în altă parte lucruri de descoperit. De cele mai multe ori, relația eșuează pentru că nu ai învățat să o abordezi ca pe o ecuație și nu te-ai antrenat să simți frumusețea rezolvării ecuațiilor din viața de fiecare zi.

*

Relațiile sănătoase cu oamenii apropiați se întrețin cu tot atâta atenție, energie, timp și tot atâta disciplină ca și relațiile din businessul cel mai exigent. Acesta este unul dintre secretele echilibrului și reușitei în viată, luată în întregul ei, nu ”pe bucățele”.

*

Nu stabiliţi reguli, dacă termenul vă provoacă alergie, stabiliţi valorile fundamentale şi detaliaţi-le apoi în termeni practici, concreţi: ce aşteaptă celălalt şi ce aşteptaţi dumneavoastră în relaţie? Cum, prin ce anume, concret, îşi doreşte celălalt să vă manifestaţi iubirea, respectul, cooperarea etc. faţă de el în viaţa de fiecare zi? Şi cum acceptaţi dumneavoastră să-i arătaţi că respectaţi valorile respective? Cum, prin ce anume vă doriţi dumneavoastră ca el să-şi manifeste iubirea, respectul, cooperarea etc.? Şi ce acceptă el din ce doriţi dumneavoastră?

Orice relaţie, fie ea profesională sau de cuplu, creşte calitativ atunci când partenerii stabilesc câteva reguli clare pe care le respectă în relaţia lor cotidiană.

Din nefericire, din copilărie până la vârste uneori foarte înaintate, părinţii, profesorii, apropiaţii ne stimulează să arătăm şi adesea să mimăm respect pentru reguli, dar nimeni nu ne ajută nici să învăţăm că fiecare regulă este, de fapt, o expresie mai concretă, practică a unor valori şi nici să înţelegem valorile care susţin fiecare regulă.

Citiţi: Libertate sau dictatură generalizată…

*

Spune-mi ceva despre altii, ca sa-ti spun cine esti.

Orice spunem, favorabil sau defavorabil, despre ceilalţi reflectă întotdeauna, mai mult şi mai sigur, propriile nostre valori, nevoi, aşteptări, deschiderile şi limitele propriilor noastre capacităţi de percepţie, interpretare-înţelegere, acceptare şi recunoaştere decât calităţile sau slăbiciunile persoanei despre care vorbim.

*

Respect

Când respecți un contract, oral sau scris, valoarea ”respect” trece din lista valorilor de principiu, în categoria valorilor de fapt. Când nu-l respecți, contribui, nonconștient, la erodarea stimei tale de sine și încrederii tale în tine; efectele asupra propriei persoane sunt, cu siguranță, mai adânci decât efectele asupra celuilalt.

*

Romantism

Romantismul e doar o parte din viața de cuplu și rezistă doar combinat cu o doză suficientă de pragmatism; știm cu toții că ”Paza bună trece primejdia rea”.

*

Schimbare

Rezistența la schimbare

Observă-i cu atenție pe cei din jurul tău și observă-te cu atenție: nu cumva, atunci când oamenii răspund imediat, fără să-și dea timp de reflecție mai profundă, ”Asta e părerea ta” sau, mai elegant, ”E părerea dumneavoastră și o respect”, vorbește rezistența la schimbare din ei?

*

Sensul vieții

Indiferent că vorbim despre relații, familie, carieră etc., aceste întrebări sunt singurele care te pot ajuta să dai un sens și echilibru vieții tale.

1. Ce îmi place să fac pentru alții?
2. Cine sunt aceia care pot aprecia și primi ce pot eu oferi?
3. Ce pot eu aprecia și primi din ce le place altora să ofere?
4. Cum îmi pot eu manifesta bucuria și recunoștința pentru ce mi se oferă?

*

Singurătate

Când te simți singur(ă), întreabă-te nu cine te iubește sau nu te iubește, ci pe cine iubești. Și acționează în consecință: spune un cuvânt, fă un gest, trimite un gând, necondiționate, de iubire.

*

Spiritualitate

Uneori – de tot mai multe ori -, constat că ceea ce numesc cei mai mulți oamenii ”spiritualitate” e otravă curată pentru viețile lor.

Clișeele comerciale cu care e confundată spiritualitatea spală multe creiere de orice rudiment de gândire critică. Viața prea multor oameni se află în acest moment nu în mâinile lor, ci în buzunarele vânzătorilor de iluzii. Voință anihilată, blocajul într-o poziție de victimă, iubire și ură vecine cu tulburările compulsiv-obsesionale, decizii care generează suferințe și distrug vieți… vin adesea la pachet cu discursuri ”spirituale” despre ”semnele” pe care universul i le-a trimis celui în cauză, despre ”nimic nu e întâmplător”, despre previziunile unor astrologi etc. etc.

