Oare gândurile bune se acumulează undeva în cosmos?

12.24.2015

Creștinii sunt învățați să creadă că faptele lor bune se acumulează într-un fel de catastif pe care Dumnezeu îl folosește atunci când decide cine merge în Rai și cine în Iad. Iar dacă unii chiar speră că viața lor viitoare va fi în Rai, aceia trebuie să fie mai puțini, de vreme ce, în aproape 60 ani de viață pământeană, eu n-am întâlnit pe nimeni convins de aceasta.

Și dacă, totuși, Raiul ar exista altfel decât ne-am obișnuit să-l gândim, iar viața-fără-de-moarte acolo ar fi posibilă?

Dacă fiecare gând bun al fiecăruia dintre noi s-ar acumula nu într-un catastif pe care Dumnezeu se presupune că îl folosește ca să ne judece, ci undeva în cosmos, după modelul pe care cercetătorii CERN (Geneva) l-au conturat pentru interpretările muzicii clasice?

Physicists claim that any given performance or recording of a classical music piece is a kind of audible hologram projected into our everyday reality by the true musical work, which vibrates eternally in an ethereal medium floating in and around us at all times. (…)

”It’s exciting that science has finally proven that classical music inhabits an independent, autonomous realm, detached from our mundane experience.”

Ipoteza  – și credința – mea este că lucrurile se petrec într-adevăr astfel: fiecare gând bun, constructiv al fiecăruia dintre noi se acumulează în cosmos într-o lume a Binelui, care ”vibrează etern într-un mediu eteric ce plutește permanent în și în jurul nostru”, ca și muzica clasică; și la fel se acumulează gândurile negative, destructive.

Aproape fiecare dintre noi își dorește o șansă la viață-fără-de-moarte. Pentru mine, fiecare are cu adevărat această șansă, atâta vreme cât alimentează, prin gândurile sale, aceste lumi cosmice ale binelui și răului, frumosului și urâtului, echilibrului și dezechilibrului etc.

Aproape fiecare dintre noi își dorește să se simtă puternic(ă) și să aibă mai multă încredere în propriile puteri. Personal, am descoperit atunci când mă îndreptam către senectute că încrederea și puterea cele mai mari le obțin atunci când reușesc să mă simt, profund, parte a unui echilibru cosmic.

Aproape fiecare dintre noi se întreabă, într-o etapă a vieții sale, care e sensul vieții lui/ei. Pentru mine, acesta este singurul sens cu adevărat sustenabil al vieții mele umane: să contribui, prin gândurile mele, la alimentarea acestui Bine cosmic.

Sigur că fiecare dintre noi are propriul mod de a înțelege binele. Pentru mine, binele înseamnă un plus de performanță, integritate și echilibru, împletite organic în acțiunile noastre cotidiene. De aceea, am ales ca sens al vieții mele să generez un plus de performanță-integritate-echilibru în acțiunile mele și să stimulez acestea în acțiunile altora; pe cât posibil cu blândețe, însă oricine a reușit performanțe semnificative într-un domeniu, oricare ar fi el, ori a reușit să rămână integru și echilibrat, știe că, de multe ori, stresul controlat aduce mai multe beneficii decât blândețea generalizată.

Și sigur că gândul, singur, nu rezolvă nici micile probleme cotidiene, nici marile probleme ale omenirii; iar de multe ori ”Iadul e pavat cu intenții bune”, din cauză că acțiunile au consecințe neanticipate și nedorite. Însă gândul bun e prima condiție – necesară, chiar dacă nu suficientă – pentru fapta bună; dacă gândul e rău, fapta va fi și ea, aproape sigur, rea.

Nu putem face atâtea fapte bune și frumoase câte ne-am dori. Nu putem evita tristețea și suferința, uneori ne sunt chiar de mare folos. Însă depinde de noi să învățăm să hrănim în noi înșine gândurile bune.

Iar pentru că în viața de fiecare zi uităm prea adesea să contribuim la Binele cosmic, Dumnezeul-Cosmos ne-a inspirat să creăm Sărbătorile…

Astăzi de dimineată m-am trezit pur și simplu cu o avalanșă de gânduri bune, unele îndreptate către oameni la care nu m-am mai gândit de foarte multă vreme…

Un gând bun și pentru tine, cititorule, oricine ai fi și oriunde te-ai afla!

Și îți sunt recunoscătoare pentru fiecare gând bun pe care tu îl trimiți, în fiecare zi, în Univers.

 Recomandare pentru studiu:

Daniel Kahneman: It’s all In Your Head: How Do We Really Form Opinions?