Două studii de caz: coach/consilier reflexiv şi flexibil versus coach/consilier aparent neutru

01.31.2010

Cele două cazuri de mai jos ilustrează „teoria” prezentată în articolul precedent: Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere.

Conversaţiile sunt reproduse din memorie. Dincolo de inexactităţile inevitabile de limbaj, m-am străduit să redau cât mai exact esenţa schimburilor de idei. Am evitat să-mi „cosmetizez” intervenţiile şi îmi asum greşelile: Errare humanum est – nimeni nu e infailibil si sunt convinsă că recunoaşterea greşelilor este o dovadă de profesionism: numai recunoscând când greşim putem progresa.

Eu utilizez termenul client doar cu semnificaţia de „persoană care plăteşte un serviciu”; când lucrez, nu stau de vorbă cu un client, ci cu un Beneficiar. De asemenea, utilizez termenul mai larg Profesionist în loc de „coach” sau „consilier”, pentru că tipul de serviciu pe care îl ofer, coaching-style lifelong learning, este interdisciplinar, combinând abordări şi tehnici din cercetare, coaching, consiliere, educaţie, training, mediere. În cele ce urmează, B = beneficiar, iar P = profesionist.

Cazul 1
Această tânără îşi exprimă alegerea de a sta de vorbă nu doar cu un profesionist, ci şi cu un om, afirmându-şi totodată capacitatea de a alege liber. A rămâne pe o poziţie neutră ar însemna o lipsă de încredere în respectiva capacitate a beneficiarului.

P: Regulile noastre profesionale cer ca eu să rămân neutră, ca să nu-ţi influenţez alegerile. (A dorit să-i spun pe nume, dar să mi se adreseze cu „dumneavoastră”.)

[Profesionistul reaminteşte regula neutralităţii, subliniind că beneficiarul trebuie să facă propriile-i alegeri.]

B: Dacă rămâneţi neutră, nu mă ajutaţi, mă simt ca la şcoală, când mă scotea la tablă şi nu ştiam. Eu am venit la dumneavoastră tocmai pentru că mi s-a spus că nu sunteţi distantă ca alţii. Oricum nu fac ce-mi spuneţi dumneavoastră, fac tot ce vreau eu, dar mă ajută să ştiu ce crede un om cu mai multă experienţă şi care a citit atât de mult.

[Beneficiarul îşi afirmă capacitatea de a alege liber, chiar în condiţiile în care i se comunică alte opinii.]

P: Îţi voi spune, dar hai să ne amintim de convenţia noastră de la început: aici nimeni nu le ştie pe toate şi nimeni nu judecă pe nimeni, nu punem note. Ce spui de o soluţie de mijloc? Mai întâi cauţi tu cât mai multe variante, apoi îţi spun eu. Şi te rog să te simţi liberă să spui orice îţi trece prin minte, oricât de „trăsnit” ţi s-ar părea.

[Profesionistul răspunde solicitării beneficiarului, dar reaminteşte „regulile jocului” şi propune un brainstorming în care beneficiarul se exprimă primul.]

Cazul 2
În acest caz, ieşirea din neutralitate şi comunicarea explicită a poziţiei (valorilor) profesionistului provoacă starea în care s-a instalat beneficiarul şi îl determină pe acesta să-şi conştientizeze valorile şi interesele fundamentale şi să aleagă în consecinţă.

P: Ce consecinţe crezi că va avea asta asupra copiilor?
B (ton ferm, dur): Vor suferi, n-are decât să se ducă cu ei la psihiatru, să vadă ce-a făcut!

[Îşi exprimă furia împotriva partenerului şi se orientează către soluţii prin care să-l „pedepsească”.]

P: Îţi dai seama că acum pui interesul tău deasupra interesului copiilor?
B: (acelaşi ton) Da!
P: Aţi hotărât să rămână cu tine (copiii). Ce vei face TU dacă ei ajung să meargă la psihiatru?
B: (intensifică tonul) Voi suferi şi eu!
P: Şi?
B: (intensifică tonul, se ridică de pe scaun) Şi ne ducem toti de râpă, să vadă la ce ne-a dus pe toţi!

[Profesionistul comunică o judecată şi adresează întrebări directive care intensifică emoţiile beneficiarului. Judecata trimite la valorile comunicate şi acceptate de la începutul procesului, prin contractul semnat.]

P: (rămâne pe scaun) Îmi pare rău, mă văd obligată să-ţi spun că, dacă rămâi pe această poziţie, nu mai putem continua să lucrăm împreună.
B (se reaşează; ton de surprinză): De ce?
P: Pentru că ceea ce spui tu intră în contradicţie şi cu principiul interesului superior al copilului şi cu principiul „câştig-câştig”, la care ţi-am spus de la început că eu ţin foarte mult. N-aş putea să continuu dialogul fără să încerc să te duc spre o soluţie în sensul acestor principii.

[Profesionistul iese total din postura de neutralitate. Anunţă decizia de încetare a contractulului, reamintindu-i beneficiarului valorile convenite la începutul procesului.]

B: pauză, gândire.
P: mimică şi privire cu sensul „Îmi pare rău”.
B: De fapt, îţi dai seama că nici eu nu vreau răul copiilor mei, că doar de-aia am venit la tine, să găsesc o soluţie ca să sufere cât mai puţin. (Ton dezarmat) Spune-mi tu ce să fac.
P: Nu-ţi pot spune eu ce să faci, numai voi puteţi găsi soluţiile care vi se potrivesc. Eşti de acord să explorezi alte opţiuni?

[Beneficiarul conştietizează şi cântăreşte propriile valori şi alege conştient să se orienteze către alte soluţii.]