Te ajută educaţia să ai o carieră mai reuşită ?
10.05.2010
- Angajare : oferă educaţia şanse mai mari de găsire a locului de muncă dorit ?
- Nivel al veniturilor : oferă ea şanse mai mari de obţinere a unor venituri mai bune ?
- Securitate ocupaţională : protejează ea împotriva pierderii locului de muncă (şomajului), a pierderii statutului (de-clasării ) şi a pierderilor salariale ?
Caută răspunsuri în informaţia ştiinţifică prezentată mai jos şi, pe baza ei, elaborează o strategie mai realistă legată de propria carieră!
Poţi vedea că cele mai multe dintre ideile care sunt vehiculate astăzi ca noutăţi legate de carieră sunt, de fapt, tendinţe internaţionale vechi, ignorate de cea mai mare parte a publicului român.
- Studenţii mei au avut posibilitatea să facă acest exerciţiu în cadrul unui curs de Sociologia educaţiei, din care reproduc aici un fragment. Foarte probabil, informaţiile acestea li se vor fi părut „inutile” multora dintre ei. Aşa cum multora li s-a părut „exagerată” cerinţa de a le folosi, în timpul cursurilor şi la examene, fie pentru a elabora o strategie personală informată legată de carieră, fie pentru a oferi consiliere informată în domeniu. După cum au evidenţiat testele PISA din 2006, avem o mare problemă în domeniul utilizării gândirii şi informaţiei ştiinţifice în rezolvarea problemelor de viaţă cotidiană. Tu cum stai la acest capitol ?
Pentru sociologia americană, lucrarea Schooling in Capitalist America e cel mai frecvent citată : deşi statisticile indicau o corelaţie semnificativă între nivelul diplomei şi recompensele ocupaţionale, influenţa diplomei era masiv mediată de clasa de origine, rasă şi gen : „abilităţile intelectuale dezvoltate ori certificate în şcoală au o influenţă cauzală scăzută asupra reuşitelor economice. Numai o mică parte a corelaţiilor statistice, substanţiale, între şcolarizare şi succesul economic poate fi pus pe seama rolului şcolii în producerea ori screeningul capacităţilor cognitive” (Bowles şi Gintis, 1976, cf. Haralambos şi Holbon, 2000: 789).
Roger Establet rezumă concluzii similare în sociologia franceză : „Legătura între angajare şi diplomă există, categoric. Dar e slabă, pur statistică, în nici un caz implacabilă; există unele tendinţe, indiscutabil, dar ‹‹în cele din urmă, indeterminismul pare mai puternic decât determinismul ›› (R. Boudon)” (Establet, 1987, p. 12).
Mai recent, Jutta Allmendinger (1989) demonstrează că, la nivel internaţional, legătura dintre educaţie şi muncă e influenţată de natura sistemului educaţional :
– acolo unde sistemul educaţional e standardizat – furnizează standarde unitare, la nivel naţional, pentru toţi elevii -, statutele ocupaţionale depind mai puţin de nivelul diplomei, iar stabilitatea locului de muncă este mai mică.
1. Principalele tendinţe mondiale, desprinse din analiza a trei modele*: francez, nord-american şi nord-european
actori centrali în procesele de globalizare, există şanse mari ca ele să ne ofere o imagine destul de corectă asupra tendinţelor mondiale.
- “În anii ’90 şi în continuare, răspândirea universală a educaţiei, a computerelor şi a mijloacelor de comunicaţie de mare viteză înseamnă că ceea ce câştigăm depinde de ceea ce putem să învăţăm şi de cât de bine putem să aplicăm la locurile de muncă ale Americii ceea ce învăţăm. De aceea, cum ştim, un absolvent de colegiu din acest an va câştiga în primul an de muncă cu 70% mai mult decât un absolvent de liceu. De aceea, câştigurile lucrătorilor tineri care au abandonat şcoala, ori care au
terminat dar nu au beneficiat de educaţie continuă sau training, au scăzut numai pe parcursul ultimului deceniu cu mai mult de 20%» (Bill Clinton, 1992, cf. Brown şi Lauder, 1997 : 180).
- Lucrătorii angajaţi în activităţi de rutină (routine producers) se află într-o „barcă ce se scufundă foarte repede”. Aflaţi la baza sistemului fordist-birocratic – care le asigura, totuşi, un nivel al veniturilor şi un grad de securitate relativ satisfăcătoare –, ei se văd, în condiţiile pieţei globalizate, puternic concuraţi de mâna de lucru mai ieftină din ţările în curs de dezvoltare. Totodată, ei se văd, în condiţiile politicilor neoliberale care reduc intervenţia statului în economie şi lasă mecanismele pieţei să funcţioneze liber, lipsiţi şi de protecţia reglementărilor juridice cu privire la salariul minim, şi de protecţia pe care le-o oferea o mişcare sindicală puternică. Deteriorarea situaţiei bărbaţilor din această categorie a condus, per ansamblu, la o diminuare a diferenţelor de gen.
- La polul opus, unele categorii superioare sunt avantajate de noile evoluţii: categoriile al căror obiect de activitate e informaţia şi mai ales acelea care manipulează simboluri vizuale şi audio (symbolic analysts) – cercetătorii în domenii „de vârf”; consultanţii în domenii precum polică, finanţe, management, agricultură; experţii în publicitate, relaţii publice, lobby; proiectanţii şi arhitecţii. Globalizarea le-a oferit o piaţă mai mare de vânzare a competenţelor, în timp ce dezvoltarea formelor şi mijloacelor de comunicare şi transport le-a oferit o mare mobilitate.
- O categorie intermediară, in-person servers, „se scufundă mai lent”. Lucrătorii tradiţionali se văd acum concuraţi şi de persoane cu studii mai înalte, dar ale căror diplome se devalorizează, şi de emanciparea unor categorii etnice (hispanici, populaţie de culoare), şi de fluxurile migratorii. Totuşi, evoluţiile demografice (creşterea duratei medii a vieţii cu consecinţe asupra numărului de bătrâni care trebuie îngrijiţi) şi noile stiluri de viaţă (care atrag nevoia de personal domestic) fac ca cererea pentru aceste tipuri de munci să crească.
ingerea unor „target-uri”, nu în funcţie de calificare [target = un set de indicatori cantitativi şi calitativi, care definesc sarcina de muncă într-un interval de timp].
în acelaşi tip de activitate (pp. 242-243). In consecinţă, interesul guvernanţilor pentru rezultatele la testele şcolare nu reprezintă o soluţie viabilă nici pentru dezvoltarea macrosocială, nici pentru bunăstarea individuală.
- Care sunt indicatorii de bază pe baza cărora este evaluat raportul dintre formare (educaţie) şi nivelul veniturilor ?
- Rezumaţi în trei fraze scurte tendinţele actuale în evoluţiile raportului între formare şi inserţie profesională.
- Rezumaţi în trei fraze scurte tendinţele actuale în evoluţiile raportului formare – nivel al veniturilor.
- Formulaţi o definiţie scurtă pentru conceptul curs al vieţii active.
- Enunţaţi cinci tendinţe actuale în evoluţiile cursului vieţii active.
- Enunţaţi cinci dintre cele mai solicitate competenţe pe piaţa muncii.
- Pe baza informaţiei obţinute în cadrul acestui curs, formulaţi cel puţin trei concluzii (învăţăminte) pentru strategia voastră de construcţie a carierei.
Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu
You must be logged in to post a comment.