Lectura profundă: un model posibil (III-IV)

02.21.2010

Atitudinea apreciativă.

Legătura cu experienţa (practica).

Reamintesc: alegi acest model de lectură dacă scopul pe care îl urmăreşti e dezvoltarea personală profundă şi durabilă: citeşti pentru a-ţi provoca propriul mod de gândire-acţiune şi a-ţi depăşi propriile limite. NU pentru a-ţi confirma şi întări opiniile, stereotipurile, prejudecăţile, limitele cu care te-ai obişnuit şi cu care te simţi, probabil, confortabil. Nici pentru a reţine un nume, un titlu şi câteva idei / citate utile doar pentru a promova un examen, a rezolva o problemă punctuală sau a face impresie bună într-un cerc social. Şi nici doar pentru a-ţi (pe)trece timpul într-un mod intelectual şi plăcut.

Lectura profundă înseamnă a citi:

• interogativ, identificând întrebări şi căutând răspunsuri cu metodă;
• focalizat pe un scop, pe un număr limitat de întrebări;
• apreciativ, căutând calităţile textului;
• aplicativ, făcând continuu legătura cu practica, cu experienţele proprii şi ale altora;
• cu acurateţe: activ, empatic, reflexiv;
• critic;
• creativ.

În articolul precedent, am insistat asupra primelor două caracteristici / etape: interogaţia / problematizarea iniţială şi focalizarea interogaţiei / lecturii.
Zăbovim astăzi asupra următoarelor două: atitudinea apreciativă faţă de text şi du-te-vino-ul continuu între ce citim şi practică.

III. Lectura care ne ajută să ne dezvoltăm profund şi durabil este o lectură apreciativă.

”Do not dictate to your author; try to become him. Be his fellow-worker and accomplice. If you hang back, and reserve and criticize at first, you are preventing yourself from getting the fullest possible value from what you read. But if you open your mind as widely as possible, then signs and hints of almost imperceptible fineness, from the twist and turn of the first sentences, will bring you into the presence of a human being unlike any other. Steep yourself in this, acquaint yourself with this and soon you will find that your author is giving you, or attempting to give you, something far more definite.” (Virginia Woolf)

Atitudinea apreciativă nu are nimic de-a face cu ‚închinarea’ la vreun idol (autor) şi cu acceptarea necritică a răspunsurilor sau argumentelor sale. Vom vorbi şi despre critica în lectură. Aici vreau doar să subliniez că a căuta de la început calităţile, ‚punctele tari’ ale textului ne ajută enorm: pe de o parte, începem să ne dăm seama, să conştientizăm, prin ce ne putem îmbogăţi, ce putem câştiga citind; pe de altă parte, ne autostimulăm, automotivăm să continuăm efortul de aprofundare.

Esenţa ei rămâne interogaţia:

• Ce îmi place în / la acest text? Care sunt primele 3-5 calităţi care îmi apar la prima privire?
• Ce alte calităţi am descoperit citind mai atent?
• Prin ce poate contribui textul acesta la dezvoltarea mea, la atingerea intereselor, obiectivelor mele?
• Ce m-ar putea stimula să-l citesc încă o dată, cu mai multă atenţie?

Dacă ne punem consecvent aceste întrebări, dacă le păstrăm continuu în minte, lectura va deveni cu siguranţă mai interesantă, iar dorinţa de a continua şi aprofunda mai mare. Ele se dovedesc extrem de utile îndeosebi în cazul textelor mai ‚grele’, mai aride, mai puţin plăcute.

Să nu-şi facă nimeni iluzii: nu putem învăţa numai de / cu plăcere! Plăcerea nu e o stare continuă. Până şi o muzică, un joc, un film etc. care te încântă acum pot deveni peste o jumătate de oră insuportabile!

Dar şi mai important e să fim conştienţi că plăcerea nu e ceva care vine din exterior, e o stare interioară! Nu aştepta să-ţi fie oferită ‚pe tavă’ de autori sau profesori: lucrează tu însuţi / însăţi la starea ta interioară, creează-ţi atitudinea care poate transforma în plăcere ce faci! Acesta este unul dintre secretele performanţei, în orice domeniu:prima şi cea mai convingătoare probă de creativitate, talent şi inteligenţă o dai creând (tu !) în tine atitudinea favorabilă, plăcerea pentru munca susţinută!

IV. O lectură profundă este o lectură practică, aplicativă.

Avansezi printr-un du-te-vino continuu între ce citeşti şi experienţele tale de muncă şi de viaţă, între ‚teorie’ şi practică. Te întrebi:

• În experienţa mea, unde şi când m-am întâlnit sau m-aş putea întâlni cu situaţii la care se poate aplica ce citesc?
• Cum mă ajută ceea ce citesc să înţeleg mai bine, mai profund o situaţie reală pe care am întâlnit-o ?
• Unde, când şi cum pot folosi ce citesc pentru a rezolva problema mea X, ori pentru a atinge obiectivul meu Y ?
• Cum pot folosi ce citesc acum pentru a deveni mai performant(ă) în viitor în muncă, la şcoală, în relaţiile mele cu ceilalţi ?
• Dacă mi-aş creiona un model de conduită pe baza celor citite, cum ar gândi şi acţiona ‚personajul’ creat de mine ?

Nu uita însă să păstrezi focalizarea stabilită iniţial: toate aceste întrebări trebuie subordonate întrebării de plecare. Orice altă temă, oricât de interesantă, trebuie pusă între paranteze pentru moment: dacă te interesează cu adevărat, o notezi şi te focalizezi asupra ei ulterior, revenind asupra lecturii.

Dacă nu păstrezi focalizarea pe întrebarea de plecare, rişti să ‘luneci’ de la o temă interesantă la alta, iar la un moment dat te vei simţi copleşit(ă) de bogăţia textului, de mulţimea de idei pe care ai dori să le reţii şi să le pui în practică, vei obosi şi vei abandona !

Care sunt tehnicile de învățare cele mai eficace?

• Ce ai învăţat din acest text?
• Aplică ce ai învăţat pe primul text care îţi reţine atenţia: textul unei piese muzicale, un articol de revistă / ziar, câteva pagini dintr-un roman, o lecţie pentru şcoală, un studiu ştiinţific…!
• Când faci primul exerciţiu?

(În articolul viitor: Acurateţea în lectură: lectura activă, empatică şi reflexivă)

Continuați cu :

Lectura profundă : un model posibil (V)

Lectura profundă: un model posibil (I-II)

Ce, pentru ce şi cum citim ?