Fast-food pentru minte: ” Să nu ai așteptări ”

06.17.2015

Merg, din când în când, la evenimente susținute de mentori, coachi, consilieri în dezvoltare personală și profesională, psihologi… Cu două scopuri: ca să mă pot poziționa realist pe piață și ca să învăț din alte modele, pentru că modelul de lucru pe care l-am creat e interdisciplinar și deschis la dezvoltări continue. Recent, am asistat la această scenă (între multe altele similare):

Vorbitorul (posesor de certificări internaționale, popularitate incontestabilă, dacă o măsurăm în numărul de Like, voce caldă și prezență foarte plăcută) îi recomandă unei tinere care tocmai descrisese o situație ce i-a provocat suferință: ”Renunță la așteptări; dacă nu ai așteptări, nu mai ești dezamăgită”. Tânăra, vizibil deconcertată: ”Mi s-a mai spus, nu pot”. Un alt participant, undeva între 30-40 ani: ”Cum adică să nu ai așteptări ? În relații, e normal să ai așteptări. Eu aștept de la…, să…; dacă îmi înșală așteptările, o las și plec la alta”. Râsete. Conversația continuă cu multe exemple din viața personală și din relațiile de muncă, condimentate uneori cu termeni ”grei” (programe și metaprograme, cadre de referință etc.). Toată lumea pare să uite întrebarea ”Cum adică să nu ai așteptări ? În relații e normal să ai așteptări”. La final, cei mai mulți par încântați de eveniment: a fost interactiv, s-a discutat despre viața reală, nu teorie, oamenii s-au simțit bine…

Eu? Tentată să strig, precum copilul din poveste, ”Împăratul e gol”. Și blocată în dilema în care mă văd prinsă foarte adesea: dacă spun ce gândesc, vorbitorul se va simți atacat (și nu vreau să rănesc pe nimeni), va intra în defensivă, odată cu el vor intra în defensivă toți fanii lui, iar unii pot deveni agresivi; dacă tac, pare că legitimez prin prezența și tăcerea mea ceea ce se spune acolo, iar cei din sală pleacă acasă cu clișee care nu-i ajută la nimic. Anticipez că, la primul prilej, își vor aminti de ” Să nu ai așteptări ” (și altele asemenea) și vor folosi propoziția drept consolare pentru suferința lor, poate pentru compromisurile pe care le vor face, fără să schimbe nimic esențial în relațiile lor; am lucrat cu mulți oameni care se lăsau păcăliți astfel de clișeele vehiculate în multe programe, articole și cărți de dezvoltare personală.

Am ales să tac; nu de alta, însă doar cu câteva zile înainte, aflată într-o situație similară, alesesem să spun câte ceva și constatasem că intervențiile mele au declanșat defensiva vorbitorului (cred că m-am ales cu un neprieten) și nu au schimbat nimic semnificativ în mesajul cu care au plecat acasă majoritatea participanților.

Fast-food-ul pentru minte prinde la fel de bine ca și cel material

Iar dacă în alimentație riscurile au fost deja conștientizate și mulți aleg o hrană sănătoasă, în domeniul produselor intelectuale (cursuri, conferințe, seminarii, articole, cărți…) oamenii nu au încă nici noțiunea fast-food intelectual (pe care prea puțini îl denunță, și doar cu referire la universități, ori la mass-media, nu și la sutele de mii de programe și cărți de dezvoltare personală), nici criterii de valoare după care să deosebească hrana intelectuală periculoasă de hrana intelectuală sănătoasă.

Articole pe aceeași temă: Anti-clișeu: ”Nu mă simt pregătit(ă) pentru…” ; Descoperă-ți talentul și urmează-l … așa să fie, oare? ; Când și cum să (nu) te iubești pe tine ; Un sfat-clișeu: ”Fă ce-ți place”

Când vorbesc despre ”clișee”, eu am în vedere acele idei care nu rezistă atunci când sunt supuse exigențelor gândirii critice cu temei științific. Desigur, bunul simț și moderația sunt utile atunci când evaluăm ceva. Însă nici ele, cum nici multele ”cuvinte goale / Ce din coadă au să sune” din literatura și programele de dezvoltare personală, nu pot înlocui gândirea și documentarea științifice serioase.