Oameni buni, nu vă mai otrăviți! Când dați de un blog, puneți-vă această întrebare simplă: ce altceva a produs mintea acestui om, altceva decât… vorbe botezate, cu temei sau fără temei, ”spiritualitate”?

Nu vă lăsați înșelați de numărul de Like-uri, nici de promisiuni, nici de siguranța cu care sunt spuse / scrise: promisiunile mari și siguranța prea mare ascund întotdeauna fie o ignoranță la fel de mare, fie o escrocherie.

**

Succes

 ”Nu ovațiile, ci calitatea liniștii de la finalul unui concert e, pentru mine, măsura performanței” (dirijorul Ion Marin, în dialog cu Cătălin Ștefănescu, la ”Garantat 100%”, TVR, 13.10.2013, citat din memorie).
Eu obișnuiesc să spun că nu ”Like”-urile (verbale sau scrise) după o sesiune, o conferință, un seminar, un curs îmi arată dacă mi-am făcut bine treaba sau nu, ci numărul și seriozitatea acelora care spun ”M-ați pus pe gânduri”, ”Mi-ați dat de gândit”, ”Trebuie să mă mai gândesc” – calitatea (ne)liniștii pe care prestația mea o generează în public, adică…

*

Începe prin a defini succesul. Acel succes care te face pe tine fericit(ă) cu viața ta, îți satisface ție nevoile de împlinire, sens în viață, respect de sine… Apoi redefinește-l periodic, pentru că nevoile noastre se schimbă. Și acționează de fiecare dată potrivit ”definiției” pe care o dai tu succesului. Desigur, aplicarea acestei recomandări nu e ușoară, pentru că nu e deloc simplu să discerni de unde până unde merg nevoile tale profunde și cât din ele e doar aparență creată de influențele sociale (presiuni ale familiei, prietenilor și colegilor, modă etc.).

*

Rețeta succesului (dacă există vreuna) este, fără nicio îndoială, aceasta:

Visează – Acționează – Învață – Ai răbdare – Perseverează!

Toate ”ingredientele” sunt absolut obligatorii, însă diferența între diferitele niveluri de reușită o fac învățarea și perseverența.

*

Caută înflorirea, împlinirea umană, nu doar succesul (notorietate, bani, putere etc.).

Sigur că ele se împletesc, însă poţi avea succes fără să te simţi, de fapt, realizat, împlinit. Şi te poţi realiza, împlini fără să ai neapărat succes.

Nu avem nevoie de succes pentru a fi fericiţi.

Avem însă nevoie de realizare şi afirmare.

Citiţi: Realizare şi afirmare de sine versus succes

*

Ingredientele sine qua non ale unui succes sustenabil și unei vieți împlinite sunt acestea: Valori aplicate consecvent – Creativitate – Acțiune perseverentă – Responsabilitate. Dacă nu lucrezi la ”ecuația” lor, poți să ai, aparent, totul și, de fapt, să nu ai nimic.

*

De multe ori, abia atunci când ai succes (= realizări semnificativ peste medie, într-un domeniu sau altul) descoperi ce înseamnă nefericirea profundă… şi, prin comparaţie, descoperi fericirea – pierdută prin succes sau către care vrei să mergi – renunţând uneori la succes…

*

Sus – Jos – Lateral

Privește în sus, cât mai sus, atunci când îți alegi modele, aspirații, idealuri, obiective, scopuri; vei avea întotdeauna un drum deschis înainte și un sens în viață. Și privește în jos doar ca să înțelegi, să-ți cultivi compasiunea, să rămâi constient(ă) de cât de fericit ești și să nu-ți fie frică de vreo cădere; dacă se întâmplă să cazi, știi pe unde să mergi și știi cum să te ridici din nou.

Privește lateral atunci când vrei și simți că ai toate resursele interioare ca să deschizi un drum nou; când vrei să inovezi ceva pe drumul tău; și când simți nevoia să iei o gură de aer proaspăt. Însă dacă privești lateral doar pentru a evita să privești în sus și în jos… mai ai de lucrat la raportul tău cu tine și cu viața.

