Între 16 şi 56 de ani: ce carieră mi se potriveşte cu adevărat?

11.08.2012

Întrebarea aceasta nu mai are vârstă. Nici gen, nici educaţie, nici experienţă în muncă. O aud de la tineri şi oameni la vârsta de mijloc. Femei şi bărbaţi. Posesori de diplome multiple: de licenţă, masterat, uneori doctorat. Unii nu au lucrat niciodată. Alţii, dimpotrivă, au schimbat deja mai multe locuri de muncă; pe unele le-au părăsit pentru că aşa au dorit ei, pe altele pentru că aşa au decis angajatorii. Unii au plătit testări psihologice sofisticate; mulţi sunt „abonaţi” la tot felul de programe de dezvoltare personală. Toţi par foarte siguri că au o mulţime de calităţi care le dau dreptul să aspire la poziţii superioare şi bine plătite. Însă nu reuşesc să găsească şi o muncă socială în care să-şi valorifice respectivele calităţi, astfel încât să fie pe deplin satisfăcuţi de munca lor.

Care calităţi, mai exact? Ei, aici e problema.

Faceţi acest experiment? Aveţi trei minute în care să enumeraţi cinci calităţi ale dumneavoastră, necesare într-o muncă în care să vă simţiţi „acasă”, înotând „ca peştele în apă”. Acele cinci calităţi pe care puteţi spune cu mâna pe inimă că le aveţi, nu la un intreviu de angajare, ci când vă priviţi în ochi într-o oglindă; ori în faţa lui Dumnezeu. Cine ar plăti pentru ce pot produce aceste calităţi ale dumneavoastră?

În pofida testelor, diplomelor, trainingurilor, programelor de dezvoltare personală, experienţei – aş spune chiar din cauza acestei avalanşe la care s-au expus, lăsându-se manipulaţi de propriile orgolii şi de promisiunile de marketing ale furnizorilor – cei mai mulţi oameni nu-şi pot asuma o identitate clară, un număr de calităţi specifice care să îi facă angajabili într-o muncă în care să simtă că înoată „ca peştele în apă”. De regulă, când sunt încurajaţi să fie foarte oneşti cu ei înşişi, puţini spun şi altceva decât obişnuitele etichete, generale şi nesigure: „Cred că… sunt… inteligent(ă) / talentat(ă) / pregătit(ă) / corect(ă)”.

Problema se află nu la nivel psihologic-individual, ci în relaţia dintre resursele reale ale individului şi cererea socială: lumea în care trăim apreciază nu inteligenţa în general, talentul în general, pregătirea în general, bunătatea în general etc., ci ce anume ştii, efectiv şi precis, să faci pentru a răspunde unei cereri oarecare pe piaţa bunurilor şi serviciilor.

De aceea, metoda de lucru pe care v-o propun eu ţine în primul rând de sociologie, nu de psihologie. Nu e sociologia asociată sondajelor de opinie, nici vreo altă sociologie predată de obicei în universităţi, ci o sociologie aplicată la managementul vieţii şi performanţei. Această metodă combină tehnici şi procedee cunoscute în cercetarea calitativă socioumană: observaţia directă participativă, interviul de profunzime şi reflexivitatea.

Vă ofer aici un ghid de autoobservaţie care i-a ajutat pe mulţi să-şi găsească drumul. Bineînţeles că întrebările, feedbackul şi recomandările unui profesionist sunt de mare ajutor, uneori chiar indispensabile, însă dacă lucraţi foarte serios puteţi obţine rezultate acceptabile şi singur(ă) sau cu ajutorul unui părinte, frate/soră sau prieten deschis(ă) la minte, care vă pune întrebări şi vă comunică opinia sa, fără a încerca să vă convingă să faceţi ce crede el/ea că e mai bine.

1. Observaţi care sunt acţiunile pe care le faceţi foarte bine în mod spontan. Oricât de insignifiante v-ar părea. Nu excludeţi nimic: de la spălatul vaselor, clasificarea documentelor sau repararea unui obiect, la make up, shopping, şofat, scrierea unui anume tip de e-mail sau căutarea unui anume tip de informaţie pe internet, la crearea unei bijuterii, compunerea unei poezii sau melodii… orice.

• Notaţi în detaliu, foarte specific, în fiecare zi. Produceţi o  listă de acţiuni, scrise „cu liniuţă de la capăt”.
• Ce calităţi personale (= capacităţi, competenţe, abilităţi, trăsături pe personalitate şi caracter) sunt necesare ca să reuşiţi atât de bine respectivele acţiuni? Aici aveţi aproape sigur nevoie de ajutor. Discutaţi cu cineva. Insistaţi să descoperiţi cât mai multe calităţi. Folosiţi verbe de acţiune şi fiţi foarte specific(ă) : „Ştiu să fac…”, „Sunt îndemânatic(ă) la…”, „Duc treaba … la capăt”, „Depăşesc obstacolul …”. Evitaţi etichetele generale.

---

Dacă aţi pus în funcţiune aceste calităţi în mod natural, înseamnă că puteţi conta pe ele: sigur le aveţi! Lucrând în acest fel, încrederea în sine va creşte cu fiecare zi.

