Coaching, consiliere, mentorat şi prevenirea sau depăşirea depresiilor

10.29.2010

• Înainte de a citi acest text, vizionați neapărat această conferință TED – e subtitrată în limba română și durează 20 minute.
• Şi un coach, un consilier, un mentor îţi poate fi util în depăşirea unui episod depresiv !
• Câteva recomandări utile

Am cunoscut mulţi semeni deprimaţi. Oameni obişnuiţi şi oameni din vârful ierarhiilor sociale. Studenţi, profesori, avocaţi, ingineri şi medici. Artişti şi sportivi foarte cunoscuţi. Manageri de top şi oameni de afaceri – da, şi ei pot trăi episoade depresive, de multe ori severe, pentru că au tendinţa să-şi imagineze că pot rezolva totul singuri şi amână prea mult să apeleze la ajutor ! Am cunoscut chiar psihologi şi coachi deprimaţi…

Până nu demult, am refuzat total să lucrez cu persoanele care mă căutau evident ca pe un substitut al psihiatrului sau psihoterapeutului, pentru că eu nu sunt calificată să ofer astfel de servicii. După sinuciderea Mădălinei Manole, o remarcă a unei cliente m-a pus însă serios pe gânduri. Într-o sesiune de monitorizare, mi-a spus: “Ce monitorizare? Lucrurile sunt clare: dacă n-ar fi fost acest program, eu n-aș mai fi fost azi, îmi pregătisem totul… Eu cred că, dacă Mădălina Manole ajungea la tine, acum trăia”. Atunci am realizat că, dacă ajungea la mine, aş fi procedat cum am procedat şi în celelalte cazuri : mi-aş fi declinat competenţa şi i-aş fi recomandat să apeleze la un psihiatru sau / şi un psihoterapeut calificat – la care ea nu ar fi apelat !

Acum sunt convinsă că – exceptând, poate, cazurile severe – e mai benefic pentru oamenii deprimaţi să lucreze măcar câteva şedinţe cu orice profesionist într-un domeniu socio-uman, acela la care au încredere să apeleze: a vorbi cu cineva care are o calificare şi câteva competenţe utile e mai mult decât a nu vorbi cu nimeni, iar încrederea poate fi mai importantă decât calificarea specializată.

Între timp, am avut şi confirmarea că această nouă atitudine e mai înţeleaptă. Mai mulţi clienţi cu care am lucrat mi-au mărturisit că, pe măsură ce au învăţat să se observe pe ei înşişi, să aibă mai multă încredere în ei, să caute soluţii eficace pentru problemele curente, ori să devină mai performanţi, au depăşit episoade depresive de mai mică sau mai mare intensitate. Pe unii i-am auzit spunând : “Eu mi-am cumpărat liniştea aici” sau “Eram ca o mare în furtună, acum mă plimb pe ţărm şi privesc marea” sau chiar “Dacă nu erai tu, acum aş fi fost cu capul într-un zid”, “Dacă n-ar fi fost acest program, eu n-aș mai fi fost azi”… Unii au început programe de psihoterapie încurajaţi de rezultatele obţinute în cursul programului nostru. Alţii mi-au mărturisit că rezultatele respectivului program au fost, pentru ei, mai semnificative decât acelea ale unor şedinţe de psihoterapie la care apelaseră anterior – să nu se înţeleagă greşit, nu diminuez în niciun caz nici valoarea psihoterapiei, nici competenţa psihoterapeuţilor respectivi; vreau să spun doar că, pentru unii oameni, un program de coaching-consiliere-mentorat poate fi mai potrivit decât unul de psihoterapie.

Un astfel de program NU îşi poate propune să trateze boli psihice, dar, utilizat cu grijă, contribuie semnificativ la a preveni apariţia şi dezvoltarea depresiilor. Pentru că, în cazul acestora, tratamentul cel mai eficace, de esenţă, singurul care atacă şi cauzele, constă în răspunsul la întrebarea : ce poţi schimba la tine pentru a dobândi puterea să schimbi ce nu îţi place în viaţa ta actuală, aici şi acum ? sau : ce poţi schimba la tine pentru a dobândi puterea să cauţi – până găseşti – alţi oameni, alte grupuri, altă muncă, alt stil de viaţă, care ţi se potrivesc mai bine ? Iar un coach, un consilier, un mentor poate fi de mare folos aici. De altfel, cei familiarizaţi cu literatura celor două domenii, coaching şi psihoterapie, au observat cu siguranţă cât de mult a împrumutat coachingul din asumpţiile teoretice şi tehnicile terapiilor cognitiv-comportamentale, utilizate pe scară largă în abordarea depresiilor.