Ce nu e în regulă cu ” Să nu ai așteptări ”?

Aparent, totul e OK: dacă nu ai așteptări, nu poți fi dezamăgit(ă), emoțiile negative și stresul în relații se diminuează, conflictele sunt evitate etc.

În realitate, totul e simplificare până la desocializarea și dezumanizarea umanului. Un instrument bun doar pentru auto-terapie superficială și pe termen scurt, care te poate conduce la compromisuri cu valorile tale fundamentale și, în timp, la frustrări acumulate și însingurare (te poți simți singur/ă chiar și când te întâlnești zilnic și vorbești cu sute de oameni – a vorbi nu înseamnă a comunica, iar a trăi alături de cineva nu înseamnă a împărtăși).

Tânărul prezent la eveniment a punctat, pe bună dreptate: ”Cum adică să renunți la așteptări? În relații, e normal să ai așteptări.”

Relațiile între oameni se construiesc și se deconstruiesc – atâta vreme cât rămânem ființe umane – în jurul acestei axe: așteptările reciproce. Ele sunt parte din normalitatea existenței noastre uman-sociale. A spune ” Să nu ai așteptări ” înseamnă să desocializezi și dezumanizezi umanul.

Dezamăgirile noastre, fricile, stresul relațional, conflictele nu vin din faptul că avem pur și simplu așteptări, ci din faptul că ignorăm:

1. modul și contextul social în care s-au format așteptările noastre;
2. relativitatea legitimității lor;
3. adecvarea lor la contextul concret aici și acum;
4. să fim empatici (perspectiva celuilalt).

Îndemnul ”Să nu ai așteptări” e sănătos, productiv și constructiv doar dacă se referă la așteptarea ca alții să rezolve problemele în locul tău, să facă în locul tău lucruri pe care și tu le-ai putea face, chiar mult mai bine (= transfer al responsabilității), ori să-ți creeze condiții ca tu să poți acționa (= instalarea în atitudine de copil-școlar), ori să facă ce și cum vrei tu, ce și cum gândești tu că e bine (= să trăiască în ”Eu Film Production”-ul tău).

În rest, așteptările sunt naturale și necesare pentru o viață trăită SCOP (sănătos, constructiv, onest-autentic, productiv). E uman să ai așteptări. Problemele apar nu din cauză că ai așteptări, ci din cauză că – nonconștient – încerci fie să transferi către altul/alții responsabilitatea pentru eșecurile tale, pentru suferințele tale, pe scurt, pentru viața ta, fie să impui așteptările tale ca reguli în relație ( = ca instrumente de exercitare a puterii): pentru că tu aștepți X, celălalt TREBUIE să facă X; iar de cele mai multe ori amândoi încercați – nonconștient – să faceți asta.

Nu ne naștem cu așteptări, ni le formăm pe parcursul vieții sociale

Experiențele concrete de viață în diferite grupuri, lecturile, filmele etc. creează cu timpul în mintea noastră categorii, clase (bărbați, femei, copii, șefi, subalterni ș.a.m.d.) care ne ajută să ne orientăm mai rapid, cu un consum mai mic de energie, prin hătișurile lumii sociale. Atașăm fiecărei categorii un set de așteptări. În timp, construim propriul puzzle al așteptărilor din piese pe care le alegem de cele mai multe ori non-conștient, după mecanisme foarte complicate și încă incomplet elucidate de științe, din diferitele modele relaționale cu care venim în contact. Odată construit, acest puzzle ne spune, în orice împrejurare concretă, ”E normal (= eu aștept) ca X să facă / spună…, Y să facă / spună etc.” Tindem să generalizăm, să absolutizăm puzzle-ul nostru ca unicul bun, just, corect, valabil și transferăm așteptările respective în orice relație cu o persoană pe care mintea nostră o include într-o categorie: ”o femeie / un bărbat trebuie să / e normal să …”, ”un om care iubește trebuie să / e normal să…”, ”un manager bun trebuie să / e normal să…” etc. Tindem să ignorăm diferențele de context, situație. Tindem să ignorăm diferențele individuale. Creierul nostru economisește energie în acest fel. Pe moment. Pentru că, pe termen lung, urmează dezamăgirile (”Nu înțeleg cum a putut să…”, ”M-a rănit”, ”M-a trădat”, ”M-a înșelat”), fricile (”Dacă…?”), certurile, stresul acumulat…

Ce recomand eu în locul clișeului facil ” Să nu ai așteptări ” ?