---

2. Când – în ce contexte, cu cine, făcând ce anume – vă simţiţi cel mai bine, cel mai „eu însumi / însămi”, cel mai „ca peştele în apă”?

• Ce calităţi personale sunt necesare în aceste contexte?
• Scrieţi o listă cât mai amplă. Urmăriţi recomandările de mai sus.

3. Ce acţiuni (nu calităţi) admiraţi la – sau copiaţi de la – alte persoane: vedete, colegi, părinţi, profesori ş.a.?

• Ce calităţi personale sunt necesare pentru a duce la capăt acele acţiuni?
• Scrieţi o listă. Urmăriţi recomandările de mai sus.

4. Notaţi câte un eşec personal în fiecare zi – oricât de mare sau mic v-ar părea.

• Ce învăţaţi din el despre dumneavoastră?
• Ce calităţi personale – capacităţi, competenţe, abilităţi, trăsături de personalitate şi caracter care au rezultat din răspunsurile la întrebările precedente – vă pot ajuta ca situaţia să nu se mai repete? Scrieţi o listă cât mai amplă.

5. La finalul săptămânii, recitiţi de mai multe ori, foarte atent, tot ce aţi notat şi scrieţi o ierarhie a primelor 10-20 calităţi pe care le-aţi descoperit în cursul tuturor acestor observaţii.

6. Care sunt ocupaţiile în care reuşita e dependentă de aceste calităţi? Scrieţi o listă. Nu excludeţi nimic, nici ocupaţiile care vi se par „mult peste nivelul” dumneavoastră, nici ocupaţiile care vi se par „mult sub nivelul” dumneavoastră. Aici iarăşi aveţi aproape sigur nevoie de ajutor. Discutaţi cu cineva foarte deschis la minte, care nu vă spune nici „Nu poţi tu asta”, nici „Nu, nu poţi să te cobori până acolo”. În această etapă, urcaţi şi coborâţi la orice tip de muncă admisă de lege şi de normele dumneavoastră morale.

7. Care dintre ele vă atrage cel mai mult? Ce anume vă atrage, de fapt? Ce s-ar schimba semnificativ în viaţa dumneavoastră dacă aţi reuşi să trăiţi din munca respectivă? Aţi putea face munca respectivă în fiecare zi, 8-10 ore? Iarăşi aveţi aproape sigur nevoie de ajutor. Discutaţi cu cineva ca să vă daţi seama dacă „atracţia” vine efectiv din dumneavoastră ori, dimpotrivă, dintr-o modă socială, snobism, dorinţe ale părinţilor etc.

8. Care e primul pas pe care îl puteţi face către ocupaţia respectivă? Nu căutaţi neapărat exact munca respectivă, ci un prim pas care să vă apropie de ea, oricât de mic ar fi. Şi în această etapă, „coborâţi” la orice tip de muncă admisă de lege şi de morala dumneavoastră, dacă aceasta contribuie la a avansa către ceea ce visaţi să deveniţi. Răbdarea şi perseverenţa, drumul parcurs pas cu pas, sunt condiţii obligatorii ale oricărui succes autentic, în orice domeniu. Aici iarăşi aveţi aproape sigur nevoie de ajutor. Discutaţi cu un om lucid, care vă încurajează să urcaţi până unde doriţi, dar nu e afectat de ignoranţa celor care îşi imaginează că Steve Jobs a făcut numai muncă de creaţie şi a trăit toată viaţa ca un milionar.

După trei-patru săptămâni de observaţii + reflexivitate + dialog constructiv cu sine, puteţi avea revelaţii. Veţi descoperi despre dumneavoastră şi despre relaţia dumneavoastră cu viaţa şi munca lucruri pe care nu le conştientizaţi – sau nu voiaţi să le acceptaţi – până atunci; şi pe care niciun test nu vi le poate dezvălui ca atare.

Unele descoperiri ar putea să nu vă placă deloc, să vă provoace un „Nuuuu, eu nu sunt aşa / nu vreau asta”. Analizaţi-le foarte serios, pentru că ele vă arată care sunt“dogmele”, atitudinile, aşteptările, modurile de a gândi, a interpreta, a reacţiona emoţional, a comunica, a organiza timpul şi munca etc. care vă sabotează din interior şi pe care aveţi nevoie să le schimbaţi.

După ce aţi conştientizat aceste nevoi de dezvăţare-învăţare, puneţi-vă întrebarea: „Am descoperit că… Ce vreau să fac cu această descoperire?”. O puteţi arunca repede printre lucrurile „uitate”, ori puteţi decide să lucraţi – singur(ă) sau acompaniat(ă) de un profesionist – în direcţia schimbării. E o alegere care vă aparţine. Însă trebuie să conştientizaţi că, atunci când faci o alegere, e corect să-ţi asumi şi responsabilitatea consecinţelor, oricare ar fi ele: nu (mai) dai vina pe destin, nenoroc, părinţi, profesori, societate etc.; tu ai ales şi numai tu poţi schimba lucrurile.

• Articol publicat în revista Cariere.

La două zile de la apariţie, are mai mult de 2500 cititori şi aproape 100 “Like”… cel mai citit articol al săptămânii în Cariere.