*

Școală

Școala, așa cum a fost: profesorul predă și pune întrebări – elevul răspunde.
Școala ”centrată pe elev”, așa cum o văd cei mai mulți ”reformiști” acum: elevii pun întrebări și răspund ”așa cum gândesc ei” – profesorul validează răspunsurile elevilor sau răspunde el (dacă se poate, și uneori se poate, chiar și la examene) și îi ”motivează” să vină la școală și să învețe… aici n-am înțeles prea bine ce.
Școala centrată pe elev, așa cum gândesc eu că ar fi sănătos, productiv, constructiv să fie: elevii își pun întrebări, caută răspunsuri alternative, verifică validitatea lor, aleg răspunsurile cele mai valide, conștienți de limitele validității oricărui răspuns, creează ”produse” pe baza cunoașterii obținute astfel – profesorul oferă resurse cognitive (întrebări pe care elevii încă nu au experiențele necesare ca să le formuleze singuri, direcții și metode de căutare a răspunsurilor, metode de verificare a validității răspunsurilor, surse pentru documentare, feedback) și socio-emoționale (cadru relațional, suport, încurajare).

Talent și muncă

Lucrurile cele mai simple sunt cele mai importante în viață, dar tocmai pentru că sunt simple le uităm – sau le ignorăm – foarte ușor. Nu uita că niciun pom nu înflorește și nu dă roade imediat după ce l-ai plantat: ai nevoie să-l îngrijești cu răbdare până înflorește, florile devin fructe, iar fructele cresc și se coc; apoi ai nevoie să cauți o scară, să-ți faci curaj să urci pe ea, asumându-ți riscuri, să culegi fructele cu grijă și să le valorifici cu folos.

Natura are rolul ei, iar tu ai rolul tău. Respectă-ți natura și ia-ți foarte în serios rolul. Fă în fiecare zi doar tot ce poți tu mai bun, aici și acum. Lucrează-ți cu răbdare copacul : va înflori bogat, iar fructele se vor coace doar cu timpul, încet-încet…

Terapie

Dezvoltarea personală profundă e cea mai sigură terapie pentru emotivitatea inhibantă, neîncrederea în sine, tracul în prezentări publice şi chiar în multe forme de depresie.

*

Tinereţe fără bătrâneţe

A-ţi lucra corpul, a-ţi controla alimentaţia, a-ţi vopsi şi aranja părul, a te machia, a te preocupa de haine etc. e sănătos atâta vreme cât o faci, moderat, ca să dai o mână de ajutor frumuseţii tale naturale.

Însă atunci când o faci ca să arăţi ca acum N ani, când erai mai tănăr(ă) – adică să (îţi) ascunzi o evoluţie naturală inevitabilă! -, este un indiciu al, şi un factor de agravare a, unor probleme în raportul cu sine şi cu viaţa: nu te accepţi pe tine aşa cum eşti prin natura ta, nu accepţi mersul natural al lucrurilor în Univers şi consumi o energie preţioasă, timp şi bani într-un proiect contra naturii. Cu cât sunt mai mari eforturile în aceste direcţii, cu atât se reduc de fapt – chiar dacă te minţi că nu e aşa – libertatea ta, satisfacţia ta în raport cu viaţa, fericirea ta.

Sănătos şi profitabil este să-ţi canalizezi şi energia, şi timpul şi banii către proiecte care merg în aceeaşi direcţie cu legile naturii, cu nevoile tale fundamentale şi cu valorile tale fundamentale. Tu ştii care sunt acestea?

*

Un (alt) clişeu des auzit : tinereţea din suflet.

La 55 (de fapt, de pe la 50), nu mai simt nevoia să gândesc sau să spun „Mă simt tânără”.

Mă simt fantastic exact aşa cum sunt: cu cei 55 adunaţi şi în trup, şi în suflet… şi în complexitatea şi profunzimea gândirii.

Liberă să fiu şi să par eu însămi.

Liberă să fac loc mult tinereţii adevărate în viaţa mea – tinereţea altora, care trec acum pe unde am trecut eu cândva şi care simt nevoia de un ghid mai experimentat. Trăiesc, prin empatie, tinereţea lor.

Şi sunt 100% convinsă că e singura formă reală şi sănătoasă de tinereţe pe care o putem păstra în vieţile noastre.

Orice altceva e doar nevoie de auto-iluzionare: uneori utilă, dar de cele mai multe ori periculoasă…

*

Timp

Oamenii sunt obișnuiți să spună ”N-am timp”, ”Timpul e dușmanul meu”, când, în realitate, așteptările noastre de la timp, generate de ego-ul nostru, sunt dușmanul cel mai mare al fiecăruia. Timpul i-a fost dat omului ca șansă (de a trăi) și ca resursă pentru proiectele lui; ego-ul i-a fost dat ca încercare supremă. Timpul lucrează întotdeauna în favoarea ta, dacă ai înțelepciunea să-ți (re)cunoști nevoile profunde și resursele, iar apoi să-ți calibrezi, în funcție de ele, așteptările – altfel spus, prioritățile ego-ului…

*

Trecut

Lasă trecutul să treacă. De aceea este trecut.