1. Conștientizează-ți așteptările, pune-le în cuvinte și propoziții clare. Pentru relațiile foarte semnificative, scrie-le, scrisul te va ajuta să le clarifici mai bine.
   • Atenție: de cele mai multe ori, așteptările pe care nu le explicităm suficient de clar pentru noi înșine sunt acelea care ne provoacă dezamăgiri!
2. Întreabă-te pe ce te bazezi când aștepți ceva de la cineva: cum ai ajuns la așteptările respective? unde ai văzut sau cine ți-a spus că funcționează bine practic?
   • Atenție: de multe ori, așteptările noastre sunt produsul iluziilor naive, al speranțelor și iluziilor autoîntreținute, nu al unor experiențe reale de viață! Sau sunt produsul unor experiențe de viață foarte limitate!
3. Ierarhizează-ți așteptările și limitează numărul lor pentru fiecare context și etapa: în ce raport se află ele cu valorile tale fundamentale? câtă energie și cât timp îi sunt necesare celuilalt ca să răspundă la ele?
   • Atenție: de multe ori, așteptăm prea mult și facem mare caz de așteptări care nu au legătură cu valorile noastre fundamentale, riscând să pierdem exact ce e mai important pentru noi!
4. Dacă e vorba despre o relație personală, comunică-i explicit celuilalt așteptările tale și întreabă-l pe care le poate satisface și pe care nu. Dacă el/ea îți spune că nu poate răspunde unora, atunci ai de ales:
   • fie renunți la relație – și îți recomand să o faci dacă nu pot fi satisfăcute așteptările legate de valorile tale fundamentale; oricât de tare te-ar durea aceasta astăzi, fii sigur(ă) că te va durea și mai tare și pe termen mai lung dacă nu o faci;
   • fie reformulezi unele așteptări sau chiar – da, aici e valabil – renunți la unele; însă nu renunța niciodată la așteptările care izvorăsc din valorile tale fundamentale!
5. Dacă e vorba despre o relație instituțională, studiază atent regulamentele instituției: într-o instituție cu adevărat funcțională, așteptările legitime sunt formulate explicit, în scris, și sunt urmărite sistematic; dacă așteptările tale contrazic așteptările legitime, ai de ales între alternativele prezentate mai sus.
   • Atenție: de foarte multe ori, așteptările noastre de la manageri și colegi nu sunt legitime!
6. Observă atent contextele, situațiile aici și acum: poate că, în situația concretă x, e nevoie să-ți redefinești așteptările?
   • Atenție la matematica simplă a vieții: dacă cineva nu ți-a satisfăcut așteptările într-o situație sau în cinci, nu ești îndreptățit(ă) să-i reproșezi ”Tu niciodată…”!
7. Fii empatic(ă): poate că, în situația y, omul X nu ți-a satisfăcut așteptările din cauză că el …?
   • Dacă aștepți să fii înțeles/înțeleasă, atunci începe prin a înțelege tu însuți/însăți!
8. Observă-te atent: poate că interpretarea ta (”X nu a răspuns așteptărilor mele și m-a dezamăgit”) e produsul unei stări de spirit proprii, unor acumulări emoționale proprii etc.?
   • Caută și alte interpretări: pentru care ai mai multe date obiective? care e cea mai constructivă, care te ajută să obții cele mai mari beneficii pe termen lung?

”Cum adică să nu ai așteptări ? În relații, e normal să ai așteptări. ”

Nu te lăsa păcălit(ă) de fast-food-ul pentru minte !

Experții în fast-food intelectual au devenit atât de numeroși încât vocile lor le acoperă pe acelea ale furnizorilor de știință autentică (în sensul cel mai larg al termenului ”știință”); în cazul multora, buna credință și bunele intenții se combină cu ignoranța neconștientizată și absența gândirii critice; în cazul altora, e pur și simplu comerț îmbrăcat în hainele unui marketing manipulator…