Despre empatie egocentrică și ce înseamnă, de fapt, să fii empatic/ă

03.17.2011

Pare un non-sens să vorbești despre empatie egocentrica, nu-i așa? Și totuși, majoritatea dintre noi reușim să fim, de cele mai multe ori, doar egocentric empatici.

Inteligența emoțională și socială înseamnă mult mai mult decât simpla utilizare a unor cuvinte: înseamnă capacitatea de a identifica emoțiile cu mare finețe, deosebind între nuanțe care fac diferența, între trăiri și acțiuni care par, dar nu sunt identice.

Ca în acest dialog:  empatie egocentrica

„Încerc să mă pun în locul lui, dar eu n-aş proceda aşa în niciun caz!” – îmi spune.

„Te pui în locul lui rămânând tu însăţi, cu trecutul tău, cu modul tău de a gândi, sau încerci să fii, pentru câteva minute, el, cu trecutul lui, cu viaţa lui, cu modul lui de a gândi şi a simţi?” – întreb.

Mă priveşte nedumerită, uimită, un timp pare să nu înţeleagă ce vreau. Apoi:

„Acum, sigur, ştiu că a fost Cineva şi e obişnuit ca ceilalţi să-i acorde atenţie şi să-l asculte, iar de când s-a pensionat numai noi am rămas… Mda, cred că trebuie să fiu mai înţelegătoare…”

Când a fost și când nu a fost empatică persoana din dialogul de mai sus?

Tu ce înţelegi prin a fi empatic/ă?

empatie egocentrica si empatie autentica

Gândește-te la situațiile în care îi povestești cuiva o întâmplare sau îi descrii o situație din viața ta, un motiv al tău de bucurie sau de tristețe, de recunoștință sau de revoltă, de entuziasm sau de furie. Cum reacționează, de obicei, persoanele cu care vorbești?

• Intră în starea ta emoțională? Se bucură, râd, sar într-un picior etc. cu tine sau, după caz, se întristează și plâng cu tine?
• Îți spun imediat: ”Da, știu, și eu…”, continuând cu o poveste din viața proprie?
• Îți spun imediat ceva care diminuează motivul emoțiilor tale, de tipul ”Hai că nu e atât de grav” sau ”Ce mare lucru” sau ”A mai reușit cineva asta”?
• Îți dau imediat un sfat? De exemplu: ”Dacă aș fi în locul tău…”? Sau: ”Hai că Sau: ”Dă-l/o …, nu pune la inimă”?
• Te întreabă ”Pot să te ajut în vreun fel?” și respectă răspunsul tău?

Când sunt și când nu sunt empatice persoanele respective?

Ce faci tu atunci când cineva îți povestește o întâmplare sau îți descrie o situație din viața sa?

Când ești și când nu ești empatic/ă?

Iată ce înseamnă empatie egocentrica

Dacă nu reuşeşti să te pui în locul celuilalt ieşind din viaţa ta, îndepărtându-te de propria identitate şi devenind, pentru câteva minute, el, cu biografia lui, cu valorile lui, cu structurile lui de percepţie şi interpretare, cu patternurile lui de acţiune, NU eşti empatic/ă decât cel mult așa cum este ”empatic” orice animal dotat cu neuroni-oglindă. Ca ființă umană, eşti mai curând egocentric/ă: de fapt, îl „înţelegi” pe celălalt reducându-l la modul tău de a gândi şi simţi, la modul tău de a face lucrurile – la un mod de a gândi şi a face pe care condiţiile tale specifice de viaţă te-au obişnuit să îl consideri „normal”, uitând că normalitatea este o noţiune relativă. Fiecare grup social are normalitatea lui, iar tu ai învăţat să consideri normal un lucru sau altul doar pentru că ai trăit în grupuri specifice, în care ai avut poziţii şi roluri specifice. La rândul său, celălalt simte și gândește că e ”normal” altceva, pentru că a trăit în alte grupuri specifice, în care a avut alte poziţii şi alte roluri specifice.