Priveşte în trecut doar ca să descoperi, prin reinterpretare şi resemnificare,  resurse pentru acţiunile tale prezente şi viitoare.

*

Umanitate

Raportarea la un ideal e singura care deosebeşte clar fiinţa umană de orice altă formă cunoscută de viaţă, e, probabil, ceea ce numim ‘har’, numai ea face ca viaţa noastră să fie într-adevăr umană – şi divină, poate…

*

Umor

Glumele cele mai bune sunt, adesea, ”scurtături” prin care mintea noastră fuge de realitate…

*

Ură

Există oameni cărora le place să simtă ură. Care se hrănesc din emoții negative. Nimic și nimeni nu e suficient de bun pentru ei. În orice om și orice situație, ochiul lor caută zone întunecate și umbre. Dacă nu le văd, le creează. În orice conversație, vorbesc despre partea goală a paharului. Orice întâlnire cu ei te teleportează într-o groapă de gunoi. Cum gestionezi relațiile cu ei? Evită-i pur și simplu. Dacă evitarea nu e posibilă (sunt rude apropiate, colegi de muncă sau vecini insistenți), ascultă-i pasiv: privește-i în ochi, respiră profund, regulat și spune-ți ție ”Taci”; de cele mai multe ori, ei nu vor decât să-și hrănească emoțiile cu propriile vorbe. Dacă sunt persoane apropiate, întreabă simplu: ”Pot să te ajut în vreun fel?”; de cele mai multe ori, răspunsul e ”Nu” sau ”Aveam nevoie doar să mă descarc”. Dacă gunoaiele pe care le revarsă se referă la tine… ei, aici e cel mai greu: ignoră-le, conștientizează că sunt, de fapt, NU produsul iubirii lor pentru tine sau încrederii lor în tine, ci produsul dependenței lor de propriile emoții negative. În oricare dintre cazuri, evită să intri în jocul lor și, mai ales, evită să acționezi în vreun fel pornind de la spusele și emoțiile lor.

+

Utopii și critică în științele sociale

Dacă mă uit în istoria omenirii, orice proiect de mare anvergură socială s-a dovedit, în ultimă instanță, o utopie, atunci când a fost privit – și urmărit practic – în forma sa idealtipică absolută. E valabil în egală măsură pentru proiectele de tip ”Enlightenment”, pentru cele legate de democratizare, piață liberă, drepturi ale omului, stat-providență, comunism etc.
Probabil că oamenii, și poate mai ales cercetătorii vieții socioumane, au nevoie să înceapă prin a accepta utopia ca făcând parte din natura vieții umane și sociale, iar apoi să reașeze pe fundamente noi abordarea critică în științele sociale? Raportarea la un ideal e singura care deosebeşte clar fiinţa umană de orice altă formă cunoscută de viaţă, e, probabil, ceea ce numim ‘har’, numai ea face ca viaţa noastră să fie într-adevăr umană – şi divină, poate…
NB. Ar fi foarte interesant de cercetat evoluția istorică a abordărilor critice în științele sociale; de multe ori, am sentimentul că, în vreme ce sub alte aspecte știința a făcut pași uriași, paradigmele critice se mișcă în aceleași cadre de secole…

+

Valori

A trăi în armonie cu propriile valori e întotdeauna singura alegere și morală, și sănătoasă… și care nici nu îngrașă 🙂
Chiar dacă, pentru aceasta, e necesar uneori să renunți la un statut social sau doar la unele avantaje asociate lui.
Atașamentele la statute și avantaje sociale îți îngrădesc libertatea; atașamentul la valori te ajută să te simți liber(ă) indiferent ce presiuni vin din afară.

*

Voință

”Vreau foarte mult să…” nu e același lucru cu ”Am voința să…”.
Prea mulți le confundă.

Distanța dintre ele e distanța între simpla dorință, oricât de puternică, și acțiunea efectivă; iar apoi distanța între entuziasmul începutului și perseverența de a continua și atunci când ai de depășit obstacole multe și grele, oboseala, uneori plictiseala, eșecurile…

Limba engleză le diferențiază clar: will nu e același lucru cu willpower; nu găsesc în limba română o diferențiere similară.