Câteva recomandări utile

• Lucrează la modul tău de a interpreta situaţia ! De ce ţi-ar fi ruşine de un episod depresiv mai mult decât de o gastrită, un ulcer, o boală cardiacă, un diabet, kilogramele în plus sau altceva ? Cu siguranţă suntem mai vinovaţi (ar trebui, deci, să ne fie mai ruşine) pentru bolile pe care ni le provocăm singuri prin stilul alimentar şi de viaţă dezordonat – şi despre care vorbim fără atâtea reţineri. Cu siguranţă putem prezenta un pericol social mai mare atunci când intrăm în colectivităţi cu o viroză, un stafilococ, câteva pahare de alcool “la bord” etc., decât atunci când avem o depresie uşoară sau moderată. Cine nu înţelege acestea are – el sau ea, nu tu ! – două probleme pentru care chiar ar trebui să-i fie ruşine : ignoranţa şi lipsa de compasiune!

• E mai ruşinos şi mai periculos să laşi o boală, oricare, să avanseze decât să afle lumea că te tratezi. În primul caz, dai dovadă de ignoranţă şi lipsă de grijă pentru cei din jur ; în cel de-al doilea, dovedeşti că eşti o persoană cu adevărat cultivată şi responsabilă.

• Autoadministrează-ţi – onest ! – testul de la adresa : http://www.mayoclinic.com/health/depression/MH00103_D E un test elaborat de profesionişti. Rezultatul nu constituie un diagnostic propriu-zis, dar te poate orienta, îţi poate arăta dacă ai nevoie de un consult specializat sau măcar de cineva care să te ajute să lucrezi cu tine pentru a-ţi păstra sau redobândi echilibrul.

• Chiar dacă testul indică doar o depresie uşoară, acceptă că ai o problemă : cu cât te ascunzi mai mult, cu atât vei deveni mai stăpânit de ea ! Şi, invers, cu cât ţi-o recunoşti mai devreme, cu atât o poţi controla mai bine !

• Oricât de puternic/ă te-ai considera, acceptă că nu le poţi rezolva pe toate de unul / una singur/ă : vorbeşte cu un apropiat cu mai multă experienţă, apoi apelează la ajutor profesionist.

• Alege la început acel profesionist la care îţi e cel mai uşor, psihologic, să apelezi. Poate fi un medic de orice specialitate. Poate fi un coach sau un consilier. Poate fi un profesor.

• Fii onest/ă cu el, relatează-i tot ce simţi şi gândeşti.

• Apoi ascultă-i sfatul : chiar dacă – mai ales dacă – te va orienta către un psihiatru sau psihoterapeut !

• Nu refuza medicamentele, dar nu aştepta ca ele să-ţi rezolve problemele de fond ! Lucrează conştiincios la a-ţi schimba modul de a gândi, simţi şi acţiona în sensul în care simţi tu că te bucuri mai mult de ceea ce îţi poate oferi viaţa ! Întreabă-te : Care dintre interpretările posibile ale situaţiei X mă ajută mai mult să am o emoţie pozitivă ? Care dintre acţiunile pe care le pot eu întreprinde în situaţia X mă ajută mai mult să-mi păstrez echilibrul ?

• Fă multă mişcare fizică – pentru sănătate, nu pentru a arăta bine, şi de preferinţă într-un parc, în natură !

• Dormi sănătos – nu neapărat mult, ci odihnitor, revigorant !

• Mănâncă sănătos – multe legume şi fructe !

• Bea sănătos – apă şi ceaiuri naturale !

• AI RĂBDARE ! Nu aştepta ca stările tale depresive, pe care, fără să fii conştient/ă, le-ai lăsat să se instaleze în ani, să treacă la fel de repede ca o pneumonie. Şi nu aştepta să nu aibă recidive – şi o simplă viroză poate recidiva şi nu facem o tragedie din aceasta…

Citeşte şi :

Emotivi şi sensibili sau echilibraţi şi puternici – toţi putem trece prin episoade depresive !

• Părinţi, şcoală, iubire şi depresie
• Conflictul între valorile personale şi valorile mediului în care trăieşti este cea mai puternică sursă a depresiilor.
• Atenţie la supra-investirea profesională şi / sau supra-responsabilizarea familială !
• Frica de boală, de neputinţă-desconsiderare-singurătate-moarte…
• Un episod depresiv este doar o tranziţie către un nou echilibru !

Cum înţeleg eu gândirea pozitivă