Dacă te grăbești să ajuți o persoană tristă, suferindă, revoltată, furioasă, înainte ca ea/el să-și fi exprimat până la capăt emoțiile și să-ți fi comunicat care e ajutorul pe care vrea să-l primească de la tine, ești empatic/ă egocentric/ă : răspunzi, de fapt, unor nevoi ale tale (să ajuți, să te protejezi etc.) și acționezi în virtutea unor convingeri proprii (soluțiile practice contează). Iar rezultatul poate fi foarte departe de acela pe care îl aștepți, va urma dezamăgirea – și a ta și a celuilalt – și, cu timpul, distanța tot mai mare în relație.

Iată ce înseamnă empatie autentică

Când vrei să fii empatic(ă), nu-ţi spune: „Dacă aş fi în locul lui / ei, eu aş…”!

Spune-ţi: „Hai să-mi imaginez că nu mai sunt eu, ci sunt el /ea. Cum aş gândi, ce aş simţi, dacă aş fi el / ea?”.

Ca în atâtea alte situaţii, limba română lasă loc pentru interpretări multiple, ambiguităţi şi distorsiuni. Limba engleză, de unde am împrumutat termenul „empatie”, exprimă foarte clar ideea: if I were you… = „dacă aş fi tu”. Nu „dacă m-aş pune în locul tău”!

Empatia autentică înseamnă să fii și să rămâi orientat/ă către celălalt, nu către tine. Să fii deschis/ă să afli suficient de multe despre bucuria sau tristețea lui încât să poți intra, emoțional și intelectual, în lumea lui, să simți și să gândești – pentru un timp limitat – ca el/ea, nu să ”te pui în locul lui/ei” pe tine, cu valorile-atitudine-credințele-cunoștințele-competențele-opiniile-soluțiile tale. Să te transformi – pentru un timp limitat – tu în el, nu invers.

Empatia vizează orice emoție, nu doar suferința

Ne-am obișnuit să asociem empatia mai ales cu situații în care cineva e trist, suferind, revoltat, furios și îl privim ca pe victima unui abuz, unui context sau a destinului. Poate părea paradoxal, însă înțelegerea corectă a empatiei e esențială atunci când oamenii își împărtășesc motive de bucurie, recunoștință, entuziasm, fericire, optimism.

Dacă, atunci când tu îmi povestești despre reușita care te face fericit/ă, eu îți spun ”Ei, ce mare lucru” sau ”Cine a mai reușit asta?”, nu sunt empatică și îți umbresc bucuria. Dacă te întrerup prea curând ca să-ți povestesc când am trăit eu un pachet emoțional similar, sunt empatică (neuronii-oglindă din creierul meu reflectă spontan emoția ta dominantă), însă aceasta este o empatie egocentrică: în loc să mă bucur alături de tine pentru bucuria ta, retrăiesc bucuria mea și te îndepărtez de propria bucurie. În aceste situații, a intra și a rămâne în lumea celui/celei care povestește e esențial, pentru că doar în acest fel pot contribui la satisfacerea nevoilor sale umane profunde.

Dacă sunt antrenorul, mentorul, profesorul tău, sau părinte al unui minor, rolul meu e ca, după ce ne-am bucurat împreună, să te ajut să capitalizezi experiența respectivă, cu bune și cu rele, pentru a construi reușite viitoare; nu am de ce să-ți cer permisiunea ca să-ți ofer feedback, inclusiv negativ, pentru că avem un contract, scris sau nescris, în acest sens; eu sunt alături de tine, iar tu ești alături de mine pentru un scop pe care ni l-am asumat împreună și care impune feedback realist și onest.

Dacă nu am niciunul dintre rolurile acestea, mă limitez la a trăi, alături de tine, emoția ta. Orice feedback care ar putea limita bucuria ta înseamnă absența empatiei. Dacă sunt părinte al unui copil major sau prieten, un astfel de feedback îmi pare constructiv doar în două situații: atunci când copilul meu sau prietenul meu mi-l cere și atunci când simt și gândesc că, dacă nu-mi spun opinia, devin complice la o evoluție a lucrurilor într-o direcție periculoasă (atenție, ”direcție negativă/nedorită” nu înseamnă neapărat ”direcție periculoasă”). Nici prietenia, nici postura de părinte nu legitimează ”sinceritatea” de dragul sincerității.

Hai să antrenăm, de acum încolo, empatia autentică și, implicit, inteligența emoțională și socială nuanțată!

empatie egocentrica empatie egocentrica empatie egocentrica